26.9 C
București
joi, 13 iunie 2024
AcasăLifestyleFoodSimbolul orasului Constanta, o ruina

Simbolul orasului Constanta, o ruina

» Abandonarea lucrarilor de refacere a cladirii Cazinoului din Constanta readuce in atentia opiniei publice o problema ignorata de autoritatile de la malul marii: conservarea cladirilor-monument de arta. Vechi de aproape o suta de ani, batranul Cazino a ramas in picioare in ciuda bombardamentelor din cele doua razboaie mondiale si a 50 de ani de comunism. Anuntata cu surle si trambite de catre administratia Mazare, renovarea Cazinoului s-a transformat intr-un fiasco.

Vineri 15 iunie 2007. opinia publica afla, cu mare pompa, chiar din gura primarului Radu Mazare ca firma "Queen", un operator international cu renume in domeniu, a inceput negocierile cu autoritatea locala pentru concesionarea Cazinoului. S-a stabilit o redeventa de 140.000 euro pe an si o prima etapa de investitii, estimata la 9 milioane de euro, derulata in urmatorii cinci ani. Imobilul urma sa fie reabilitat complet, modernizat dupa standardele occidentale si redeschis jocurilor de noroc in 2010.

Investitia–fantoma
Pentru oricine ajunge in fata Cazinoului este clar ca, in cei aproape doi ani de la anuntarea concesiunii, nu s-a investit mai nimic in cladire. Exteriorul este crapat si mucegait, ferestrele – sparte. Lucrarile s-au limitat la cateva activitati de zidarie si plimbatul sacilor cu moloz, cu toate ca la sfarsitul acestui an se implineste jumatate din termenul de cinci ani stabilit pentru derularea investitiilor. De curand, presa internationala a anuntat ca omul de afaceri israelian Fredy Robinson, actionarul companiei "Queen", este in pragul falimentului si, ca urmare, intregul lant de cazinouri detinut de acesta ar putea fi vandut pentru recuperarea unor datorii de peste 200 milioane de dolari. Investitiile la Constanta au fost sistate. In prezent, nu se cunosc detalii despre viitorul proiectul de reabilitare. Surse neoficiale din cadrul primariei au precizat ca nu au fost alocate fonduri publice pentru reparatia obiectivului, astfel ca, in lipsa unor investitii exclusiv private, Cazinoul va ramane in paragina.

Proiect pilot la inceput de secol
Putini stiu ca, de fapt, prima cladire a cazinoului a fost construita in 1882, langa Farul Genovez. Cazinoul era o sala de paianta, cu peretii interiori captusiti cu scanduri vopsite in ulei, si "servea de distractiune vizitatorilor in sezonul bailor", putand fi de asemenea utilizat si pentru "baluri de binefacere organizate de primarie". Avea o sala de dans, doua sali de lectura, doua sali de jocuri si celebra "terasa de pe malul marii". Impodobit cu drapele si destul de spatios, a devenit locul de intalnire al tuturor.

In iarna anului 1891, o furtuna puternica a distrus o parte din acoperis, dar si un perete al fatadei. Expertii au propus, iar consiliul comunal a aprobat la 29 ianuarie 1892 demolarea constructiei. In 1903 liberalii fac publica initiativa de reconstructie a Cazinoului, de aceasta data o cladire masiva, in concordanta cu noul curent arhitectural al epocii. Prefectul Scarlat Varnav si primarul Constantei, Cristea Georgescu, incredinteaza aceasta sarcina unui tanar arhitect franco-roman de numai 32 de ani, Daniel Renard. Acesta a conceput o structura inovatoare pentru acele vremuri, care respecta curentul Art Nouveau.

