Opriți evacuarea atelierului pictorului Constantin (Dinu) Pacea! este mesajul mai multor intelectuali, formulat către ministrul culturii, Lucian Romașcanu, rămas impasibil de câteva zile. N-a dat niciun răspuns la tentativa de evacuare a pictorului român din spațiul Uniunii Artiștilor Plastici, de pe strada Pangratti.
Mii de ore în instanțe, angajări de avocați, stresul provocat de amenințările șefului Uniunii Artiștilor Plastici că îi evacuează atelierul tatălui i-au făcut pictorului Constantin (Dinu) Pacea viața un calvar.
Doctorul Honoris Causa al Universității de Arte Plastice din București, Petru Lucaci, președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România (entitate care nu-l primește pe marele maestru internațional Ștefan Popa Popa’S ca membru), i-a spus fiului lui Ion Pacea, plecat la Domnul în 1999, că atelierul nu se moștenește, chiar dacă el e la rândul său tot pictor. I-a zis că n-are contract de închiriere, cu toate că există documente în acest sens.
Consiliul de Conducere al Secției de Pictură al UAP, întrunit în ședinta din 31 mai 2000, a aprobat cererea fiului de atribuire a atelierului, în care lucra tatăl, din Strada Ermil Pangratti 29 A. A plătit de peste douăzeci de ani chiria aferentă. Acum, un trio “Do-re-mi” a pus gând rău locului, situat în inima Bucureștiului.
Trio Do-re-mi imobiliar
Acest trio de venerabili profesori universitari, format din Cătălin Bălescu, rectorul Universității de Arte Plastice din București, profesorul dr. Petru Lucaci, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România și profesorul Călin Dan, directorul Muzeului de Artă contemporană, s-au gândit să-și unească nu doar zilele, ci și nopțile într-o clădire, în care apartamentele lor să fie învecinate. Printre altele fie spus, spațiile locative din strada Pangratti au fost construite de sovietici pentru pofta de muncă a “lucrătorilor” cu pensula, nu pentru latifundii imobiliare, spus documentele de cadastru, aflate în posesia noastră.
Cutuma în Uniunea respectivă e ca pictorii să rămână până la sfârșitul vieții în acel spațiu și să creeze până le dă Dumnezeu putere. Doar că Atotputernicii artei bucureștene o nesocotesc, din ambiția de a construi un loft, într-un spațiu încărcat nu doar de poveste, ci și de sute de lucrări.
Povestea spune că Lucaci și Bălescu, vecini de palier, ar vrea să-l aducă lângă ei și pe Călin Dan, managerul cultural, recent mutat la secția de pictură a UAP, deși nu este mânuitor de pensulă. Sigur, că și el poate, în timp, să treacă de la teorie la practică. Știe metodica socialistă, că doar a studiat “Grafica proletcultistă,” titlul lucrării sale de diplomă, de dinainte de 1989.
Mirosul performanței e altfel decât al imposturii
Am vizitat atelierul. Miroase nu doar a pigment, ci și a performanță. Pereții sunt purtători de povești magice cu oamenii deosebiți, care i-au trecut pragul maestrului Ion Pacea, cel mai colorist pictor din istoria artei românești.
Pe rasteluri, se odihnesc pânzele în culori vii, de simți aura venerabilității și mirosul inspirațional al genialității. O sobă rustică încălzește spațiul, iar lumina trece greu prin geamurile mătuite de vreme. Splendoarea ți se relevă pe șevalet. În mijlocul atelierului, tronează figura maestrului Ion Pacea, pictat pe un fundal roșu de fiul său, la puțin timp de la trecerea bătrânului la Orientul etern.
În zadar generalul Bartolomeu Constantin Săvoiu, Mare Maestru al Marii Loji Naționale ROMÂNĂ 1880, a cerșit milă, îndurare și milostenie lui Lucian Romanescu, ministrul (in)culturii românești. N-a catadicsit din princiara sa poziție să facă nimic.
De la luftul cultural, la loftul de fițe
Printr-un luft al culturii române, dovedit de siluirea limbii române de la ICR Londra, domnul Romanescu încuvințează transformarea unui atelier de pictură al statului într-un loft de zile mari.
Poți scoate râul Buzău de matcă, dar nu poți scoate sârma de Buzău din construcția identitară a unui ministru pus acolo, prin buna vecinătate și încuscrire cu Marcel Ciolacu.
Dacă el e cumătru cu Marcel, de ce n-ar fi cei doi profesori cumetrii cu directorul de la Muzeul de Artă contemporană?
Cu evaziunea și “prăpădul” de curaj al domnului ministru, m-am lovit de câteva ori. Mai ușor e să stai de vorbă cu primul ministru, decât cu domnia sa, prea ocupat și înfricoșat sub propria-i irelevanță culturală. Deh, neam fără de noroc.
În Cancel culture nu va mai exista patrimoniu
Dacă ar fi fost interesat să mențină balanța dreptății, nu doar ochiul în soare, ar fi putut cere statutul UAP din România, unde ar fi descoperit la Articolul 7, alineatul 1, că principalul scop al organizației este “promovarea intereselor profesionale, materiale și morale ale membrilor săi, apărarea drepturilor acestora, precum și pastrarea memoriei celor care in cursul timpului au contribuit la afirmarea și dezvoltarea artelor plastice din România.”
“Când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiţie” – scrie pe poarta Memorialului de la Sighet al ororilor comuniste. Fără goagăl (vorba lui Ion Cristoiu), nea Lucică, născutul în Milcovul cu grăbire, spre izbăvirea neamurilor de slugi, nu știe ce om de cultură a scris aceste rânduri. Poate că funcționarii curajoși din Ministerul culturii să facă acest exercițiu și să-mi descrie mecla ministerială.
Oare de ce domnul Călin Dan n-a solicitat spațiile de lucru ale celor patru pictori români, plecați la Domnul, Viorel Mărgineanu, Vladimir Șetran, Cesar Atodiresei, Henry Mavrodin? Pentru că are gând de Loft, nu de luft artistic.
Oare pentru ce operă primește domnul Călin Dan indemnizație de merit de 1.300 de Euro/lunar?Pentru eșecul grupului Subreal, un surogat al mișcări avangardiste, celebre în occident?
VOCILE LUMII
Virgil Ștefan Nițulescu
Directorul Muzeului Național al Țăranului Român
“Din colțul în care s-a așezat pentru a privi lumea, Constantin Pacea își va păstra poate, uneori, un ușor aer mizantrop, dar ceea ce va covârși, întotdeauna, opera sa, va fi privirea sa de om, înțelegător cu păcatele omenirii și veșnic încrezător în capacitatea acestuia de a se mântui,” scrie Virgil Ștefan Nițulescu în prefața albumului Constantin Pacea.
