Eliminarea controalelor la frontieră o dată ce România va fi acceptată în spaţiul Schengen pune pe umerii poliţiştilor români o responsabilitate mare. Ei au însă acces, din toamna anului trecut, la baza de date comună a statelor Schengen, instrument pe care învaţă acum să-l folosească. Se lovesc uneori de lipsa de semnal şi de o logistică deficitară.
Pe masa din biroul agentului de poliţie Gabriel Dobre, din comuna Sineşti, judeţul Ialomiţa, tronează un calculator. Alături, pe faţa de masă înflorată, poliţistul îşi ţine aproape noul „terminal mobil”. Arată ca o staţie obişnuită, dar face mult mai multe, ne asigură agentul. Nu departe de soba de teracotă, pe uşa unui fişet greoi, stă lipită o listă cu numere de telefon. Primul e de la Biroul SIRENE, care gestionează baza de date de la centru, din Bucureşti, urmează altele de la vămi, de la Oficiul Român pentru Imigrări şi de la direcţii de crimă organizată.
În birou e răcoare, agentul Dobre e fericit să scape de cele 30 de grade de afară şi să se aşeze la calculatorul recent „tunat” cu o aplicaţie prin care toţi cei patru lucrători de poliţie din Sineşti, plus şeful de post (aflat în misiune), au acces la Sistemul Informaţii Schengen – baza de date comună, de interes poliţienesc, a statelor membre Schengen. La Sineşti se află şi agentul principal Paul Manea, de la Poliţia Urziceni, unde este arondat postul comunal. În timp ce agentul Dobre, care are 23 de ani şi mult entuziasm, face o scurtă demonstraţie a putinţelor aplicaţiei de care e tare mândru, agentul Manea trece în revistă bunele şi relele sistemului: „Ne ajută mult, dar mai sunt unele probleme. Cu semnalul, pe la sate, de exemplu”. Lipsa unei antene în comună şi pădurea din apropiere sunt piedici în calea semnalului, la Sineşti.
Agentul Dobre tastează încet, literă cu literă, parola şi id-ul aferente contului său. La Sineşti, comună aflată la 30 de kilometri de Bucureşti, se caută cel mai des în sistem numere de înmatriculare ale autoturismelor despre care se crede că au fost furate. Dar în SIS, agenţii pot găsi orice, de la persoane date în urmărire şi obiecte furate, până la persoane dispărute, din oricare dintre cele 25 de ţări din Zona Schengen.
„Până acum, dura mai mult până puteam verifica o persoană care ni se părea suspectă. Până comunicam prin staţie la dispecerat, până căutau ei, apoi ne spuneau nouă, că e un singur dispecer la mai multe comune, dura…”, spune agentul Dobre. Nu-şi termină însă fraza, dându-şi seama că, dacă ar continua, ar pune într-o lumină proastă Poliţia Română fără Schengen. „Eh, dura cam juma de oră, să zic. Acum, în cinci minute, e verificată treaba”, îl salvează superiorul Manea.
Acum, toţi poliţiştii şi jandarmii români pot face verificările chiar de pe teren, cu ajutorul terminalelor mobile, şi ele dotate cu aplicaţia care permite accesul la SIS.
Lecţia de Schengen
Agenţii de poliţie au fost la cursuri, unde au învăţat ce e Schengen, de ce vrea România să adere, ce sunt SIS, N.SIS şi SIRENE. Au asflat asfel că Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) este format din sistemele naţionale (N.SIS) din fiecare stat membru, conectate online la sistemul central (C.SIS), printr-o reţea securizată de comunicaţii. Li s-a explicat că statele participante Schengen introduc date, denumite „alerte”, despre persoane căutate sau dispărute, despre obiecte furate, despre persoane cu interdicţii de intrare. Au aflat că în fiecare stat funcţionează şi un birou SIRENE (Supplementary Information Request at the National Entry), care este interfaţa umană a SIS şi unicul punct de contact cu celelalte state membre.
Agenţii de poliţie au făcut simulări, au primit teme pentru acasă şi mai multe exemple despre cum să acţioneze în urma aflării unor informaţii prin SIS. Una dintre speţele pe care le-a primit agentul Dobre de la Sineşti sună aşa: „În urma unui control pe linie de investigare a fraudelor la o societate din Complexul Europa din Bucureşti, aţi constatat că asociatul unic al acesteia este cetăţeanul chinez Denx Hiao Xing. În urma verificărilor suplimentare, constataţi că pe numele cetăţeanului chinez există o semnalare privind controlul discret, emisă de autorităţile din Germania. Cum procedaţi?” Rezolvarea speţei: „După ce persoana este legitimată la faţa locului, se obţin, de la aceasta, în mod conspirat, cât mai multe date cu privire la domiciliul actual, ocupaţia…”. „În mod conspirat” înseamnă să afli informaţii suplimtare de la chinez fără ca acesta să se prindă cu ce scop întrebi, spune, conştiincios, poliţiştul Dobre.
Aceasta este însă doar o situaţie ipotetică. Agentul Dobre n-a găsit încă vreun autorism furat sau vreo persoană dispărută datorită datelor din SIS.
