Când, în 1954, apărea romanul „Toate pânzele sus!“ editorii, dar chiar şi autorul nu se aşteptau ca el să fie citit de atâta lume, să devină un adevărat fenomen cultural şi social!
Născut pe 8 martie 1910, Radu Tudoran a urmat
cursurile Şcolii de Ofiţeri de la Sibiu şi chiar va lucra în cadrul armatei vreme de şase ani.
Dar, în 1938, renunţă la cariera sigură în armată pentru a-şi urma vocaţia de scriitor.
Intră în presă şi, vreme de 4 ani, lucrează ca redactor sau colaborator, semnând articole, reportaje, dar şi povestiri, în diverse publicaţii ale vremii.
În 1940 publică volumul de nuvele ”Oraşul cu fete sărace“. Apoi, anul următor, îi apare şi primul roman: „Un port la răsărit“.
Romanul de dragoste „Anotimpuri“, publicat în 1943, în plin război, îi aduce nu doar glorie, ci şi bani: va fi reeditat în 1946 şi 1947.
Toate aceste cărţi şi reeditările lor i-au adus lui Radu Tudoran abundente drepturi de autor şi atunci scriitorul s-a mutat la Galaţi cu scopul de a-şi împlini visul dintotdeauna: construcţia unei goelete cu care să navigheze pe mările şi oceanele lumii. Acolo se va cunoaşte cu graficianul Romeo Voinescu, un adolescent aventuros şi talentat la desen.
Din păcate, la sfârşitul războiului, vasul aproape finalizat va fi confiscat de noile autorităţi comuniste. Iar problemele lui Radu Tudoran de-abia începeau.
Având sprijinul Armatei Roşii, comuniştii români purced la cucerirea pârghiilor puterii. Una dintre metode a fost epurarea intelectualilor din toate domeniile de activitate şi instaurarea cenzurii.
Astfel, de pe o zi pe alta, Radu Tudoran, un scriitor de succes al cărui nume se afla pe buzele multor cititori, îşi găseşte trei dintre lucrări pe lista cărţilor interzise („Germania“,„Oraşul cu fete sărace“, „Un port la răsărit“) şi este exclus din Societatea Scriitorilor Români, în rândurile căreia fusese primit doar cu câteva luni înainte. La începutul lui 1949 a fost emisă o hotărâre prin care se interzicea în mod expres publicarea articolelor sau cărţilor semnate de Radu Tudoran.
Singura soluţie aprobată de Partid a fost ca scriitorul să se angajeze la Editura Cartea Rusă ca… traducător. Astfel, între 1949 și 1954, vor apărea cel puţin 12 romane sovietice, majoritatea de călătorii sau aventuri traduse de diverse persoane cu nume ruseşti (probabil basarabeni) şi Radu Tudoran (care mai degrabă a făcut stilizarea textelor decât să traducă propriu-zis – în perioada interbelică nu se preda limba rusă la şcoală şi, de altfel, cine ar fi vrut să înveţe limba sovietelor?).
Dar, în toţi aceşti ani, Radu Tudoran a scris romanul călătoriei în jurul lumii neefectuate de el, aflat, după cum se vede, şi sub influ-
enţa romanelor de aventuri maritime sovietice pe care le stiliza, dar mai ales a romanelor lui Jules Verne şi a celui al lui Charles Darwin (”Călătoria unui naturalist în jurul lumii pe bordul navei Beagle“).
„Toate pânzele sus!“ va fi publicat în octombrie 1954, în urma unei operaţiuni de reabilitare iniţiată de fratele său Geo Bogza, viitor academician şi om de încredere al conducătorilor comunişti ai ţării, cu sprijinul lui Pavel Ţugui, adjunctul ministrului de atunci al Culturii, Constanţa Crăciun.
Prima ediţie a fost cumpărată şi devorată instantaneu de cititori de toate vârstele!
„Am auzit în tramvai discutând că a apărut o carte a lui R. Tudoran, «Toate pânzele sus!», care în sfârșit este o carte fără politică şi o să placă tuturor!”, comentează chiar activiştii politici din domeniul cultural (vezi Pavel Ţugui).
Între timp, Romeo Voinescu (născut la Brăila, pe 28 aprilie 1925) începe să se afirme ca grafician, desenând afişe şi panouri de cinema. Se mută la Bucureşti, în 1948, lucrează ca un
workaholic (stahanovist, pe vremea aceea), publicând grafică de revistă, caricaturi, benzi desenate, afişe de film şi utilitare şi mai ales grafică de carte.
În 1980, s-a pus problema unei noi ediţii a romanului „Toate pânzele sus“, care urma să apară la editura Ion Creangă, în colecţia ”Biblioteca pentru toţi copiii“. Or, cărţile din această colecţie erau ilustrate.
Aşa încât, după 35 de ani, Radu Tudoran se regăseşte cu Romeo Voinescu, care va realiza coperta şi ilustraţiile celor două volume în care a apărut romanul.
Artistul desenează câte 10-12 ilustraţii pentru fiecare volum, pe câte o jumătate de pagină sau pe o pagină întreagă, punând în pagină personajele principale sau momente-cheie ale naraţiunii. Coperta şi prima ilustraţie din fiecare volum sunt în culori.
În paralel, editura Ion Creangă publică şi o colecţie (fără nume) de cărţi bogat ilustrate, în întregime în culori, în care ilustraţia aproape predomină asupra textului. Unele dintre titlurile din această colecţie sunt chiar traduse în engleză şi franceză, fiind destinate exportului.
În mod natural, romanul lui Tudoran era destinat să apară şi în această colecţie, lucru care se va întâmpla în 1986. Se face apel din nou la talentatul grafician Romeo Voinescu, care se întrece pe sine realizând minunate ilustraţii picturale, pe câte o jumătate de pagină, o pagină întreagă sau pagini duble. La fiecare două pagini de text era publicată o ilustraţie în culori.
Deşi pe pagina de gardă a acestui volum apărea men-
ţiunea „text prescurtat şi adaptat“, Radu Tudoran nu a fost de acord să-şi ciopârţească romanul şi a ales formula de a publica doar prima jumătate a sa, între copertele acestei ediţii. În mod straniu, dispare şi semnul exclamării din titlu. Dar acestea vor rămâne mici mistere ale istoriei literaturii române.
Cert este însă că Romeo Voinescu e singurul grafician care va ilustra două ediţii diferite ale romanului „Toate pânzele sus!“ şi este sigur şi faptul că minunatele sale ilustraţii au avut un impact de neuitat asupra tinerilor cititori ai epocii şi au contribuit la extraordinarul succes de public al romanului lui Radu Tudoran!
