Cândva o utopie eșuată după cel de-al Doilea Război Mondial, cartierul Nowa Huta din Cracovia și-a găsit o nouă viață și devine, încet, încet o destinație turistică, realatează BBC.
Puține țări au ieșit din al Doilea Război Mondial la fel de devastate ca Polonia. Țara și-a pierdut aproximativ o cincime din populație, iar capitala sa, Varșovia, a fost aproape complet distrusă de naziști, iar o mare parte din moștenirea sa culturală a fost furată sau distrusă. Chiar și granița națiunii a fost mutată cu câteva sute de kilometri spre vest, forțând milioane de oameni să se mute în așa-numitele „teritorii recuperate”, care cândva făceau parte din Germania.
Totuși, din acele ruine, a venit speranța pentru o lume nouă.
Emblematicul acestei noi societăți a fost un oraș realist socialist numit Nowa Huta, fondat în 1949 chiar la est de Cracovia și construit în deceniile următoare. În centrul lui se afla uriașa Oțelărie Vladimir Lenin, destinată să producă mai mult oțel decât era în stare să producă întreaga țară înainte de război. Nowa Huta, care înseamnă literal „Oțelărie nouă” în poloneză, construită pentru a găzdui muncitorii siderurgici, a fost cel mai ambițios proiect de urbanism din Polonia postbelică: un oraș socialist utopic după care restul națiunii s-ar putea modela.
Dar, moartea lui Stalin în 1953 și destalinizarea ulterioară au făcut ca stilul realist socialist să piardă foarte mult. Primăria și teatrul din Nowa Huta nu au fost niciodată construite, iar restul orașului a fost terminat mult mai modest.
Până în 1973, drept premiu de consolare, o statuie emblematică a lui Lenin – cea mai mare din Polonia – a înfrumusețat Bulevardul Trandafirilor, chiar la nord de piața principală.
„A fost un oraș planificat care nu a funcționat într-adevăr așa cum se aștepta cineva”, a spus dr. Katherine Lebow, a cărei carte din 2013 Unfinished Utopia oferă o privire detaliată asupra modului în care a fost construit și dezvoltat orașul.
În ciuda avântului ideologic, scrie Lebow, planificatorii înșiși – unii dintre cei mai importanți arhitecți și urbaniști polonezi ai zilei – nu au primit instrucțiuni directe despre cum ar trebui să arate orașul. Cu toate acestea, știind că orașul era menit să fie un ideal urban, arhitectul a pus accentul pe parcuri și apartamente spațioase și s-a asigurat că fiecare bloc avea toate serviciile de care are nevoie. Orașele au fost menite nu doar să fie atrăgătoare din punct de vedere vizual, ci să înfățișeze teme socialiste și să servească drept fundal pentru ritualul politic.
Pentru locuitorii din Nowa Hucians care au migrat din Polonia rurală, ar fi fost ca și cum ar fi pătruns într-o lume nouă.
Este un mit comun că locația lui Nowa Huta a fost aleasă pentru a disprețui în mod intenționat Cracovia conservatoare și burgheză, modernitatea și aderarea ei la valorile socialiste fiind în contrast puternic cu capitala medievală a Poloniei. Cu toate acestea, influența arhitecturală a orașului vechi al Cracoviei este de neratat în Nowa Huta, cu arcadele sale, piețele interne și alte caracteristici care impactează turiștii, reproduse la scară largă. În cele din urmă, Cracovia a avut ultimul cuvânt când a absorbit Nowa Huta în 1951.
În timp ce Nowa Huta a reușit în multe privințe, soarta ei nu poate fi dezlegată de cea a comunismului în ansamblu. Până în anii 1990, Nowa Huta, cu 200.000 de oameni, a devenit sinonim cu droguri, criminalitate, sărăcie și huliganism.
Nu este așa astăzi. Polonia este una dintre marile povești de succes economic moderne ale Europei, ceva care se poate simți atât în marile sale centre urbane, cât și în locuri odată periferice, cum ar fi Nowa Huta. „Nowa Huta este un loc din ce în ce mai atractiv pentru a locui”, a spus Mateusz Marchocki. „Înainte, toată viața de noapte era la Cracovia”. Acum, în Nowa Huta au apărut restaurante, cafenele, magazine de înghețată și camioane cu mâncare pentru populația orașului.
În urmă cu zece ani, un vizitator ar fi avut puține de făcut în oraș, dar Nowa Huta a învățat să-și valorifice moștenirea comunistă. Orașul oferă străinilor și polonezilor deopotrivă un instantaneu al comunismului așa cum a fost cândva. „Tinerii din zilele noastre nu au idee cum a fost”, a spus Marchocki. A veni în Nowa Huta este ca și cum ați păși în lumile părinților și bunicilor.
Pe lângă istoria sa, care poate fi explorată la Muzeul Nowa Huta, deschis în 2019 în locul vechiului cinematograf, atracția principală pentru turiști de astăzi este arhitectura socialistă realistă rămasă din Nowa Huta. Fiind una dintre cele două așezări socialiste realiste planificate și construite din lume, pe lângă Magnitogorsk din interiorul Rusiei, Nowa Huta este ceva diferit de modernismul blând asociat cu socialismul est-european.
Orașul rămâne un simbol viu, dar nu cel care trebuia să fie. De la măreția reconstrucției staliniste la rebeliunea religiozității anticomuniste până la depravarea post-socialistă și, în cele din urmă, recuperarea într-o nouă Polonie, soarta lui Nowa Huta o oglindește pe cea a Poloniei de la al Doilea Război Mondial. Nowa Huta și-a găsit o nouă viață. Nu ca ideal socialist, ci ca un nou tip de ideal într-o Polonie democratică, capitalistă și europeană.
