Ferma demonstrativă din satul braşovean Criţ, deschisă cu nouă ani în urmă, printr-o investiţie americană de 3,6 milioane de dolari, e dovada că, dincolo de teorie, agricultura, cu toate metodele sale moderne, se învaţă din practică. Aşa cum au făcut cei peste 2.500 de fermieri din Transilvania care au trecut pragul ineditei şcoli, iniţiată de World Vision România. Ferma se va afla în continuare la dispoziţia elevilor şi studenţilor din domeniul agricol, pentru stagii de pregătire.
De prea multe ori vorbim despre învăţământul românesc axat numai pe teorie sau dispariţia şcolilor de meserii. Ceva cu totul deosebit se petrece, de nouă ani încoace, într-un sat din ţara asta. Am fost zilele trecute în Criţ, judeţul Braşov – oamenii s-au şi mirat că-i bagă presa în seamă – ca să aflu povestea Fermei demonstrative Agrovision. Unde înveţi ce înseamnă să pui pe picioare o fermă de vaci. De la proiect şi contabilitate, apoi cum îngrijeşti şi hrăneşti animalele, cum le fereşti de boli, care sunt agregatele cele mai moderne folosite în domeniu, cum anume cultivi plantele necesare hranei vitelor, controlul calităţii laptelui şi, nu în ultimul rând, planul de afaceri, să-ţi vinzi marfa la preţul meritat. Mă întâmpină chiar şefa fermei, Maria Todea, pe care abia pot s-o ţin o jumătate de oră să-mi povestească ce şi cum se întâmplă aici, că e cu ochii numai după organizarea celor 2,6 hectare pe care se întind grajdurile, fânarul, atelierul mecanic, depozitele, moara, sala de muls computerizată, platforma pentru dejecţii, dar şi cele 85 de vaci, în stabulaţie liberă, dintre care 44 de lapte.
„Nu trebuie să fie o ruşine dacă munceşti la coada vacii”
Maria vorbeşte despre manualul de agricultură. Pe care l-a apucat ea în şcoala sătească, în clasa a V-a. Demult. Gândiţi-vă că femeia asta e inginer zootehnist cu diploma luată tocmai în 1979. O viaţă de om în spatele ei, dar îşi aduce acum aminte de copilărie. Şi nu din întâmplare. Pentru că-mi vorbeşte despre mentalităţi. Da, să-i faci pe tineri, mai ales pe cei de la ţară, să le placă pământul, munca într-o fermă, animalele. „Eu mă trag dintr-un sat din Apuseni”, zice. Şcoala din sat, unde a învăţat ea pe vremuri, avea propria grădină cu legume. Acolo a prins gustul pentru agricultură. Le explica învăţătoarea despre fiecare legumă în parte, cum se creşte.
„Tata a vrut să mă fac învăţătoare. Dar eu deja ştiam ce vreau”, continuă Maria. S-a dus apoi la Liceul Agricol din Turda. Acolo a învăţat totul despre animale. Nu din cărţi, ci mai ales din practică. Mergeau elevii la ferme de vaci, de porci de oi. „Am învăţat anatomia pe viu”, îmi notez. Mai târziu, la facultate, la fel – practică în ferme didactice. Ce spun statisticile din România ultimilor 24 de ani? Că dacă în 1990 aveam şapte milioane de vaci, acum dacă mai sunt un milion.
„Mentalităţile trebuie schimbate, în primul rând. Dacă munceşti la coada vacii nu trebui să fie o ruşine, în Occident fermierii sunt mândri de munca lor. Asta trebuie să se schimbe şi la noi, mai ales în privinţa generaţiilor care vin”, şi lacrimi umplu ochii acestei femei care vorbeşte despre animale, câmpuri, agricultură, oftând când vede cum totul s-a dus de râpă în ţara asta. Dar s-a întâmplat ceva în 2003.
3,6 milioane de dolari pentru ferma-şcoală
Cum e să vină un american şi să spună – hai să facem o fermă didactică?! Tinerii trebuie să înveţe din practică ce înseamnă o fermă de vaci. Aici trebuie să introducem în poveste şi organizaţia World Vision România. Parte a unei organizaţii mondiale care promovează proiectele de dezvoltare comunitară, susţinerea comunităţilor rurale, a familiilor şi copiilor, astfel încât oamenii să depăşească sărăcia în care se zbat. Mă întorc acum la ce s-a întâmplat în România, cu zece ani în urmă, şi de la Crenguţa Bărbosu, manager de program pentru agricultură şi dezvoltare rurală, aflu că iniţial a existat doar intenţia înfiinţării a două centre de consultanţă pentru fermieri. Mai sunt în toată ţara tot felul de centre de felul acesta, deschise de Camerele Agricole, în care fermierii primesc informaţii despre cum trebuie să-şi organizeze munca. Ideea expusă la acea vreme de World Vision România atrage un mare fermier american.
