Ultimii zburatori pe MiG

Inainte de 1989, daca vroiai sa pedepsesti un pilot, il detasai la Borcea. Aviatorii fugeau cat puteau de aceasta baza militara, in principal din cauza conditiilor spartane: apa calda cu taraita, un ger naprasnic si lipsa mijloacelor de transport. Ca un paradox, aceste conditii vitrege au format cei mai buni piloti de MiG 21 din tara. Escadrila de la Borcea este cea mai titrata din fortele aeriene si singura operationala 100% NATO. In curand, aceste aparate vor iesi din serviciul armatei tarii noastre. Ca urmare, actuala generatie de piloti reprezinta practic ultima generatie de zburatori pe MiG.
Comandorul Luca, asul MiG-ului 21 din anii '90, are urmasi de nadejde la Borcea. Departe de conceptiile sovietice de lupta in aer, o mana de piloti tineri se antreneaza din rasputeri pentru ca aviatia romaneasca sa tina steagul sus. MiG-urile 21 au ramas aceleasi ca acum 30 de ani. Fierul s-a invechit, dar spiritul a ramas tanar. Media de varsta in unitate: 30 de ani.

„Amprenta” digitala

Practic, MiG-ul 21 nu a suferit cine stie ce modernizari prin programul LanceR. Motorul este la fel, comenzile identice, insa s-a lucrat mult la partea ce tine de om. Zborul este controlat cu ajutorul calculatorului, exact cum vedem in filmele americane. Vechile ceasuri analogice au fost dublate de un computer de bord performant, care usureaza munca omului. Tehnica Head Up (afisarea informatiilor de zbor chiar pe parbrizul frontal sau pe sticla castii) permite aviatorului, exact cum este traducerea in romana, sa tina capul sus. Nu mai trebuie sa monitorizeze ceasurile de bord, iar cea mai mica eroare este semnalata de computer. Daca nu ai urcat niciodata in cabina unui „21”, toate acestea ti se par vorbe goale.

Primul pas

Conceput acum 50 de ani, MiG-ul 21 (denumit in cod NATO Fishbed: elesteul) a fost o reusita. A luptat in multe razboaie si a semanat frica printre adversari. Acum este depasit. Accesul in carlinga se face destul de anevoios, mai ales daca nu esti obisnuit cu spatiile stramte. Cu umerii atingand interioarele fuzelajului, iti faci curaj si pui contactul. Imensul motor cu reactie incepe sa se invarta si urca repede la 10.000 de ture. Cu palma bine stransa pe mansa, te pregatesti de rulare. Decolarea se face in forta. „Mosul” nu da semne de oboseala in aer. Are suficienta putere. Numai ca eu nu pot controla miile de tone forta si cedez repede. Renunt la lupta inegala si cobor din simulator.

Examenul virtual

Baza 86 este singura din tara care dispune de un simulator de zbor pe „21”. Personalul tehnic imi spune ca aceasta „scula” costa aproape cat un avion real. De fapt este un segment de fuzelaj, cat tine carlinga. Are absolut toate instrumentele si comezile unui avion real. Imaginile sunt proiectate pe un ecran semicircular. Pana si urletul motorului este imitat cat se poate de real de o instalatie de sunet. Practic, dupa manualele vestice nu poti urca in avion fara ore intregi petrecute la simulator. Instructorul sta intr-o camera alaturata, de unde supravegheaza tot. Uneori „profesorul” introduce intentionat erori sau defectiuni in timpul zborului virtual pentru a vedea care sunt reactiile „bobocului”. Totul este inregistrat, la fel ca in cazul zborurilor reale. Instructorul vizioneaza caseta si, daca elevul nu procedeaza corect, mai face o simulare si inca una pana iese bine.

Atelierul „service”

Un hangar modern si curat-luna adaposteste serviciul tehnic. Un motor asteapta sa fie montat pe fuzelajul unui „21”. Mecanicii imi spun ca la Borcea se poate remedia orice defectiune curenta. Compartimentul este organizat pe sectii. Absolut toate echipamentele, inclusiv cutiile negre, sunt atent verificate si calibrate. In aer totul trebuie sa functioneze brici. Ma arat interesat de „departamentul” scaunelor de catapultare. Este ultima sansa a unui pilot al carui avion nu mai poate fi controlat. Mi se spune ca in Fortele Aeriene Romane, in ciuda ratei mari de prabusire a MiG-ului 21, nu a existat nici un caz in care un pilot catapultat sa nu supravietuiasca. Inainte de 1989, se faceau anchete serioase in cazul unei catapultari, iar aviatorul era suspectat din capul locului de sabotaj. Acum a devenit o procedura obisnuita, insa de cele mai multe ori pilotii romani mor incercand pana in ultima clipa sa salveze avionul si populatia civila.

