„Marea Unire pentru cei mici“
Este o cărticică delicioasă, ce se adresează celor mai mici dintre cititori, şi e publicată de Editura Vremea, în colecţia „Mic, dar şic“. Autorii Ana Iorga (jurnalistă) şi Filip Lucian Iorga-Bărbulescu (istoric) povestesc marele eveniment din decembrie 1918, dar şi preliminariile acestuia, din perspectiva ardeleanului Samoilă Mârza, cel care a înregistrat pe plăci fotografice, pentru posteritate, imagini de la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia.
Cartea este ilustrată de talentatul Octav Ungureanu, al cărui stil grafic se potriveşte de minune cu tonul narativ convivial al cărţii, el inspirându-se chiar din fotografiile realizate de Samoilă Mârza.
„Istoria povestită copiilor“
Editura Nemira a pornit chiar o colecţie întreagă, menită a-i „familiariza pe copii cu istoria naţională“.
Ilinca şi Călin sunt doi copii neastâmpăraţi şi curioşi, care, scotocind prin podul casei bunicului, dau de un manuscris şi de un cufăr, ambele magice. Pronunţând un descântec învăţat de la bunicul lor („Alimăndriţă, vârtejiţă/ Timp, deschide-te/ Şi primeşte-ne!/ Trei peceţi de mărgean căutăm/ Şi pe tine te rugăm:/ Arată-ne calea,/ Auzi-ne chemarea!“), ei călătoresc în timp, în diferite perioade ale istoriei noastre.
Pe rând, ei ajung în anul 105, pe malul Dunării, lângă podul construit de Apolodor din Damasc, şi călătoresc la Sarmizegetusa, unde se vor întâlni cu însuşi Decebal, conducătorul dacilor, apoi în anul 470, la Histria, unde se împrietenesc cu fiicele gemene ale nobilului cărturar Aeticus şi, în fine, în 914, pe vremea voievodului Menumorut, în minele de aur din Munţii Apuseni.
În călătoriile lor, cei doi fraţi gemeni descoperă (pentru cititori) viaţa oamenilor din timpurile respective, tradiţiile, portul, obiceiurile (inclusiv culinare) etc. Pentru a face romanele mai palpitante, în calea copiilor apar mereu nişte ciudaţi şi misterioşi Solomonari, un fel de vrăjitori formaţi la şcoala de sub pământ a Solomonarilor.
Cele trei cărţi reprezintă primele titluri dintr-o serie de zece, care acoperă istoria ţării noastre din anul 105 până în 1927 („Mihai I, Regele-copil şi peceţile de mărgean“). Pe parcursul lecturării, cititorii vor afla că Ilinca şi Călin călătoreau în timp cu un scop anume şi vor dezlega şi misterul ciudaţilor Solomonari.
Cărţile sunt scrise de Simona Antonescu şi bogat ilustrate de Alexia Udrişte.
Simona Antonescu este o scriitoare talentată şi deja foarte apreciată, deşi a debutat recent, în anul 2014. A păşit cu dreptul, pentru că primul său roman a primit Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat până acum romanele „Fotograful Curţii Regale“, „Darul lui Serafim“ şi „Hanul lui Manuc“, iar istoria constituie o constantă a celor trei cărţi.
Foarte tânăra Alexia Udrişte (22 de ani) a absolvit Liceul de Artă din Craiova şi imediat s-a lansat în lumea ilustraţiei ca freelancer. A colaborat cu Teatrul Ion Creangă din Bucureşti şi a ilustrat cărţi precum „Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat“ (de Iulian Tănase), „Sarea în bucate“ (după Petre Ispirescu), „Cartea curajului“ (de Adina Rosetti) și antologia „111 cele mai frumoase poezii de dragoste“, coordonată de Marius Chivu şi Radu Vancu.
„Aproape un secol de dinastie“
Cititorii care urmăresc cu consecvenţă cărţile de istorie semnate de profesorul Adrian Cioroianu au observat că una dintre direcţiile sale predilecte de cercetare este perioada monarhiei în România (a se vedea în acest sens seria de volume „Regii şi Reginele României“, de la Editura Curtea Veche, despre care am scris deja în această pagină).
Aşa încât apariţia cărţii „Aproape un secol de dinastie“, la editura Scrisul Românesc din Craiova, nu constituie o surpriză, ci dimpotrivă, răspunde unei aşteptări din partea cititorilor săi.
În cele 100 de pagini ale volumului, profesorul Adrian Cioroianu reconstituie istoria dinastiei Hohenzollern, care a condus, vreme de exact 81 de ani, destinele ţării noastre.
Fără să se piardă în detalii, istoricul povesteşte, cursiv şi pe înţelesul tuturor, cele mai importante evenimente care s-au petrecut în timpul domniei celor 4 regi ai României. Fără să se piardă în detalii, dar neomiţându-le pe acelea care fac diferenţa.
Ca exemplu de concizie şi claritate, iată cum descrie Adrian Cioroianu fiecare rege al României, în doar câteva cuvinte:
Regele Carol I era „sever (inclusiv cu sine), introvertit, enervant de punctual şi cu o putere de muncă admirabilă“.
Regele Ferdinand era „un spirit ferm, lucid, deschis sfaturilor politicienilor români în care avea încredere“.
Regele Carol al II-lea era „expansiv, inteligent şi dominator (asemeni mamei sale), mai încăpăţânat decât tatăl său, şi cu mult mai inflexibil, pasional şi aventuros“.
În fine, Regele Mihai, pe care Adrian Cioroianu l-a cunoscut îndeaproape, este descris ca „un om de o delicateţe sufletească maximă şi de o nobilă modestie, pe care, ambele, le moşteneşte de la Regina-mamă Elena – de care a fost foarte ataşat –, Mihai I a moştenit de la tatăl său firea impunătoare şi o prestanţă care se vădeşte chiar fără să ia cuvântul“.
Acesta este tonul – sine ira et studio, după cum ne-a obişnuit – cu care istoricul a scris întreaga carte, adresată „tinerilor de azi şi de mâine“, după cum este menţionat în subtitlul său.
Cartea însă poate fi – şi trebuie – lecturată de cititorii de toate vârstele, cu condiţia să aibă spiritul tânăr şi să fie dornici de a cunoaște adevărul despre această pagină ocultată a istoriei noastre.
Volumul „Aproape un secol de dinastie“ se prezintă ca o adevărată carte-obiect, fiind excelent machetat şi impecabil tipărit, iar cele 100 de pagini de text sunt completate cu alte 14 care reproduc fotografii ale regilor şi reginelor României.