Crenguţa îmi spune că dacă vorbeşte de „mare”, e puţin spus. Şi asta pentru că ferma lui William Bolthouse, dezvoltată de familia lui încă din 1915, în statul Michigan, ajunsese într-un stadiu de dezvoltare atât de mare, încât avea propria fabrică de tractoare şi utilaje agricole, dar şi propria fabrică de piese de schimb pentru toate maşinăriile agricole. Nu mai vorbesc de întinderea pământurilor fermei. William vine şi la noi în ţară, vede cum stă treaba cu agricultura noastră, se întoarce la el acasă, iar după şase luni trimite un fax şi zice aşa – facem o fermă care să fie ca o şcoală pentru fermierii români, pentru tineri, pentru oricine vrea să-şi lege viitorul de pământ şi animale. Şi uite aşa a început totul, la Criţ. De nouă ani, de când există ferma în acest loc, au fost investiţi 3,6 milioane de dolari, bani veniţi de la Fundaţia Bolthouse.
Numai pentru înfiinţarea fermei, cu tot cu echipamentele cele mai moderne, pământul cumpărat şi animalele aduse aici, s-au cheltuit 1,1 milioane de dolari. Restul banilor au fost necesari pentru tot ceea ce au însemnat cursuri teoretice şi practice care s-au derulat în acest loc, cu sprijinul specialiştilor din diverse domenii – zootehnişti, ingineri mecanici sau profesori de la licee ori universităţi cu profil agrar. S-au tipărit adevărate manuale care ţin de diverse secţiuni ale managementului fermei. Dar totul scris pe înţelesul oamenilor, pentru că, aşa cum spune Crenguţa Bărbosu, la noi asemenea cursuri se adresau mai degrabă specialiştilor, nu şi oamenilor de rând care vor să muncească în agricultură.
„Avem un noian de reguli şi interdicţii, după aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. Oamenii trebuie să înţeleagă ce au de făcut, pentru ca să respecte toate normele şi să-şi dezvolte fermele”, spune specialistul de la World Vision România. La ferma-şcoală au venit în nouă ani peste 2.500 de „elevi”, oameni care aveau deja pornită o mică afacere agricolă, cu vaci de lapte, dar care doreau să vadă exact cum funcţionează, în detaliu, o fermă cu adevărat modernă, respectând toate standardele de calitate impuse de vremurile noastre şi de Bruxelles. Nu uit nici ce-mi spune şefa fermei din Criţ. L-a cunoscut şi ea pe americanul din Michigan, „om simplu, dintr-o bucată”. S-au înţeles perfect, la mentalitate, apropo de amintirile Mariei din copilăria sa, cum că ajungi să iubeşti animalele şi pământul numai dacă munceşti direct cu ele, nu doar din cărţi.
Examen teretic şi practic pentru noii fermieri
Gazda mea scoate din dulap, în micul ei birou, un teanc de broşuri. După asta învăţau „elevii” care au venit la Centrul de Instruire şi Consultanţă pentru Fermieri din Criţ – cum e denumirea oficială. Toate cărticelele astea au drept cuvânt de ordine managementul şi enumăr – efectivului de vaci, instalaţiei de muls, furajării, producerii de furaje, fătării, sănătăţii ugerului, tineretului, adăpostului, reproducerii, însămânţării artificiale, mulsului, copitei.
Ca să vedeţi cât de aplicate erau aici lecţiile, Maria îmi spune că au venit specialişti care i-au învăţat pe tinerii fermieri cum se curăţă unghiile vacii, care sunt cele mai eficiente metode pentru menţinererea în bună formă a copitei.
Despre mâncarea animalelor au fost alte lecţii. Mai ales în privinţa porumbului siloz, ce echipamente se folosesc pentru obţinerea acelui furaj murat, fiind tocată întreaga plantă, dar şi cum dozezi hrana animalului. Ferma are şi 100 de hectare de teren arabil, pentru a se asigura hrana animalelor. Cursanţii mergeau în câmp, acolo ţinându-se lecţii despre plantele furajere, cum se cultivă, bolile pe care le pot avea. Oamenii au văzut şi utilajele agricole moderne. Au învăţat să le folosească. La fel şi în cazul instalaţiilor pentru muls, ale celor pentru colectarea laptelui. Cursurile se încheiau cu un examen teoretic şi practic. La teorie ţi se dădea un test-grilă.
„Le-am transmis un lucru important celor care au fost aici – nu numai banii sunt importanţi, ci mai ales să iubeşti pământul şi animalele, să-ţi respecţi munca şi să oferi produse de cea mai înaltă calitate”, conchide Maria Todea. Alţii au învăţat să pună în practică aceste principii, iar ferma-şcoală din Criţ i-a dus pe cursanţii săi să vadă cum arată secolul XXI la cea mai mare expoziţie europeană de agricultură şi zootehnie, în Franţa, la Clermont-Ferrand.