O data cu instalarea noii guvernari conservatoare, in 1906, proiectul Renard este abandonat in favoarea unui alt plan, semnat Petre Antonescu, un cunoscut arhitect care la acea data proiectase cazionul din Sinaia. In urma revenirii la putere a liberalilor este schimbat inca o data proiectul, de fapt se revine la plansa lui Renard, astfel ca in sfarsit incepe constructia efectiva a imobilului. Costurile au fost uriase, insa amenajarea actualei faleze din zona Cazinoului, construita in proportie de 100% pe teritoriu luat din mare, a fost inclusa in master planul de amenajare a noului port Constanta, astfel ca efortul financiar destinat exclusiv cladirii Cazinoului a fost redus.

In fine, pe 15 august 1910, de Ziua Marinei, Cazinoul este inaugurat cu fast. Initial, primaria a decis sa pastreze Cazinoul doar pentru activitati culturale si mondene, insa lipsa fondurilor si costurile mari de exploatare a edificiului au determinat autoritatile sa deschida jocurile de noroc. Doar sala de sus a ramas destinata exclusiv evenimentelor artistice. In perioada interbelica, Cazinoul constantean a cunoscut perioada de glorie in privinta jocurilor de noroc. In anul 1937, proiectantul Daniel Renard a efectuat ultima serie de lucrari pentru restaurare si modernizare  Cazinoului.

Spital de campanie
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, locul ruletelor si meselor de poker a fost luat de paturi. Cazinoul a devenit un veritabil spital de campanie, rol sub care a incasat mai multe bombe de la aviatia inamica. Masiva cladire a rezistat atacurilor, insa intreg mobilierul de epoca a fost distrus. Dupa terminarea razboiului, o data cu instalarea guvernarii comuniste, edificiul a intrat intr-un con de umbra, oamenii muncii neavand nevoie de jocuri de noroc. Ca un paradox, comunistii au redat Cazinoului destinatia initiala pentru care a fost construit de liberali, respectiv sala de spectacole, restaurant si loc de promenada. In 1985, cladirea a fost retusata si reparata de comunisti, fara a se interveni in vreun fel asupra arhitecturii, totul, se pare, pentru transformarea cladirii intr-un obiectiv de protocol pentru mai-marii partidului.

Cladire, protejata de lege
"Planul era conceput intr-un stil nou, Art Nouveau. Cunoscut ca un curent al anilor 1900, Art Nouveau combina vechea arhitectura, stilul decorativ exclusiv cu arhitectura functionala", a precizat Doina Pauleanu, directorul Muzeului de Arta Constanta. Directorul a mai adaugat ca nu cunoaste detalii despre proiectul de reabilitare in curs si ca nu se poate face nici o modificare fara acordul comisiei de specialitate. Cazinoul a fost printre primele cladiri din intreaga tara construite in noul gen arhitectural al epocii.

Restaurantul "Epocii de aur"
"Acum 40 de ani, mergeam frecvent la restaurantul Cazinoului. Atunci ne permiteam. Acolo se organizau nunti si alte evenimente. Pentru acele vremuri, restaurantul era considerat select", isi aminteste Aura Neagu. Pe timpul "Epocii de aur" restaurantele se inchideau devreme, iar petrecaretii erau nevoiti sa plece acasa.

Cele mai citite

Clotilde Armand află că plângerile penale nu se depun pe Facebook

Ilustrație: Marian Avramescu Primarul înfrânt al sectorului 1 din Capitală, Clotilde Armand, a învățat o lecție prețioasă la aceste alegeri locale: plângerile penale se...

Majoritatea în noul Consiliu Local Municipal din Iași greu de format după realegerea primarului Mihai Chirica

Rezultatele finale ale votului de duminică îl reconfirmă pe Mihai Chirica în funcţia de primar, care va trebui să facă alianţe în viitorul Consiliul...

Maia Sandu se întâlnește cu Marcel Ciolacu la București

Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, se întâlnește cu premierul României, Marcel Ciolacu, la București, în ziua de 13 iunie 2024. Șefa de stat a Republicii...
Ultima oră
Pe aceeași temă