„Găsirea partenerul potrivit este dificilă”, spune Erich, un adept al poliamorului (cei deschişi către mai multe relaţii intime de iubire concomitente, în care toţi partenerii sunt în cunoştinţă de cauză şi îşi exprimă acceptul). „Dar găsirea partenerul potrivit al cărui partener este, de asemenea, potrivit, este şi mai dificilă”, adaugă el.
Oricât de neconventional ar părea, poliamorul sau practica de a avea mai mulţi iubiţi a devenit foarte răspândită în America şi în Marea Britanie. Practicanţii acestui stil de viaţă au organizat mitinguri mari în Statele Unite ale Americii, iar în Anglia au lansat un site şi au publicat cărţi, precum „Deschis” sau „Prostituata etică”.
Maxine Green, o artistă de 28 de ani, explică de ce este poli. „Monogamia nu are sens pentru mine. Nu mă pot imagina cu o singură persoană pentru totdeauna. Este la fel ca îngheţata: îmi place foarte mult îngheţata de ciocolată, dar asta nu înseamnă că nu aş vrea să mănânc nimic altceva pentru tot restul vieţii mele”, spune Maxine. Ea întreţine relaţii cu trei persoane, inclusiv Erich. El crede că poliamorul este mai onest decât monogamia. „Oamenii fac sex cu mai mult de o persoană, dar de obicei îşi mint partenerii şi disimulează aceste relaţii”, spune el.
Gelozia sau sentimentele rănite nu par să facă parte din stilul de viaţă al persoanelor poli. „Eu nu mă consider infidelă. Atâta timp cât petrec destul timp cu cineva, atunci sunt credincioasă acelei persoane”, spune Maxine. Dar cât timp este suficient? „Acest lucru poate varia de la mai multe seri pe săptămână la o dată la câteva luni, în funcţie de fiecare partener, dacă este primar sau secundar, spune ea. Erich este de aceeaşi părere: „Mă simt mult mai sigur dacă ştiu că iubita mea se întoarce la mine pentru că asta îşi doreşte şi nu pentru că este obligată”. Amândoi consideră însă că acest stil de viaţă nu este pentru toată lumea.
Poliamorul diferă de relaţiile convenţionale romantice, dar şi de relaţiile deschise neconvenţionale. Spre deosebire de majoritatea aranjamentelor poligame între parteneri, poliamorul nu are o motivaţie religioasă, iar adepţii sunt atât bărbaţi cât şi femei, în mod aproape egal. Erich chiar sugerează că majoritatea poliamoriştilor sunt atei. Tot el face diferenţa între poliamor şi swinging. „Poliamorul nu înseamnă doar sex, ci implică o relaţie stabilă”, spune el.
Unii susţin că persoanele care practică poliamorul au o atitudine mai sănătoasă faţă de certurile inevitabile dintr-o relaţie. „Ei nu au eliminat problema geloziei”, observă Andrew Samuels, un profesor de psihologie analitică. „Există, desigur, în continuare dificultăţi în cadrul relaţiilor poliamoroase, dar parteneri discută aceste probleme în loc să nege existenţa lor. Am fost extrem de impresionat de cât de multă grijă şi atenţie există într-un cuplu poliamoros”, a declarat Samuels.
Ocazional, Maxine şi Erich se întâlnesc şi cu ceilalţi parteneri ai lor şi se înţeleg „fabulos”, spun ei. Totuşi, aceste evenimente se întâmplă rar, dar nu din cauza dificultăţilor sociale, ci din cauza orarelor diferite. „Managementul timpului este foarte complicat pentru un poli”, mărturiseşte Maxine.
„Adepţii poliamorului pot fi părinţii perfecţi”
Erich crede că într-o zi poliamorul va deveni o practică normală. „Acum cincizeci de ani virginitatea era obligatorie până la căsătorie, în timp ce în prezent este doar o excepţie. Poate într-o zi relaţiile monogame vor fi văzute la fel”, spune el. Cu toate acestea, la fel cum riscul unei sarcini nedorite era un stimulent pentru a evita sexul pre-marital, creşterea copiilor oferă un motiv analog pentru un angajament mai convenţional cu un singur partener.
Nu şi pentru Erich. „Adepţii poliamorului pot fi părinţii perfecţi. Fiecare va avea grijă de copil cu rândul şi va simţi mai multă dragoste decât în familia tradiţională în care mama de obicei stă acasă şi are grijă singură de bebeluş. Copiii cu părinţi poliamorişti sunt mult mai sociabili şi mai deschişi”, spune el.
Părerile asupra acestui subiect sunt împărţite. Profesorul Samuels susţine că un copil are nevoie doar de dragoste, coerenţa şi limitele, iar comportamentul sexual al părinţilor nu are absolut niciun impact asupra sănătăţii mentale a copilului. Pe de altă parte, Joan Roughgarden, biolog la Universitatea Stanford din California, are rezervări în ceea ce priveşte acest stil de viaţă. „Posibilitatea de a creşte cu succes copiii în acest mediu este mică”, spune ea.
Numărul exact de relaţiile poliamoroase este dificil de aflat. De altfel, poliamoriştii nu au vrut să ofere prea mule date referitoare la obiceiurile lor. Totuşi, Erich şi Maxine au povestit că în fiecare toamnă organizează un forum pentru persoanele poliamoroase. Anul trecut, 300 de oameni au participat la seminarii, grupuri de discuţie, workshop-uri şi jocuri distractive. „Acesta nu este un eufemism”, clarifică Erich. „Distracţie şi jocuri nu înseamnă neapărat orgii. Acestea se întamplă, dar nu reprezintă motivul pentru care aceşti oameni se întâlnesc. Scopul poliamorului este de a permite oamenilor de a avea relaţii de dragoste cu mai mult de o singură persoană”, spune el. Dragostea implică şi sex, desigur.
Studii citate recent de Newsweek aproximează că numărul de familii poliamoroase din America depăşeşte o jumătate de milion. Şi profesorul Samuels este convins de acest stil de viaţă se răspândeşte cel mai repede în ultima perioadă.
