Suedezul Mikael Karlsson deţine un snowmobil, doi câini de vânătoare şi cinci arme. În timpul liber, vânează elani şi face schimb de sfaturi şi trucuri cu alţi taţi. Îşi ţine în braţe fiica de două luni, Siri, şi spune că nu îşi imaginează cum ar fi fost dacă nu şi-ar fi luat concediu de paternitate. „Toată lumea face acest lucru”, spune el, citat de The New York Times.
Din capitala Stockholm până în satele izolate, 85% dintre taţii suedezi îşi iau concediu de ingirjire a nou-născuţilor. Cei care nu o fac au de înfruntat întrebările din partea familiei, prietenilor şi colegilor. În timp ce alte ţări încă dezbat concediul maternal şi drepturile femeii, Suedia priveşte în viitor, bărbaţii fiind în centrul discuţiei despre egalitatea de gen.
Totuşi, mamele suedeze îşi iau în continuare mai des decât taţii concediu pentru creşterea copiilor. Perioada liberă durează până la 13 luni şi este plătită generos, iar indemnizaţia s-ar putea chiar dubla după alegerile din septembrie. Autorităţile cred că această situaţie va duce la schimbări sociale profunde.
Companiile se aşteaptă de-acum ca angajaţii să îşi ia concediu de creştere a copilului, indiferent de gen. Salariile femeilor au beneficiat de pe urma acestor schimbări, iar modificarea cu privire la rolul tatălui în familie este privită ca un factor în rata mai scăzută a divorţurilor, dar şi în custodia comună a copiilor. Mai mult, o nouă definiţie a masculinităţii este în curs de dezvoltare.
Bărbaţii macho nu mai sunt atractivi
„Mulţi bărbaţi nu mai vor să se identifice doar cu munca lor”, a spus Bengt Westerberg, parlamentar suedez. „Femeile se aşteaptă acum ca soţii lor să îşi ia măcar o perioadă scurtă de concediu, pentru a se ocupa de copii”.
Birgitta Ohlsson, ministru al afacerilor europene, vede lucrurile în felul următor: „Bărbaţii macho cu valori învechite nu mai sunt în topul celor atractivi din revistele pentru femei”. Ohlsson, care a făcut lobby ca Uniunea Europeană să acorde mai multă atenţie taţilor, este însărcinată în opt luni, iar soţul său, profesor de drept, îşi va lua concediu de îngrijire a copilului când acesta se va naşte.
„Acum bărbaţii pot să aibă o carieră de succes, dar şi să fie taţi responsabili. Este un nou stil de viaţă bărbătesc, mult mai sănătos”, a spus ea.
În această nouă lume a sexelor, unele femei se plâng că bărbaţii suedezi sunt prea formali, chiar şi când flirtează într-un bar. Bărbaţii, la rândul lor, recunosc că se simt uneori nesiguri. „Ştiu că soţia mea se aşteaptă să îmi iau concediu paternal. Dar dacă aş fi pe o insulă pustie cu ea şi Tarzan, sper că m-ar alege tot pe mine”, a spus un jurnalist cunoscut, care recent şi-a luat şase luni libere pentru a sta cu cel de-al treilea copil al său.
În 1974, când Suedia a devenit prima ţară care a înlocuit concediul maternal cu cel parental, cei câţiva bărbaţi care au ales să beneficieze de asta au fost numiţi „taţi de catifea”.
În ciuda campaniilor guvernamentale, una dintre ele avându-l în prim plan pe un campion halterofil cu un copil cocoţat pe bicepşii săi, procentul taţilor care alegeau să îşi ia concediu de îngrijire a copilului era blocat la 6% în 1991.
Egalitatea trebuie atinsă în familie
Suedia a ajuns deja mai departe decât multe alte ţări în ameliorarea condiţiilor mamelor muncitoare: copiii au acces la forme preşcolare de educaţie subvenţionate în foarte mare parte de la vârsta de un an. Părinţii aflaţi în concediu pentru îngrijirea nou-născuţilor primesc salariul aproape întreg timp de un an, iar jobul este garantat. În plus, aceştia pot lucra şase ore pe zi, până copilul merge la şcoală. Rata de ocupare a forţei de muncă în rândul femeilor, dar şi natalitatea, sunt printre cele mai ridicate din lumea dezvoltată.
