Aici, în România, cu accent franțuzesc, dar și cu un vis devenit realitate: Nominoë, locul în care s-a născut povestea primei „clătitării-băcănii” bretone din București, deschisă publicului de curând.
Franța i-a fost casă pentru multă vreme. Olavy-Thedor a cunoscut bine regiunea aceea plină de frumuseți numită Bretania, care l-a primit si l-a adăpostit după ce a scăpat din lagărul ceaușist, în urmă cu 36 ani, și în care și-a petrecut următorii 11 ani din viață, revenind apoi cu regularitate pe meleagurile sale. O zonă foarte bogată ca istorie, încărcătură culturală, gastronomică, o lume aparte, a celților, druizilor, magilor și personajelor legendare, care i-a marcat existența. După ce a terminat facultatea la Reims, capitala șampaniei din Franța, și la Valladolid, capitala Castiliei spaniole, a intrat la Renault, unde a ajuns pentru că în acele vremuri avea posibilitatea să facă serviciul militar sub formă civilă, după astfel de studii, ca un cooperant sau angajat al serviciului militar.
A trimis trei CV-uri – unul la Peugeot, unul la Citroën și altul la Renault, cei trei mari constructori auto francezi, a răzbit la Renault. După entuziasmul primirii acestei vești, a fost trimis la Istanbul, unde a trăit experiența unei societăți laice, moderne, care privea spre Europa… A fost marketing manager pe Orientul Mijlociu. A urmat apoi reîntoarcerea la București, moment de cotitură când Renault a cumpărat Dacia. Avea 25 de ani, iar cei din Franța l-au trimis la București pentru a deveni primul director de marketing Renault și Nissan România. De ce? Simplu. Era un român care trebuia să fie la locul potrivit, iar el își dorea acest lucru cu toată ființa. Dorea să retrăiască „spectacolul” unei Românii de care i-a fost întotdeauna dor. Prima adevărată revenire la rădăcini a fost o experiență viscerală, dar, ca orice minune, a durat puțin.
Numai trei ani, după care a trebuit să plece din nou în Franța, unde a fost director de after sales, pentru că îl recomandau gândirea analitică și o calificare solidă. După alți trei ani în care a locuit în Franța, la Paris, a urmat o altă experiență pe care el o numește fantastică. A devenit brand manager pe gama mijlocie Renault la sediul grupului, unde s-a ocupat de primul Koleos (primul SUV 4X4 de la Renault) și de o parte a lumii din care făcea parte și România. Un job foarte interesant, dar nu îndeajuns de operațional pentru el, iar la un moment dat a demisionat, după 11 ani de Renault, și s-a întors în România ca general manager la Romtelecom. Apoi, a urmat o altă demisie, iar în 2011 a dat startul unei noi reveniri la Renault România, după 13 interviuri.
A devenit director after sales și calitate Dacia, Renault și Nissan, într-un an cataclismic 2012, când, după vânzările de mașini, și parcul auto (deci și intrările în service) se prăbușea…. În anul 2014 a reușit să stabilizeze cifra de afaceri piese și accesorii, cu ajutorul unor abordări și al unui model de business noi, adaptate noului context de piață. A urmat și o perioadă în care a fost director after sales și dezvoltare rețea la Automobile Bavaria, unde a lucrat până anul acesta, când a intrat în concediu fără plată. Se născuse deja ideea unei creperii bretone. Pentru că îi plăcea enorm acea fâșie de pământ a Franței care îi fusese cămin și îl inspirase…
Gândul i-a trecut prin minte încă din 2017, iar un an și jumătate, după ce impulsurile au fost bine lustruite, a trecut la treabă alături de soția lui. Cei doi au deprins meseria de „crepier“ în Bretania, unde în vara anului 2017 au urmat o formare personalizată la „Ecole Creperie Le Roïc”, unde preda Maestrul Patrick Rongier.
Mica prăvălioară bretonă
A urmat un proiect în care au pus la bătaie toate economiile de-o viață, au căutat spațiul comercial pe care l-au echipat tipic breton, cu un decor care ne amintește de Lancelot, Asterix și Obelix, dar și de cavalerii mesei rotunde. S-au focalizat pe furnizorii cei mai buni din Bretania și au depășit cu succes multele piedici pe care le întâmpină orice antreprenor din România. Aduc din Bretania făina din hrișcă bio, excelentă pentru prepararea clătitelor, precum și cidrul breton artizanal Kerne, de cea mai bună calitate, mezelurile Andouille, biscuiții artizanali cu unt sărat, brânză, bomboane caramel cu unt sărat, sardinele artizanale pregătite manual, cu diverse dressing-uri, pateul de porc și de pește artizanal renumit în Bretagnia. Pentru că, după cum spun și ei, „numai așa te poți numi creperie-băcănie bretonă autentică!“.
„Ne place această mică afacere, această «mică prăvălioară», așa cum îi spunem adesea, deoarece arată exact cum ne-am dorit atât eu, cât și soția mea. Aici există toate componentele unei adevărate «mici ambasade a Bretagniei în România», adică mult mai mult decât un «simplu» restaurant: mâncare, băutură, dar și un decor: o bibliotecă, băcănie, muzică, toate autentic bretone, o adevărată atmosferă bretonă. Mai mult decât atât, în spatele acestei «mici prăvălioare», în spatele fiecărui preparat mai elaborat, în spatele fiecărui element de decor chiar stă o poveste, iar eu, pentru că sunt un pasionat de istorie, mă simt cu adevărat în largul meu. Diferența față de munca de dinainte o reprezintă, în principal, diferența dintre statutul de corporatist (când ai întotdeauna în spatele tău puterea unei corporații, indiferent de poziția pe care o ocupi) și cea de antreprenor, când ești singurul decizionar, în mod cert, dar îți asumi totodată și toate riscurile tot singur. Este o mică afacere de familie, în care soția și cu mine suntem prezenți practic în fiecare zi, de dimineața până seara târziu, șapte zile din șapte. Noi doi, soția și cu mine petrecem mult mai mult timp împreună ca înainte. Suntem la început, iar începuturile unei afaceri necesită, în mod cert, o implicare mare. Principala satisfacție o reprezintă faptul că această mică afacere, în care am investit tot ce am avut mai bun, din toate punctele de vedere, primește oaspeți care de cele mai multe ori apreciază locul, vin, revin și ne recomandă; ce am putea visa mai mult?“, spune Olavy-Thedor.
Interacțiunea cu oaspeții este un element esențial pentru ei
În spatele fiecărui preparat, dar și al fiecărui element din această mică prăvălioară stă o poveste. El, fiind un pasionat de istorie, iubește să interacționeze cu oaspeții care calcă pragul Nominoë pe diferite teme: personajele, obiectele și locurile emblematice care au dat numele lor unor preparate, elementele ce constituie acest „mic colț de Bretanie“ bucureștean. La Nominoë, istoria și poveștile sunt la loc de cinste, nu numai preparatele și băuturile!
„Interacțiunile cu oaspeții noștri sunt importante și pentru a primi feed-back, idei, sugestii din partea lor, pe care, de cele mai multe ori, le punem în practică deoarece un lucru important pe care l-am învățat în viața mea profesională (de corporatist…) este că un model de business și un concept pot fi bune, însă sunt întotdeauna perfectibile, iar pentru asta feed-back-ul clienților este esențial.”
