“Pepeni româneşti copţi în luna iunie? Fugi domnule de aici, i-ai adus din Grecia şi ne minţi că sunt din Dăbuleni!”. Astfel de reacţii, întâlnite frecvent în pieţele din marile oraşe, nu mai sunt neapărat întemeiate. Mulţi dintre ţăranii români reuşesc să-şi scoată produsele la tarabă în aceleaşi timp cu importatorii. Cât de sănătoase sunt însă metodele folosite de fermierii noştri pentru a face faţă concurenţei?
10.000 de lei investiţie anuală
Pieţele din oraşe au fost invadate zilele acestea cu pepeni despre care vânzătorii susţin că sunt de producţie românească. Mulţi cumpărători nu cred afirmaţia comercianţilor, pentru că, în anii trecut, aceste fructe ajungeau pe tarabe abia după jumătatea lunii iulie şi, mai degrabă, în august. Totuşi, am descoperit că, într-adevăr, legumicultorii români au început să aplice şi ei metode, unele naturale, altele chimice, care să grăbească creşterea pepenilor. Miza lor este să prindă preţurile mari, de la începutul verii, când piaţa era dominată de importuri.
Ghiţă este a treia generaţie de grădinari din familia Juvete. În comuna Cernetu, din Teleorman, neamul său e cunoscut că vinde legume încă de pe vremea lui Ceauşescu, când le ducea, cu IMS-ul său, prin pieţe din toată ţara. Familia Juvete produce roşii, castraveţi, conopidă, varză şi, mai recent, pepeni. Zilele acestea a recoltat pepenii şi i-a vândut aproape pe toţi. “Uneori investiţia merită, alteori nu. Acum, am băgat peste 100 de milioane de lei (n.r.-vechi). Dar suntem mulţumiţi”, ne explică Ghiţă Juvete.
Grădinarul a reuşit să-şi scoată banii anul acesta tocmai pentru că a ieşit pe piaţă o dată cu produsele de import. Dar, spune Juvete, secretul nu stă în îngrăşăminte, ci în faptul că acum foloseşte seminţe speciale de soiuri timpurii, pe care a învăţat să le planteze încă din iarnă în sere încălzite. “Avem pahare de plastic în care punem turbă, cumpărată de la magazin. Un sac de 20 de kilograme costă 55 de lei. Plantăm seminţele de pepene şi punem răsadurile în seră, cu foc, încă din timpul iernii. Altfel, nu este nimic sigur”, detaliază grădinarul metoda sa. Când dă căldura, răsadurile, deja măricele, sunt mutate pe câmp. Iar aici se aplică o altă tehnică pe care ţăranii au preluat-o, de curând, din Occident. Pepenii se pun “în tunel”, adică fiecare rând este acoperit cu o folie îngustă, care să-i ţină de cald. “Este o folie specială, care şi aia costă bani. Avem acum şi furtun cu picurătoare la fiecare fir, care ne ajută foarte mult”, afirmă Ghiţă Juvete.
Teleormăneanul nu neagă faptul că îşi ajută, totuşi, plantele să crească mai repede cu ajutorul îngrăşămintelor, dar spune că alege doar dintre cele netoxice. “Ca orice pe lumea asta, dacă nu îi dai să se hrănească nu se dezvoltă. Nu băgăm nimic ilegal sau stimulente, doar ce cumpărăm de la magazin”. Ghiţă Juvete ne avertizează că poţi să îţi dai seama dacă un grădinar a folosit şi chimicale nocive dacă pepenii pe care-i vinde sunt prea mari pentru această perioadă. “Pepenii timpurii sunt mai mici. Ăia mari de zece kilograme, vărgaţi, nu sunt de ai noştri. Nu îi poţi produce în România până în iulie”, afirmă grădinarul.
Solfert şi vinzi la cel mai bun preţ
Inginerul agronom Gheorghe Florea nu este convins că toţi grădinarii respectă regulile, aşa că recomandă la rândul său atenţie din partea cumpărătorilor când aleg pepeni nefiresc de mari pentru acestă perioadă. “Invazia legumelor de afară ne-a determinat şi pe noi să încercăm tot felul de metode să ieşim cât mai devreme cu produsele. La noi este o vorbă: “Să scoatem roşiile, vinetele şi altele în preţ”. Tehnologia de producere este acum schimbată, mai există şi tot felul de substanţe, unele legale, altele nu prea. De aia apare acest decalaj”, ne-a explicat inginerul care în perioada comunistă a lucrat la o ferma de legume din judeţul Teleorman, iar acum este fermier privat.