„Am crezut întotdeauna ca dacă facilităm accesul femeilor la muncă, famiilile vor alege într-un final o împărţire echitabilă a concediului parental între cei doi soţi”, a spus Westerberg, în vârstă de 67 de ani. „Dar m-am convins, treptat, că nu este loc de prea multă alegere”.
Suedia se confruntă cu un cerc vicios, este el de părere. Femeile au continuat să îşi ia concediu parental nu numai de dragul tradiţiei, dar şi pentru că, de cele mai multe ori, salariul lor era mai mic. Companiile, între timp, au specificat clar bărbaţilor ca un concediu pentru copii nu este compatibil cu o carieră.
„Societatea este oglinda familiei. Singura modalitate prin care vom putea atinge egalitatea în societate este să o atingem, în primul rând, acasă. Convingerea taţilor să îşi ia concediu paternal este o parte esenţială a acestui proces”, a spus Westerberg.
Introducerea „concediului pentru tătici” în 1995 a avut un impact imediat. Nici un tată nu a fost forţat să stea acasă, dar familia pierdea o lună de subvenţie dacă nu o făcea. La scurt timp după aceea, mai mult de opt bărbaţi din 10 şi-au luat concediu. Adăugarea unei luni suplimentare, netransferabile pentru bărbaţi, în 2002, nu a mărit considerabil numărul taţilor dornici să stea acasă, dar aproape a dublat perioada de concediu pe care aceştia şi-o luau.
Printre cei care desfăşoară activităţi independente sau în comunităţi rurale şi de imigranţi, bărbaţii îşi iau mai rar concediu de paternitate, potrivit lui Nalin Pekgul, preşedintele Federaţiei femeilor din cadrul Partidului Social Democrat. În suburbiile din Stockholm, cu o mare pondere a imigranţilor, rolurile tradiţionale ale bărbaţilor şi femeilor rămân intacte.
Părinţi cu rândul
Printre cei cu studii superioare, cele mai multe cupluri îşi împart în mod egal concediul. Unii dintre ei fac cu schimbul: câteva luni acasă, apoi câteva la serviciu, pentru a evita ca unul dintre părinte să aibă un rol dominant, dar şi pentru a nu lipsi o perioadă îndelungată de la muncă.
Părinţii îşi pot folosi cele 390 de zile de concediu plătit exact cum doresc, până la a opta aniversare a copilului- lunar, săptămânal, zilnic sau chiar pe ore, un program la care în special angajatorii mici, privaţi, se chinuie să se adapteze.
Mai multe ţări au urmat modelul suedez. În Portugalia, concediul de paternitate este obligatoriu, dar numai pentru o săptămână. Islanda a ajuns fără îndoială mai departe, rezervând trei luni pentru tată, trei luni pentru mamă, apoi cei doi mai pot împărţi încă trei luni.
Germania, cu 82 de milioane de oameni, a optimizat în 2007 modelul suedez, rezervând două din cele 14 luni de salariu plătit taţilor. În doar doi ani, taţii care şi-au luat concediu paternal a crescut, de la 3 procente la mai mult de 20.
„A fost un indicator al unei schimbări considerabile”, a spus Kimberly Morgan, profesor la Universitatea George Washington şi expert în concedii marentale. Dacă Germania a reuşit asta, „majoritatea ţărilor o pot face”.
Dacă social-democraţii câştigă alegerile din septembrie, perioada de concediu netransferabil pentru fiecare părinte se va dubla, la patru luni, a spus Mona Sahlin, liderul partidului.
Sahlin a apreciat că această măsură nu va fi neapărat populară. „Uneori politicienii trebuie să fie înaintea opiniei publice”, a spus ea.
