Să recunoaştem, azi e ziua mult aşteptată. Intră în scenă Seleçao. Brazilia este campioana campionatelor mondiale. Are deja în vitrină cinci titluri. Dar selecţionata plămădită din nisipurile Copacabanei e mai mult decât un contabil de cupe. Reprezintă sarea şi piperul fotbalului. Acea combinaţie savuroasă de stil uns, dans cu mingea, tehnică fină şi pasiune pentru joc. Brazilia înseamnă cocktail fără egal. Savuros şi punitiv. Cum ar fi o competiţie fără ţara în care fotbalul şi samba se îmbină creol într-o religie neoficială? Ca un vis urât. Din fericire, Brazilia n-a lipsit de la nici un turneu final al Zeului Fotbal. Obrigado! Ştie să producă bucurie şi performanţă.
Nu întâmplător l-a dat lumii pe cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, Edson Arantes do Nascimento – Pelé (foto), numele sub care jucătorul lui Santos a cucerit inimile suporterilor fără frontiere. „Perla negra” a bătut record după record. A fost cel mai tânăr jucător la un turneu final (17 ani la Mondialul din Suedia – 1958), cel mai tânăr marcator, singurul câştigător la trei turnee finale. L-am văzut prima oară jucând… într-un film: „Drumul spre victorie”, cu Sylvester Stallone şi Michael Caine. Era actor, la 41 de ani. Mi s-a făcut pielea ca de găină. Pelé mă fascinase, deşi nu-l vedeam într-un meci oficial! Azi, epigonii săi se numesc Robinho, Kaka, Lucio, Julio Cesar, Alves, Luis Fabiano. Nu au aceeaşi faimă, dar poartă în ei gena sportivă a lui Pelé. De aceea mi-a fost aşa dor de ei. I-am aşteptat patru ani, de la ultimul Mondial. Acum, să înceapă samba!
Laurentiu Ciocăzanu
