La 9.30 se încheie prima parte a şedinţei, din sala de judecată curgând un val de oameni care, vorba unuia dintre ei “nu se mai termină”. În faţa tribunalului Ion Cazacu e nervos: “Procurorul chiar a reuşit să mă enerveze. Auzi, a cerut două ore să studieze noile file depuse la dosar. Hai să bem o cafea” îi spune lui Codrin Ştefănescu, care ţine cu delicateţe între degetele fine, o ţigară slim.
La 10.40 AM jandarmul taie cu pixul ora “11.30”, de reluare a şedinţei şi câteva minute mai târziu lipeşte o hârtie pe care scrie: “şedinţa este suspendată până la ora 12.00”. Familia Năstase mănâncă covrigi pe hol şi aşteaptă destul de relaxaţi. Andrei e vorbăreţ, în timp ce Mihnea e tăcut. Pensionari de toate înălţimile şi culorile de păr, citesc dezamăgiţi anunţul. Nu mai au răbdare. Un domn nins de ani, spune celui care-l însoţeşte: “Să vedem ce pledoarie face. Doamne, că eu nu pot să suport câtă umilinţă i-au făcut la omul ăsta. Vor să-l termine psihic”. O pensionară fără stare, intră-n vorbă: “E mai bine să gândim pozitiv şi să tăcem, că nu-i facem bine”. Din mulţimea strânsă la coada din faţa uşii încuiate de la sala judecată, o voce rosteşte o frază în care e pomenit numele “Băsescu”. Atunci un nene urlă: “Nu mai vorbiţi de diavol. De diavolul României”. Altcineva din masa de oameni îi răspunde: “Dar găinăriile lui cu flota de ce nu s-au judecat?”. Două avocate, una ca de 35 de ani şi alta ca de 40, se întâlnesc la coadă: “Ce cauţi aici? Tu n-aveai termen?” “Încă nu, dar am venit să vedem şi noi aici”. E 11.47 AM. Mai sunt 13 minute până la reluarea şedinţei de judecată şi spiritele se încing: “Să se mai spună că nu e război psihologic”. Cineva răspunde: “Aşteaptă semnal de la diavol să reia procesul”. Nici sora lui Adrian Năstase nu mai are răbdare: “Dacă ştiam că e aşa cald îmi luam costum de baie. Amputea să învăţăţăm să cântăm, să scriem, să desenăm”. La un minut după aceea jandarmii descuie uşa şi mulţimea năvăleşte înăuntru, străinii luptându-se cu familia care-apucă primul “un loc pe băncuţă”.
Intră Năstase. Lumea se ridică în aplauze şi izbucneşte în aplauze. Emoţionat şi cu figura unui om împăcat cu sine, Năstase se înclină uşor şi zâbeşte mulţimii. Se aşează şi schimbă priviri cu diverse persoane din sală. Către cineva face chiar cu ochiul. Cu fiul Andrei, înfiripă un dialog de la distanţă. Jandarmii sunt la rându-le copleşiţi de misiunea de a încadra unul din cei mai puternice personaje ale României postdecembriste şi se învârt ca-n jurul unui bibelou.
Intră un domn în robă pe uşa din spatele scaunelor judecătoarelor. Sala izbucneşte în râs. Nu-i disting faţa, dar văd că se aşează pe locul procurorului. Intră şi judecătoarele, cu chipuri sobre şi şedinţa începe.
Procurorul începe să vorbească repede şi încet, ca pentru sine. Mulţimea se revoltă: “Mai tare!, Mai tare!”. Judecătoarea ameninţă: “Vă rog să păstraţi liniştea în sală”. Procurorul se îndreaptă spre microfon şi cere ca Năstase să rămână după gratii din mai multe motive, dintre care cel mai important este că nişte file în care comisia de la Jilava descrie activitatea lui Adrian Năstase în penitenciar “nu poartă menţiunea conform cu originalul”. Sala izbucneşte în râs, judecata colectivă considerând “motivul pueril”. Judecătoarea tună: “Evacuez sala”. Procurorul continuă, acuzându-l pe fostul premier că nu regretă faptele comise, deoarece a criticat decizia instanţei care l-a condamnat la închisoare, considerându-se condamnat politic: “Postările de pe blog nu arată dovezi temeinice de îndreptare”.
Avocatul Liviu Popescu enervat că procurorul a făcut aluzii la abilităţile sale avocăţeşti, îşi atacă adversarul: “Mi-e foarte greu, dar am să trec peste tonul total necolegial al domnului procuror. Clientul meu a rostit o vorbă: “Nu credeam DNA-ul în stare de atâta originalitate”. Însă ascultându-l pe reprezentantul parchetului, îmi dau seama ce minunat lucru e libertatea de exprimare. Nu o să spun că procurorul încalcă legea şi nu poartă insignă, ci o să vin cu o cerere mai neobişnuită. Deoarece în Constituţia României limba oficială este limba română, o să vin cu o cerere mai neobişnuită. Deoarece reprezentantul parchetului a avut un discurs înţesat cu dezacorduri între predicat şi complement, cu virgulă între subiect şi predicat şi pentru că în timpul pledoariei a folosit de mai multe ori: “că condamnarea” şi “că condamnatul”, care sunt cacofonii, vă rugăm să respingeţi recursul parchetului pe motiv că procurorul nu a folosit corect limba română şi încalcă caracterul oficial al limbii române”. Sala nu-şi mai poate stăpâni râsul, spre disperarea judecătoarelor, care-l muştruluiesc pe avocatul năzdrăvan.