De altfel, chiar şi noi am reuşit să găsim, la un magazin care vindea îngrăşăminte din Alexandria, câteva substanţe care contribuie la stimularea creşterii mai rapide a pepenilor. I-am explicat vânzătoarei că vrem “ceva” care să ne ajute să obţinem rapid pepeni copţi. “Puteţi folosi Solfert, care se pune la plantă prin picurare. Costă 10 lei kilogramul”, ne-a recomandat aceasta. De asemenea, am descoperit că se mai foloseşte şi Atonik şi, după cum ne-a explicat Ghiţă Juvete, “o soluţie de calciu care ajută planta, dar nu strică gustul”. Deşi acestea nu sunt interzise la utilizare, contează foarte mult ca ţăranii să respecte indicaţiile de cantitate din prospect. De exemplu, pepenele nu trebuie recoltat decât după şapte zile din momentul în care a fost “stimulat” chimic.
Tehnica e totul
Specialiştii din agricultură iau apărarea grădinarilor şi afirmă că pepenii româneşti sunt de încredere, chiar dacă s-au copt mai devreme decât eram obişnuiţi. “E natural, numai că e o tehnologie aparte. Aceşti pepeni se fac prima dată în ghiveci, în spaţii protejate – sere, solarii – după care sunt scoşi în câmp şi se plantează sub folie, iarăşi protejat, şi astfel se câştigă două-trei săptămâni. Practic, obţin o recoltă cu două trei săptămâni mai devreme decât dacă s-ar semăna direct în câmp”, afirmă ing. Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România. Acesta menţionează că nu are rost să investeşti în substanţe chimice în cazul pepenilor. “Acestea nu ajută la maturare, ci doar la dezvoltare. Maturarea presupune acumularea unui număr de ore de lumină şi o sumă de grade. Iar cum arată pepenii de pe piaţă acuma, nu par influenţaţi de stimulatori. Apoi, pepenele este o specie care merge foarte bine cu îngrăşăminte naturale, mult mai bine decât cu stimulator chimici. Iar nu e un efort prea mare să asiguri gunoi de grajd la fiecare cuib”, susţine Laurenţiu Baciu.
Un alt specialist afirmă că metoda plantării legumelor încă din iarnă, pentru a ieşi pe piaţă mai devreme, a văzut-o în România încă din anii ’70, la Galaţi. “Cei din comuna Matca foloseau tulpini de floarea soarelui, mai dezvoltate, pe care le umpleau cu pământ. Adăugau seminţele de pepene, pe care le ţineau apoi în casă, la cald. Când ieşeau în câmp, plantele erau la patru sau la şase frunze. Acum se folosesc pahare de plastic pentru aceeaşi metodă”, susţine Gheorghe Predilă, preşedintele Uniunii Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (UNPAR). Acesta susţine că în România nu este încă atât de răspândită chimizarea agriculturii. “România e printre puţinele ţări care mai produc plantele cu rădăcinile în sol. Restul produc pe soluţii nutritive. Diferenţa de gust este semnificativă. În plus, anul acesta, sfârşitul lui aprilie, mai şi iunie au fost perioade cu temperaturi foarte bune”, explică Gheorghe Predilă.
Totuşi, acesta nu neagă că stimulentele se folosesc în agricultură, “stimulentele se mai folosesc mai mult la roşii”, dar crede, de asemenea, că la pepeni nu are rost, deoarece “nu e o muncă enormă pentru a creşte pepeni”.
Uneori, graba strică treaba!
Invazia de legume româneşti timpurii ar putea crea o problemă cu care nu eram până acum obişnuiţi, anume ca în lunile ce în anii trecuţi erau considerate de vârf – august şi septembrie – să nu mai putem găsi decât puţin produse de la intern şi chiar şi acelea la preţ mare. “Eu cred că va fi un gol, după acest vârf. Agricultorul trebuie să eşaloneze producţia încât să aibă legume proaspete tot timpul anului. Acum au ieşit toţi primii, toţi au solariile pline de roşii, ardei şi castraveţi, iar în august o să fie un gol. Până la urmă, producătorii trebuie să se înveţe să planteze eşalonat, să aibă până la brumele târzii din octombrie”, declară Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţilor Producătorilor agricoli din România.
De exemplu, Ghiţă Juvete se pregăteşte acum să planteze castraveţi în locul pepenilor pe care i-a vândut. Aşa se face că ţăranii din sudul ţării au intuit acest pericol şi, de exemplu, au început să facă deja bulion pentru iarnă, în condiţiile în care acest produs se prepara, în trecut, mult mai târziu. “Toată lumea face bulion şi suc de roşii la începutul lui iulie. Aceste produse se făceau de obicei din roşiile de toamnă, undeva în august. Problema este că, o dată terminate roşiile sau pepenii de seră, sunt puţini agricultori care mai pun culturile clasice care ajungeau la maturitate în iulie-august. În septembrie deja se vor pune murăturile din produse româneşti, în condiţiile în care sezonul lor era la sfărţitul lui octombrie”, menţionează şi inginerul Gheorghe Florea.