De fapt, cel mai puţin entuziasmate au fost chiar mamele. Într-un studiu din 2003, cel mai comun motiv pentru care taţii nu şi-au luat concediu de paterniate, după cel financiar, a fost preferinţa mamei, potrivit lui Ann-Zofie Duvander, un sociolog la Universitatea Stockholm.
Masculinitatea, strivită de concediul paternal?
Carlos Rojas, de 27 de ani, un antreprenor suedezo-spaniol, spune că gemenii săi de doi ani îi spun „mama”. Rojas şi acum fosta sa soţie au împărţit concediul parental, alternând zilele de stat acasă cu cele de muncă. Taţii care stau acasă sunt de obicei „părinţi de mâna a doua”, din moment ce mama stă în primă fază cu copilul, construind o rutină zilnică, a spus Rojas.
Claes Boklund, designer web în vârstă de 35 de ani, şi-a luat 10 luni de concediu pentru fiul său de un an şi jumătate. Recunoaşte ca a fost speriat la început: trebuia să aibă grijă de copil, să facă curat, să gătească, plus nopţile nedormite. După câteva luni însă, a devenit mult mai încrezător. „Este mult mai greu decât m-am aşteptat”, a spus el.
Fredrik şi Cecilia Friberg au făcut cu rândul când fiica lor, Ylva, s-a născut. El lucra lunea, miercurea şi o data la două săptămâni, vinerea, iar soţia sa, în restul zilelor. „Am vrut să fiu acolo de la început. Se întâmplă atâtea în fiecare săptămână, încât nu vreau să pierd nimic”, a spus Fredrik.
Totuşi, recunoaşte că, din când în când, forma tradiţională a lucrurilor iese la iveală. „Sunt mereu complimentat că ajut foarte mult la treburile casei şi la îngrijirea fetei, dar Cecilia nu primeşte laude”, a spus el.
Unii suedezi se tem că această schimbare ar putea duce la o criză de identitate a sexelor. „Masculinitatea este strivită”, a spus Ingemar Gens, consultant pe astfel de probleme.
Povestirile cu bărbaţi care au fost descurajti de şefi să îşi ia concediu sunt încă frecvente.
Bodil Sonesson Gallon, şef de vânzări la Axis Communication, o companie IT specializată în supraveghere video, spune că acest concediu parental poate fi dăunător, atât pentru companii, cât şi pentru carieră. Gallon se plânge că, având în vedere că învăţământul preşcolar începe de la un an, iar alternativele de îngrijire sunt foarte puţine, părinţii sunt constrânşi să îşi ia măcar un an concediu.
Firmele mici au cel mai mult de suferit
Afacerile mici se descurcă cel mai greu cu absenţele angajaţilor, a spus Sofia Bergstrom, expert în asigurarea socială la Confederaţia suedeză de antreprenoriat, care reprezintă 60000 de companii. Mai rele decât concediul parental sunt cele 120 de zile pe an pe care părinţii şi le pot lua pentru a-şi îngriji copiii bolnavi, zile care sunt imposibil de plănuit, de care, foarte probabil, se abuzează. „Cheia succesului în afaceri este planificarea”, a spus Bergstrom.
Totuşi, schimbarea culturală are acum o dinamică proprie: potrivit unui sondaj, în 2006 41% dintre companii au raportat că îşi încurajează angajaţii bărbaţi să îşi ia concediu, spre deosebire de numai 2%, în 1993.
Unii manageri încearcă să profite de concedii, testând în acest timp potenţiali noi angajaţi. Alţii spun că îi încurajează pe taţi să îşi ia şase luni de concediu, în loc de trei, pentru o organizare mai eficientă. Oricum ar fi, un sistem de muncă flexibil este acum dominant. Chiar şi angajaţii cu funcţii de conducere pot pleca la 4:30, pentru a lua copiii de la şcoală, dar trebuie să mai lucreze şi seara, de acasă. Pentru multe companii, un mediu de lucru care protejează familia a evenit un nou mod de a atrage profesionişti.