Pe drumul cel bun

Pe comandorul Dan Buciuman, comandantul bazei, l-am gasit la „celula”, cladirea din apropierea pistei unde se echipeaza pilotii. Saptamana viitoare se incheie anul de antrenament, iar aviatorii profita de ultimele zile cu cer senin. Vreo sase aparate LanceR asteapta cuminti aliniate la capatul pistei. Pana la primirea semnalului de decolare, comandantul face un ultim instructaj cu subordonatii sai. Schimbam cateva cuvinte. Printre zecile de insemne de pe combinezonul de zbor, emblema triunghiulara inscriptionata cu „MiG 29” iese in evidenta: „Am fost ultimul comandant al escadrilei MiG 29 de la Kogalniceanu”. In 2003 unitatea s-a desfiintat si s-au mutat la Borcea. Comandorul a pilotat cam tot ce zboara in vest. Un aviator experimentat se vede din prima clipa: costumul de zbor plin de embleme cu tipurile de avioane pe care a zburat. Lui Buciuman nu-i incap toate „marcile” pe combinezon. Nu mai are unde sa-si prinda insemnele, asa incat a apelat la alte efective ale echipamentului. Sacul special care protejeaza casca de zbor este intesat de inscriptii: Mirage, Tornado, Harrier, F16 si multe altele. Omul a zburat peste 750 de ore. Mai are o multime de cursuri NATO absolvite in vest. Il intreb scurt daca Romania poata sa produca o noua generatie de piloti de vanatoare. Ma invita in camera unde se echipeaza pilotii si imi arata fisetele individuale ale aviatorilor incepatori. Pe usile multora din ele sunt desenate scheme de zbor si grafice, semn ca „bobocii” se gandesc si in somn la avioane. „Cu ei ma duc oriunde in lume”, precizeaza comandantul. Mai vreau sa aflu daca romanii se vor descurca cu noul tip de avion promis de guvernanti: „Cine zboara MiGÐul 21 poate sa zboare cu orice tip de avion”, ma asigura Buciuman.

„Sperietoarea” sovietica

Comandorul Buciuman a fost cu „baietii” lui in toata Europa. Procedurile NATO au fost insusite la perfectie, incat o formatie de LanceR poate decola si ateriza oriunde in lume. De trei ani in comunicatii nu se vorbeste decat engleza. Comandorul isi aminteste de o „deplasare” in Scotia, unde, dupa un drum obositor, escadrila romaneasca a fost asteptata de mii de oameni care doreau sa vada cu ochii lor avioanele romanilor. Aflu ca oriunde in vestul Europei, dar mai ales in Statele Unite ale Americii, MiG-ul 21 este asimilat cuvantului „inamic”. Razboiul Rece si-a pus amprenta asupra a generatii intregi de aviatori, iar silueta amenintatoare a LanceR-ului le aduce aminte pilotilor americani de puterea militara a fostului bloc sovietic.

Turnul de control

Fara controlorii de zbor, nici un MiG nu poate decola si ateriza in siguranta. Acestia formeaza o lume aparte. Cand pui pentru prima data piciorul intr-un turn de control, te izbesc linistea si calmul celor de care depinde in mare masura viata pilotilor. Indicatiile sunt transmise pilotilor in cod NATO. Un LanceR vine la aterizare. Este un pic deviat de la traseul normal, insa sergentul tanar il ghideaza „la meserie” pe pilot, iar pasarea de fier pune rotile pe pista. Turnul primeste in timp real informatii meteo din intreaga tara, astfel incat se pot aprecia la marele fix conditiile atmosferice. Cu zambetul pe buze, comandorul Buciuman isi aminteste de un incident survenit in timpul zborului „S-a depresurizat o componeta a unui sistem de ungere din fata carlingii in timp ce zburam. Uleiul s-a imprastiat pe cupola si nu mai vedeam absolut nimic. Am aterizat dupa indicatiile controlorului”. Instinctiv fac legatura cu sergentul din turnul de control, care, desi nu a implinit inca 30 de ani, este as in dirijarea avioanelor. Armata inca mai are resurse sa instruiasca oameni de valoare.

Stapanii cerului

Un alt lucru deosebit in Baza 86 sunt hangarele antiatomice. Construite sa reziste unor bombardamente masive, inclusiv cu bombe nucleare, aceste incinte pot adaposti trei MiG-uri 21 fiecare. Sunt prevazute cu usi la intrare si iesire, astfel incat un avion poate fi pregatit si utilizat departe de ochii curiosilor. Unul dintre aceste hangare are cod „rosu”. Doua LanceR, cu plinul facut si armament real la bord, sunt pregatite sa decoleze la „cheie”. Sunt informat ca acesta este serviciul de lupta si politie aeriana. Un fel de DIAS sau SPIR al aerului. Pilotii sunt pregatiti sa intervina oricand. In cel mult 15 minute, MiG-urile se pot ridica in aer si porni pe urma inamicului.