După un ceas şi jumătate de rezistenţă eroică, Mihnea, fiul cel mic al lui Adrian Năstase nu mai rezistă să stea în picioare, se freacă la ochi şi se aşează pe băncuţă. La fel şi sora fostului premier. Andrei e singurul care va rămâne în picioare pe toată durata şedinţei.
Procurorul cere anularea procesului, deoarece a fost judecat la “Judecătoria Sectorului 4”, nu la “Judecătoria Cornetu”, în jurisdicţia teritorială a căruia se află Penitenciarul Jilava. E singura dată când Mihnea Năstase îşi încordează muşchii feţei.
Ia cuvântul avocatul Ion Cazacu:”L-aţi acuzat pe domnul Năstase de “forum shopping”, adică că şi-ar alege singur instanţa care să-l judece, însă nu el a decis ca dosarul să fie trimis spre judecare la Judecătoria Sectorului 4, ci Comisia de eliberare condiţionată de la Jilava”.
Năstase a fost acuzat de procuror că s-a plasat deasupra justiţiei, refuzând să accepte verdictul “vinovat” din Trofeul Calităţii şi că prin activităţile sale de blogger a ironizat actul de justiţie.
Cazacu a reacţionat: “E atitudinea clientului meu faţă de faptă, nu faţă de pedeapsă”, subliniind că “punerea în libertate reprezintă o măsură a încrederii care i se acordă clientului meu şi nu reprezintă nicidecum încheierea pedepsei ci continuarea executării pedepsei, dar în stare de libertate”.
Procurorul se ridică în picioare şi cu glas scăzut, cere instanţei să nu-l elibereze pe Năstase, deoarece activităţile educative la care acesta a participat în penitenciar sunt doar “formale” şi nu sunt de natură a-l reabilita, fiindcă “platforma de e-learning pentru prevenirea TBC-ului”, “cursurile de familie” şi “activităţile de hobby” la care fostul premier a fost activ în perioada de detenţie, nu au nimic în comun cu infracţiunea pentru care a fost condamnat.
Ion Cazacu parează atacul, subliniind că programele pentru deţinuţi sunt gândite de psihologii şi educatorii penitenciarului şi nu sunt alese de deţinuţi şi că clientul său nu a menţionat decât o parte din activităţile desfăşurate în penitenciar, de pildă “deşi cât a stat în penitenciar a scris patru cărţi, clientul meu a declarat doar una singură, carte pentru care a primit o diminuare de pedeapsă de 45 de zile. Iar în ce priveşte “activităţile de hobby” invocate de domnul procuror, acesta a uitat să precizeze despre ce hobby e vorba şi anume de revista literară a închisorii”.
Cel de-al treilea avocat, Viorel Roş, îşi elogiază clientul: “Oare domnul procuror a avut răgaz să citească lucrarea cu caracter ştiinţific a domnului Năstase? Domnul Năstase are un defect pentru unii, considerat o calitate de alţii: are un coeficient de inteligenţă ridicat şi nu are stare. Scrie mereu şi nu se poate opri. Câţi sunt în stare să citească atât de repede cât poate să scrie domnul Năstase?”
Adrian Năstase în intervenţia sa, îi răspunde procurorului: “Despre programele din penitenciar, probabil în opinia DNA ar fi trebuit să am un program legat de finanţarea campaniilor electorale. Şi mai vreau să precizez că în realitate n-am scris patru cărţi, ci şapte, dar n-am vrut să mai spun ca să nu-l supăr pe domnul procuror. E drept, două dintre ele sunt cu paragrafe descărcate de pe net”.
Referitor la acuzele că se plasează deasupra justiţiei, Năstase a precizat: “Peste câteva zile se împlinesc 10 ani de când guvernul pe care l-am condus şi-a asumat răspunderea în Parlament pe pachetul de legi anticorupţie. De altfel, eu am înfiinţat DNA. E incorectă judecarea atitudinii mele în ce priveşte justiţia”.
Năstase a mai subliniat: “Unele argumente ale DNA sunt jenante. Nu există o reglementare privind restricţionarea dreptului la libera exprimare. E o premieră când se invocă drept probă postările de pe blogul meu. Aş putea foarte bines ă-l întreb pe domnul procuror dacă probele luate de pe blog au fost “certificate” de domnia sa. Dacă analizăm esenţa solicitării parchetului, de fapt DNA cere în cazul meu pedeapsa cu închisoarea pentru libertatea de exprimare”.
În final premierul a declarat că dosarul său e unul politic: “Recent preşedintele ţării a declarat: “Nu m-au condamnat cu suspendare, nici nu mi-au dat condamnare de 1 an, fiindcă la acest fel de condamnări nu mi-ar fi fost suspendate drepturile civile, acela de a alege şi de a fi ales. Dar s-a dorit să mi se ia acest drept. În ţările membre UE, premieri, miniştri au fost condamnaţi la sentinţe cu închisoare cu suspendare. Doar în Ucraina şi Albania pemierii au fost condamnaţi la puşcărie cu executare. De altfel, am fost condamnat nu ca premier, ci ca preşedinte de partid, ca să nu trebuiască să ceară avizul Parlamentului. Şi când am fost condamnat? Exact înainte de MCV-ul din iunie, ca să dea bine”.
Când judecătoarele au anunţat că şedinţa se suspendă pentru deliberare, sala a izbucnit în aplauze prelungi, strigând bucuroşi în sală: ”Bravo Năstase! Libertate!”.
Fix cinci ceasuri mai târziu, o maşină de teren neagră ridica din poarta Jilavei un Adrian Năstase radiind, însoţit de o ambulanţă şi un autoturism antemergător, după tipicul coloanelor oficiale.