De altfel, răspunsurile la întrebarea dacă s-a rezolvat vreun caz cu ajutorul informaţiilor aflate din baza de date Schengen par să contureze elementele unei legende locale. „Noi nu, dar cei de la Urziceni au făcut asta”, spune agentul Manea. Nici colegii din Afumaţi, o comună cu vreo câţiva kilometri mai spre Bucureşti, n-au fost norocoşi. „La noi nu, dar la colegii din Voluntari s-a întâmplat”, spune şeful de post Cristian Ilie. Amândoi sunt însă de acord că noile instrumente le uşurează munca şi îi aduc mai aproape de statutul de poliţist european.
Fără maşină şi sediu, dar cu acces la Schengen
Nu toţi agenţii de poliţie sunt entuziasmaţi de noile instrumente pe care le au la dispoziţie. Asta pentru că unii au griji mai mari. De exemplu, pe şeful de post din comuna Drăgăneşti, judeţul Neamţ, Gheorghe Ferestăoariu, noul său cont la baza de date europeană nu-l ajută să uite că n-are maşină de serviciu, că n-o mai putea lua pe cea personală pe teren de gura soţiei şi că n-are nici măcar un sediu pentru postul său de poliţie.
Singurul lucru bun a fost că, odată cu obligaţia ca fiecare post de poliţie să fie conectat la Sistemul de Informaţii Schengen, a apărut un calculator în biroul său improvizat într-o clădire de lângă bufetul comunei. Poliţistul are însă o vârstă înaintată şi calculatoarele nu l-au entuziasmat niciodată.
„Eu sunt un miliţian mai vechi. De la maşina de scris la calculator este diferenţă”, spune, râzând, şeful de post din comuna cu 1.200 de locuitori şi trei lucrători de poliţie.
Poliţistul „cu câteva decenii de muncă în poliţie” recunoaşte că se întâmplă rar să facă vreo interpelare în baza de date SIS. Şi, chiar dacă ar face şi ar afla, de exemplu, că un spărgător de case din Italia se ascunde în Sineşti, ar avea mari probleme să ajungă la el.
„Noi nu avem autoturism la post. Împărţim unul cu cei din comuna vecină. Dacă am nevoie, fac cerere şi, după o săptămână, îl am”, spune şeful de post.
Agentul vorbeşte încet şi mult şi fiecare propoziţie anunţă încă un minus al comunei: „Nu avem post de poliţie, infrastructura e proastă, comuna e la marginea judeţului”. Aşa că e de înţeles de ce accesul la Sistemul de Informaţii Schengen îl lasă destul de rece.
„Noi, fiind o comună mică, nici la drum naţional, nici la nimica, cu populaţia îmbătrânită, nu avem neapărat de ce să accesăm. Nu putem face verificări aiurea. Ce să zic, la mine, la Drăgăneşti, o comună cu 1.200 de locuitori…Vă daţi seama că nu avem de ce intra…Dar, în caz de ceva, e bun…Că nu ştii niciodată când îţi trebuie. Şi nu putea da la unii, şi la alţii nu”, spune şeful de post.
Spania şi Italia ne caută cel mai des infractorii
Într-adevăr, accesul la baza de date nu a fost una selectivă. Fiecare secţie şi post de poliţie din România, din orice oraş, comună şi sat, are, începând cu noiembrie 2010, acces la Sistemul de Informaţii Schengen. La sistemul naţional au acces 60.000 de persoane, dar nu oricine poate însă introduce date în sistem. Acest drept îl au cei de la Serviciile de Investigaţii Criminale judeţene. „Ei introduc alerte într-o bază de date naţională. De acolo, acea notificare ajunge la biroul SIRENE. Noi verificăm şi validăm informaţia şi apoi ne dăm acordul pentru crearea alertei în Sistemul Informatic Schengen”, spune Corina Chiţescu, şef al Serviciului SIRENE, de la biroul său din Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, aflat în incinta Palatului Parlamentului.
„Toate statele văd acea acea alertă, inclusiv poliţiştii din teren, români sau străini”, spune oficialul.
Însă, la o primă interogare a bazei de date, poliţiştii şi alte autorităţi de aplicare a legii, cum ar fi procurorii şi judecătorii, vor afla doar câteva date esenţiale despre persoana sau obiectul căutat. Mai departe, pot cere informaţii suplimentare printr-un formular trimis la Biroul SIRENE, care funcţionează non-stop.
„De exemplu, în ziua de 17 mai 2011, prin Biroul SIRENE au fost schimbate 153 de formulare, atât cu Birourile SIRENE din Spaţiul Schengen, cât şi cu autorităţile de aplicare a legii din România”, spune Chiţescu.
În 2010 au fost prinse 1.200 de persoane căutate de România şi au fost emise pste 1.000 de mandate europene de arestare, în baza cooperării poliţieneşti internaţionale. În medie, două persoane sunt puse în urmărire de către România, zilnic. Alertele despre cetăţenii români privesc, cel mai des, infracţiunile de furt şi tâlhărie, şi ţările din care provin cel mai frecvent sunt Italia şi Spania.
„Până acum, dura mai mult până puteam verifica o persoană. Până comunicam prin staţie la dispecerat, până căutau ei, apoi ne spuneau nouă, că e un singur dispecer la mai multe comune, dura…” Gabriel Dobre, agent de poliţie