Exasperat că încălzirea globală îl lasă fără pârtiile preferate și prea înfrigurat ca să meargă la golf, președintele Klaus Iohannis și-a întrerupt brusc vacanța. A lansat litania: “Educația privind schimbările climatice și mediul în școli sustenabile.” Vrea să selecteze 10.000 de rangeri juniori dintre elevi, ca inspectori de mediu. Astfel, Iohannis își crește comisarii de mâine.
Cine a spus că președintele țării și-a abandonat ținuta de dascăl, ăla n-a fost bun de “școala altfel.” Doar un papagal poate crede că după 2024, distinsul pleacă la pensie. Astfel sau altfel, cum vreți, s-a pus la dispoziția globaliștilor. Are nevoie de soldați în lupta crâncenă, pe viață și pe moarte, cu noul Voldemort, “încălzirea globală.” Un film în regie proprie.
Trăim vremuri monumentale. Chiar galactice. Klaus Iohannis și-a descoperit copilul din sine. Visează că în preajma lui roiește “o lume minunată, în care veți găsi / numai copii, / o lume cu mult soare si mii de jucării.” Îl folosește ca proxy pe Mihai Constantinescu.
citește și: Botezul presei americane: Ciuca, Cuica, Cucia
Medicii arondați palatului ne-au asigurat că în mintea omului de stat nu sunt păsărele. Deci, ne-am convins că nu l-a tras curentul. Acolo, în singurătatea tronată de cucuvele, nu pică rețeaua de electricitate. Inapt la înțelegerea grijilor românilor legate de facturi, a prorogat discursul despre frigul din case și s-a crucificat, asemenea tâlharului care a furat Raiul, pe noul munte al post-adevărului: “Schimbarea climatică.”
Iohannis își crește comisarii de mâine
Dăscălit în Școala de la Davos a omologului Klaus Schwab, îi copiază mimica, gesturile, chiar și cuvintele de-o suavă prozodie rocambolească: sustenabilitate, dezvoltare durabilă, adecvare, tipare comportamentale, diversitate, pactul verde, zero emisii de carbon. Aceștia sunt doar câțiva dintre pilonii noii lupte de dor mărunt. Dacă lipsește ceva din mirificul peisaj al salvatorilor planetei e Bătuta oltenească și Călușarul.
Pentru că lui nu-i e frig niciodată (are ciorapi lungi cu încălzitoare), s-a grăbit să-și lanseze excursul despre o temă apocrifă: “schimbarea climatică.” Ce-i pasă președintelui de realitatea de azi? De scumpirile la gaze și electricitate, de volta prețurilor și de depresia salariilor? Domnia sa este ctitorul lumii de mâine, al omului nou, dependent de gadget-uri. Altfel, cum se explică puzderia de aplicații mobile, pe care le propune în schema lui de pervertit educația neaoșă? Îmi este și milă de ministrul învățământului, Sorin Cîmpeanu, obligat iar să îi înrămeze președintelui visele. Și mai mult, să-i pună nimicului, nu numai armură, ci și crinolină.
Omul care nu-i chiar de stat la taclale cu plebea și-a depășit condiția înfriguratului, ce-și încălzește mâinile prin simplul oftat.
Se va pedepsi suflatul în pumni?
Sigur că acest privilegiu, al iobagului de când e lumea, de a se încălzi suflând în pumni, va fi în curând o crimă de mediu. Micii inspectori de mediu – rangerii juniori de azi – vor ajunge peste douăzeci de ani comisarii viețuirii fără dioxid de carbon, adică fără fotosinteză.
Deci, președintele a avut toți boii acasă, când a lansat programul de o dimensiune planetară. Cei cu boii pe imaș nu știu că subțirimea portofelului nu se constituie încă în parte civilă, de dat plăcuța suedeză-napoi.
Țara arde, babele se piaptănă…
Lectura celor 141 de pagini de gândire progresistă avea nevoie și de un adjuvant. Așa că l-am regăsit pe regretatul Gyuri Pascu, în acompaniament coral. “Da’, Taci măi Rafiro, din gură / Ce-i tot dai despre cultură / Tu nu vezi că politica-i în trombă. Că sufletele se sucombă / Țara arde / Babele se piaptană.” În piesa regretatului artist nu se vorbește despre ministrul Rafila. Și nici despre pandemie, pe care el, El Presidente, a anunțat-o încă din vară că e gata de luat cu lopata.
Însetatul nostru citator, cu dantura franjuri după clănțănit, vrea să știe luxul, amănuntul și șozul litaniei.
Școlile vor fi eco, chiar dacă au toaletele în fundul curții
10.000 de rangeri minori vor da ripostă împielițatului de carbon. De mici, spune litania prezidențială, vor trebui să învețe să toarne orice abatere de la lupta împotriva schimbărilor climatice. Inclusiv școlile experimentului numit – hai să-i facem copiii verzi – vor fi în culorile broaștei.
Se va introduce Săptămâna verde, undeva după Săptămâna Patimilor, ca un sacrilegiu adus Davos-ului, noul Ierusalim al sectei: “împușcați aerul cu semințe.”
Se vor introduce în școli diete vegane, copiii vor fi trasportați cu reșouri verzi, pardon, autobuze ecologice. Curțile betonate vor fi înlocuite de gazon, feștilele cu lămpi solare, geamurile, cu draperii, în stare să scuture vântul de energie. Întreg „deranjul” școlii din visul prezidențial.
1,5 milioane de copii, în pragul sărăciei, nu sunt în „targetul” prezidențial
În tomul de 141 de pagini nu se face nicio referire la cei peste 1,5 milioane de copii aflați în situația de sărăcie și de excluziune socială. Nici că aproape două mii de școli mai au încă toaletele în fundul curții, nici că românii alocă cea mai mica rată din salariu, 3,5% pentru educație.
O lume minunată, o lume de jucării, plină de copii. Nu ar fi primul șef de stat care de-a lungul istoriei și-a creat armate de tineri. Civilizația europeană a cunoscut multe devieri de la normalitate. De la Cruciada copiilor, la Șoimii patriei, trecând prin Junge Union, o școală, altfel, de instruit criminalii. Toți cei care au pervertit educația au simțit gusul arămiu-sângeros al glonțului patriei.
Totuși, ce aveți, domnule președinte, cu bieții copii? Cu ce v-au greșit, de-i încolonați în armata de salvare a planetei, precum cântăreții Pink-Floyd elevii spre tocător, din celebrul videoclip: “Another Brick In The Wall”?
Nimic din firescul lucrurilor nu poate stăvili elanul imposibilului președinte.
Vocile lumii
Magda Grădinaru
Jurnalist
“Rata deprivării materiale severe a crescut în rândul populației generale. De la 14,5 la 15,2%, dar creșterea este dramatică în rândul copiilor – de la 17,7 la 21,4% și, în cazul copiilor mai mici de 6 ani, de la 16 la 22%.
Iar sărăcia este direct corelată cu “România educată” un proiect flatus vocis cu care Klaus Iohannis ar vrea să rămână în istorie”, scrie Magda Grădinaru, în Spotmedia.ro.
