Vă mai întrebați de ce febra dezbaterii publice din Germania, provocată de pledoaria pentru începerea negocierilor de pace a lui Jürgen Habermas, publicată în ediția de marți a Süddeutsche Zeitung, nu a cuprins și școala românească de gândire? De ce filosofii români tac? Că nicio entitate media din țara noastră nu a tradus eseul pacifist al celui mai important intelectual public al Europei acestor vremuri? „Pentru că e cu Putin,” ar zice ștabii culturii române. E simplu pentru lefegiii academici români: „nu se bagă.” Nu înoată, asemenea peștilor vii, împotriva curentului.
UM-urile de presă, brifate de linia de comunicare a NATO, nu au voie să publice opinii contrare mainstream-ului de propagandă. Iată încă o dovadă că nu mai există decât presă de regiment, în România.
Ce să mai facă la 93 de ani cu banii lui Putin?
Filosoful, adept al teoriei schimbării paradigmei sociale, are azi 93 de ani. Este urmașul, validat de operă și de idei, al lui Max Horkheimer, Theodor Adorno și Herbert Marcuse, fondatorii Școlii de la Frankfurt. Profesorul Andrei Marga rămâne un habermanist convins. Poate că n-a citit eseul care cutremură lumea nord-atlantică.
citește și: Ucraina atacă România prin canalul Bâstroe
Jürgen Habermas iese în agoră, după cinci zile de la apariția Manifestului pentru Pace, inițiat de politicianul de stânga Sarah Wagenknecht și de activista pentru drepturile femeilor Alice Schwarzer. Acesta s-a constituit într-o petiție publică, semnată de peste 500.000 de cetățeni germani.
În urmă cu un an, a mai existat o asemenea tentativă de dat cu flit înarmărilor Ucrainei, dar n-a avut carcasa petiției publice și nici rezonanța celei de azi.
Poate că e important de știut că în Germania petițiile nu sunt simple foi de hârtie, completate și semnate, ca la noi, fără niciun efect. Bunderstagul este obligat, prin Constituția federală, să organizeze o comisie parlamentară de dezbatere a acestora, care să se finalizeze cu un demers politic.
Ce nenorocire pe Woke Generation, gleznuțele goale din Germania să fie pregătite de înrolare
Presa germană abundă în comentarii legate de subiect. Unii consideră demersul lui Habermas ca o prelungire a Manifestului stângii, alții că tema începerii negocierilor de pace cu Putin e de actualitate și că Germania ar trebui să oprească livrările de armament Ucrainei. Nu întâmplătoare e ieșirea de acum trei zile a ministrului german al apărării, Boris Pistorius (SPD), potrivit căruia: “Aliații occidentali nu vor putea furniza Ucrainei două batalioane complete de tancuri Leopard 2, așa cum au promis anterior,” potrivit Bloomberg.
Așa cum am prevăzut de la începutul războiului din Ucraina, nu va trece un an, până ce opinia publică occidentală se va sătura să tot facă sacrificii pentru a ajuta SUA în lupta de menținere a supremației mondiale.
Petre Romoșan: Germania e ocupată de armata americană de peste 70 de ani
Unui dintre colegii din Clubul de gândire al GOLD FM, Petre Romoșan, ne certa că nu înțelegem că Germania e ocupată de peste 70 de ani, vorbind mereu despre Ramstein Air Base, cea mai mare bază militară nord americană a Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii și NATO din afara granițelor SUA., cantonată în sud-vestul acestei țări federale. Acolo, sunt permanent peste 54.000 de soldați americani. Același ministru al apărării din Germania vorbește acum și despre reintroducerea serviciului militar obligatoriu.
Sigur că între clasa politică germană, luată prizonieră prin șantaj și amenințare de către americani și majoritatea populației pare a se fi instituit o falie tot mai mare. Nu toți nemții sunt duși cu pluta pe rețelele sociale, purtând emoticoanele #slavă Ucrainei.
Jürgen Habermas face apel, deci, la lumea occidentală să caute „compromisuri tolerabile” în războiul din Ucraina
Filosoful german, pentru că el este principalul subiect al analizei noastre, face apel la Occident să caute „compromisuri tolerabile” în războiul din Ucraina. În eseul său, invocă responsabilitatea comună a Occidentului în gestionarea conflictului. Habermas pare a dori să facă vocea tăcutei majorități, care ezită să se pronunțe public împotriva înarmărilor, de frica „tenorului balistic al opiniilor” din presa mainstream.
Gânditorul Habermas vorbește în agoră despre începerea negocierilor de pace. Raționaliștii războiului sunt circumspecți, așa cum relatează sursele germane. Emoționalii îl fac „omul lui Putin.” Visceralii îl acuză că starea de sănătate îi joacă feste. Optimiștii speră că spiritul critic să reverbereze și să aibă efecte politice. Există un consistent substrat social, care se bucură când curajoșii le preiau ideile în agoră. Din păcate, corijarea e practic imposibilă. S-a dus baba cu colacii ieftini! A se citi metrii cubi de gaz, la preț redus.
Mârlanul de Melnik. Diplomație de șatră
M-am gândit mult, dacă să mâzgălesc pagina cu riposta dură a fostului ambasador al Ucrainei, Andrij Melnik, în Germania, chemat de la post de Zele-Vogue, pentru că a făcut apologia lui Bandera, fascistul luptător ucrainean din al doilea război mondial. Vă mai amintiți deranjul făcut Cancelarului Scholz, prin cererea formulată de diplomat să nu mai aibă meclă de ”cârnaț ofensat?”
”Jürgen Habermas este atât de scandalos în serviciul lui Putin, încât Immanuel Kant și Georg Friedrich Hegel se întorc de rușine în mormânt,” a scris pe Twitter.
Cât despre partenerii de idei ai tovarășului Melnik, se poate deschide o listă publică, lungă cât cureaua de la pantalonii lui Andrei Pleșu care, trecut de Ignat, le vorbește semidocților, abonați la Dilema veche despre „nevoia înlocuirii “euforiei încîntării de sine cu luciditatea de a fi european.” E fain așa, să ai o abordare demiurgică de “boier al minții,” cum l-a categorisit, deloc neinspirat, Sorin Adam Matei, decât să cobori în arena leilor. Neimplicare e mai tonică, dar uneori e sedativă și provoacă macularea irelevanței.
Nimicul ornat cu motocei stilistici încă se mai vinde ca giuvaieruri literare lumpen proletariatului corporatist.
P.S. Etimologia cuvântului habarnist (persoană care vorbește, dar nu știe nimic) provine de la neînțelegerea vlahilor a turcismului “haber” = “veste, informație,” zic cercetătorii lingviști.
VOCILE LUMII
Andrei Pleșu
Filosof
“Ceea ce se petrece, astăzi, pe scena politică a țării nu prea miroase a europenitate. Totul se consumă într-o atmosferă de ură și excomunicare reciprocă. Se joacă la prețuri mici, se folosește strict combustibilul interesului privat, al vanității oarbe, al propriei „legitimități,” construite pe ignorarea țîfnoasă a celuilalt. Manierele sînt subtribale, discursul general e mediocru, grosolan manipulatoriu, fără nici o legătură cu reflecția calmă, luminoasă, cooperantă a tradițiilor politice occidentale. Părem să fi optat pentru barbarie,” este concluzia lui Andrei Pleșu din Dilema veche.
