Respirația este echivalentă cu viața și înseamnă un proces automat, controlat de creier care se desfășoară involuntar și, de cele mai multe ori, fără să i se acorde vreo importanță. Însă lucrurile nu ar trebui să stea astfel e de părere jurnalistul american James Nestor, autorul cărții Respiraţia: noua ştiinţă a unei arte pierdute publicată de Lifestyle Publishing, parte a Grupului Editorial Trei.
După ce a stat 18 săptămâni în top bestseller New York Times și a condus clasamentul celor mai bine vândute cărți al Wall Street Journal, Los Angeles Times, Sunday London Times, Respirația: noua ştiinţă a unei arte pierdute a cunoscut același succes în Europa și este în curs de traducere, anul acesta, în peste 30 de țări. „Expediție științifică în pierduta artă și știință a respirației”, cum o descrie autorul, cartea jurnalistului american prezintă cititorilor studii de ultimă oră din domeniile pneumologiei, psihologiei, biochimiei și fiziologiei umane, tehnici asiatice, multe studii de caz și propria experiență câștigată în mai bine de zece ani de cercetări pentru a susține o teorie ce merită redescoperită: modul cum respirăm ne influențează sănătatea. Ne poate vindeca sau îmbolnăvi, ne stoarce de energie sau ne conferă claritate mentală și un tonus excelent.
James Nestor realizează o incursiune în străvechea istorie a umanității pentru a demonstra că specia noastră și-a pierdut de-a lungul timpului capacitatea de a respira corect și ca urmare, unele maladii precum apneea, astmul, bolile autoimune sau alergiile au azi o frecvență îngrijorătoare. „Omul beneficiază de trista distincție de a fi cea mai «înfundată» specie de pe Pământ”, spune jurnalistul american, iar soluția este redeprindere aceastei arte pierdute.
„Dar de ce trebuie să învăț cum să respir? Toată viața mea am respirat” poate fi reacția de înțeles a fiecărui cititor. Drept argument, James Nestor prezintă propria poveste, modul cum i s-a îmbunătățit sănătatea după ce a „reînvățat” să respire și, în plus, aduce mărturiile uluitoare ale unor persoane din toată lumea, de la călugări budiști și hinduși la occidentali care și-au schimbat viața prin simplul mod de a inspira și expira corect.
Timp de peste un deceniu, James Nestor s-a întâlnit cu cercetători, medici, călugări budiști sau hinduși, antropologi și persoane specializate în tehnici de respirație în efortul de documentare pentru cartea sa:
„Mi-au relatat istorii uimitoare, despre tehnici de respirație care îți pot mări volumul plămânilor cu 30 % sau chiar mai mult. Mi-au povestit despre un medic indian care slăbise câteva kilograme doar schimbându-și modul în care respira, despre un alt bărbat care își injectase endotoxina bacteriană E.Coli, apoi a respirat într-un tipar ritmic care stimulează sistemul imunitar și distruge toxinele în câteva minute. Mi-au povestit despre femei bolnave de cancer care au intrat în remisie, despre călugări care, dezbrăcați, reușesc să topească zăpada în jurul lor. Toate aceste povești îmi păreau nebunești”, mărturisește James Nestor, iar instinctul jurnalistic a fost cel care l-a determinat să cerceteze subiectul în profunzime. Știința modernă confirmă astăzi ceea ce călugării tibetani cunoșteau de milenii: modul cum respirăm este în strânsă legătură cu starea de sănătate, dar și cu speranța de viață. Influențează tensiunea arterială, starea de spirit, emoțiile și stadiile somnului, „hrănește creierul sau distruge neuronii”.
Potrivit cercetătorilor citați de James Nestor în cartea Respirația, „procesul respirator s-a schimbat pe parcursul evoluției umane și tiparul în care respirăm s-a înrăutățit la începutul Erei Industriale. Cercetătorii au descoperit că 90 % dintre oameni — cei ca mine, ca tine sau cunoscuții tăi — respiră incorect și că această situație declanșează sau agravează o serie de boli cronice”. Multe dintre afecțiunile lumii moderne, ca astmul, anxietatea, deficitul de atenție și hiperactivitate (ADHD), psoriazis și multe altele pot fi vindecate potrivit acestora doar prin simplul mod de a respira așa cum trebuie.
Jurnalistul american descrie în prima parte a cărții sale experimentul al cărui subiect a fost el însuși: și-a înfundat nările cu silicon și, timp de 10 zile, a respirat numai pe gură. Parametrii care înregistrau starea de sănătate s-au schimbat radical în rău în această scurtă perioadă. În cea de-a doua parte a cărții, James Nestor explică principalele elemente care stau la baza „artei și științei respirației”, iar în cea de-a treia parte detaliază tehnici speciale, prin care oameni simpli, precum olandezul Wim Hof au reușit să facă lucruri spectaculoase, care au atras atenția lumii științifice.
Fost lucrător la poștă și tată a patru copii, Hof a început să practice tehnicile speciale de respirație după moartea soției, ca să nu cadă pradă depresiei. La începutul anilor 2000, s-a remarcat prin faptul că a participat la un semimaraton la Cercul Arctic cu bustul și picioarele goale, a stat într-o cadă cu gheață aproape două ore fără să sufere de hipotermie sau degerături și a finalizat un maraton în Namibia, la temperaturi de peste 40 de grade fără să bea nicio înghițitură de apă. În total, olandezul Hof a doborât peste 26 de recorduri mondiale și cu toate acestea susținea că nu este o persoană cu capacități extraordinare, pentru că toți oamenii pot realiza astfel de lucruri. Întrebat prin ce mijloace, acesta a răspuns frust: „Respiră, cretinule!”
Respiraţia: noua ştiinţă a unei arte pierdute supune atenției cititorilor zeci de cazuri uluitoare ale unor persoane care au reușit să amelioreze sau să se vindece de boli cu ajutorul tehnicilor de respirație. Alții și-au îmbunătățit performanțele sportive sau pe cele intelectuale, au inversat procesul de îmbătrânire sau au pierdut kilograme în plus. În anexa de la finalul volumului, James Nestor detaliază toate tehnicile de respirație la care face referire pe parcursul cărții, inclusiv cea practicată de olandezul Wim Hof. Scopul nu este acela de a obține performanțe spectaculoase sau a doborî recorduri mondiale, ci ca, prin respirație corectă, fiecare persoană să-și poată îmbunătăți capacitatea fizică, sănătatea psihică și să adauge vieții sale „alte câteva milioane de respirații”.
