O casă nouă pentru familia Şoricel
Codruţ, Brăduţ, Bujor, Romaniţa, Sânziana, Petruţa, Mugur, Merişor, Brândușa și Ghiocel sunt copiii lui tata şi mama Şoricel şi nepoţii lui buni şi bunelu Şoricel.
Din cauza defrişării colţului lor de pădure, cei 14 şoricei sunt obligaţi să se mute şi pleacă la drum spre adâncul pădurii. Găsind o poieniţă convenabilă, ei încep să-şi amenajeze o nouă locuinţă între rădăcinile unui arbore secular, cu sala comună, cămară, bucătărie şi încăperile separate ale părinţilor şi bunicilor. Apoi aduc apă – printr-un sistem ingenios de jgheaburi din bambus – tocmai de la o cascadă de pe râul din apropiere şi chiar construiesc un pod peste el.
Aceasta este povestea, aparent simplă, a albumului « O casă nouă pentru familia Şoricel ». O adevărată bandă desenată, cu fiecare casetă de dimensiunea unei pagini şi cu câte un pic de text sub fiecare imagine, lucrare care se adresează copiilor între 2 şi 7 ani. Şi-atunci ce este atât de deosebit în această poveste desenată, s-ar putea pune întrebarea? Ei bine, tocmai desenul.
Autorul cărţii, japonezul Kazuo Iwamura, practică un grafism minuţios şi sugestiv, plin de poezie. Decorurile sunt desenate într-o manieră foarte realistă iar animăluţele antropomorfe sunt credibile şi te ataşezi imediat de ele. Ba mai mult, şoriceii se mişcă neîncetat în fiecare pagină, fiecare în propria sa manieră, încât trebuie să ai răbdare să citeşti imaginea, detaliu cu detaliu, dar şi în ansamblu.
Iwamura stăpâneşte excelent tehnica elipsei, aşa că imaginaţia cititorului este stimulată şi el chiar poate să imagineze povestiri separate pentru Brăduţ, Sânziana, Petruţa şi fiecare dintre ceilalţi şoricei. Ba chiar simte că face parte el însuşi din povestea generală, senzaţie întărită şi de faptul că textul narativ este la persoana I plural.
Atmosfera volumului « O casă nouă pentru familia Şoricel » este ranforsată de simfonia culorilor folosite de artist. Iwamura utilizează o largă paletă de tonuri pastel, care dau relief desenului şi te fac să te simţi minunat doar privind desenele sale.
Micul dejun al familiei Şoricel
Masa de dimineaţă a familiei Şoricel este la fel ca a tuturor familiilor din lume. Şi totuşi, pare un pic diferită.
După ce se trezesc – şi Kazuo Iwamura desenează, cu răbdare de … japonez, mişcările fiecăruia dintre cei 14 membri ai familiei – şoriceii se spală cu apă rece pe faţă iar apoi pleacă în pădure să culeagă zmeură. În vremea asta bunicul face focul în faţa scorburii, iar tata pregăteşte delicioasa sa supă de ciuperci, în timp ce, în bucătărie, bunica şi mama coc pâinici.
Secvenţa finală, când toată familia Şoricel s-a adunat în jurul mesei plină de bucate, ne trimite cu gândul la romanul « Vântul prin sălcii » al lui Kenneth Grahame, a cărei atmosferă generală se potriveşte de minune cu cea a seriei imaginată de Iwamura.
O zi de iarnă cu familia Şoricel
A venit iarna. Afară ninge viscolit, dar în scorbura familiei Şoricel e cald şi bine. Bunicul, tata şi băieţii construiesc din scândurici şi bambus săniuţe şi pregătesc un joc de societate (de familie, mai bine spus).
Din bucătărie vine un miros îmbietor. Ghiocel, trăgînd după el un camion de jucărie, merge în bucătărie unde bunica, mama şi surorile sale prăjesc gogoşi.
Îîîîm, ce poate fi mai frumos, într-o familie cu zece copii, decât să se joace împreună şi să mănânce gogoşi cu dulceaţă de zmeură? Iar după ce ninsoarea a încetat, ce urmează? Să se dea cu sania pe derdeluş.
Kazuo Iwamura revine cu o nouă poveste a familiei Şoricel. Cartea are 32 de propoziţii. Care se citesc în cinci minute. Cu condiţia să nu vezi imaginile.
Pentru că, dacă le priveşti, pe dată te scufunzi în acest încântător univers al copilăriei şi nostalgiei, imaginat de Iwamura, şi foarte greu te mai desprinzi din el. Poate mama ta să strige de o sută de ori „Masa e gata! Pofteşte la masă!” că tu nu mai auzi, te-ai transformat într-un mic şoricel şi mănânci gogoşi sau te dai cu sania alături de personajele lui Iwamura!
Măestria artistului japonez tocmai în asta constă: reuşeşte să spună o poveste întreagă doar din desene (şi foarte puţine cuvinte). Deşi în fiecare imagine apar cam aceleaşi personaje, nici unul nu este static, toate fac câte ceva, şi altceva, unul faţă de celălalt. În plus, cel mai mic dintre şoricei, Ghiocel, se plimbă dintr-o pagină în cealaltă, trăgând după el camionul său de jucărie, şi întărind astfel senzaţia de mişcare generală, ca într-o adevărată bandă desenată.
Iar imaginile cu care se deschide şi se închide cartea, o ferestruică în trunchiul arborelui, din care se revarsă în întunericul nopţii lumina gălbuie, încălzind – ca o oază de speranţă – deşertul de zăpadă, te face să lăcrimezi de bucurie.
Kazuo Iwamura
Kazuo Iwamura s-a născut pe 3 aprilie 1939, la Tokio. Până în anii 80 a lucrat ca grafician la televiziunea publică şi designer la o companie de produse cosmetice.
Apoi s-a hotărât să scrie şi să deseneze cărţi pentru copii şi s-a mutat împreună cu familia sa (are 5 copii!) într-o căsuţă aflată în mijlocul pădurii, lângă un sat situat la o sută de kilometri nord de Tokio.
În 1983 a publicat albumul « O casă nouă pentru familia Şoricel », demarând astfel o serie ce numără deja 12 volume, vândute în peste 10 milioane de exemplare în Japonia, ţările anglofone, Franţa, Germania etc.
În anul 2017 editura Cartea Copiilor a publicat cele trei albume despre care am vorbit şi în limba română (în traducerea Andreei Sion).
Kazuo Iwamura a câştigat mai multe premii pentru unele din titlurile seriei, iar statul francez i-a decernat în anul 2014 titlul de « Chevalier des Arts et Lettres ».
Mesajul cărţilor din seria « Familia Şoricel » este clar şi evident: familia şi munca sunt cele două valori fundamentale care stau la baza oricărei societăţi dezvoltate. Aşa cum este Japonia, de exemplu.
Volumele din această serie sunt unele dintre acele delicioase cărţi care trebuie citite seara, înainte de culcare, împreună cu copiii săi.