Programul american s-a încheiat, povestea de la Criţ continuă
Remarcaţi că până acum am scris la timpul trecut. Explicaţia e că acest proiect s-a încheiat de curând. Ce a rămas în urma lui e legat de beneficiile pentru fermierii participanţi la cursuri, o parte din comuna Buneşti, unde e şi satul Criţ, din comunele apropiate, dar şi din judeţele învecinate cu Braşovul. Este şi motivul pentru care ferma-şcoală a fost făcută într-o zonă în care majoritatea oamenilor trăiesc din creşterea animalelor, mi se explică. Te duceai la câte un stagiu de pregătire care dura trei luni, trei zile pe săptămână. Fermierii au fost vizitaţi, după absolvire, de evaluatori, pentru a se vedea dacă pun în practică ceea ce au învăţat. Răspunsul e pozitiv, după cum arată evaluatorul independent Lucian Blaga – „am realizat auditul operaţional al fermelor participante la cursul de pregătire Afacerea mea – laptele, vizând creşterea calităţii şi cantităţii laptelui livrat la procesator. Am fost mulţumiţi să constatăm că cei intervievaţi au aplicat cunoştinţe şi practici noi”, referindu-se la procedura de muls, folosirea soluţiilor dezinfectante pentru ugerele vacilor, după muls, riguroasa testare a laptelui, folosirea de seminţe certificate, creşterea calităţii hranei animalelor, atât prin recoltarea porumului în timp optim, cât şi a corectei prelucrări.
„Toate acestea au condus la îmbunătăţirea calităţii laptelui şi obţinerea unui preţ mai bun pe litru”, spune specialistul. De menţionat că şi autorităţile s-au implicat în proiectul din Criţ, prin Oficiul Judeţean pentru Consultanţă Agricolă şi Direcţia de Agricultură şi Dezvoltare Rurală din Braşov. Dar întrebarea e alta – ce se va întâmpla de acum încolo în ferma-şcoală din Criţ. Pe de-o parte, treaba merge înainte, pentru că ferma e capabilă să se susţină, în sensul creşterii animalelor. Chiar şefa de aici spune că a făcut un plan de viitor, care, pe lângă furnizarea de lapte, va însemna şi asigurarea cărnii de vită pentru procesatori. Cel mai important element, susţine World Vision România, se leagă de ideea ca ferma din Criţ să nu-şi piardă caracterul didactic. Se vor schimba numai destinatarii.
Dezbatere naţională despre viitorul agriculturii
Porţile fermei-şcoală de la Criţ au fost în toţi aceşti ani deschise copiilor din sat, dar şi din localităţile apropiate. Şefa îmi povesteşte despre uimirea micuţilor în faţa automatizării care caracterizează acest loc. Erau conduşi prin toate arterele tehnologice. „Copiilor trebuie să le arăţi un model în viaţă, să prindă drag de agricultură”, se întoarce Maria cu gândul la copilăria sa, când cei mari, de atunci, i-au deschis orizontul către meseria care i-a umplut apoi viaţa. Avem deja statistici naţionale – România e între codaşele Europei la capitolul legat de tinerii care muncesc în agricultură, sub 6% din fermierii de la noi având mai puţin de 40 de ani. Nici alte ţări din UE nu stau mai bine, conform aceloraşi rapoarte. Dar ce te faci că vine anul 2014 şi va începe un nou program de finanţare europeană, până în 2020, pentru truditorii pământului, noua politică de la Bruxelles, creionată chiar de conaţionalul nostru comisar pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş, prevăzând tocmai ideea de-a le stârni tinerilor interesul pentru ogoare şi zootehnie.
Vrei să-ţi faci o fermă de până în 90 de hectare, vei avea ocazia să primeşti, în primii cinci ani, o subvenţie majorată cu 25%, pe hectar. Ba şi o primă de instalare care poate ajunge până la 75.000 de euro. Toate bune şi frumoase, dar cine să muncească în agricultură, dacă n-ai oameni calificaţi pe diverse segmente? – ridică problema organizaţia World Vision România. Care a lansat, la începutul acestui an, dezbaterea naţională privitoare la refacerea din temelii a învăţământului agricol, invitând la discuţii reprezentanţii şcolilor şi universităţilor cu profil agrar, fermieri, ONG-uri dedicate domeniului, şi nu în ultimul rând Ministerul Educaţiei şi Comisia de învăţământ din Senat.
„Această reformă a stagiilor de pregătire practică trebuie să rezolve una dintre cele mai mari probleme ale sistemului educaţional – lipsa de aplicabilitate a informaţiilor învăţate şi a legăturii între teorie şi practică”, e punctul de vedere exprimat de iniţiatorul dezbaterilor. N-a întârziat reacţia comisarului Dacian Cioloş – „toate aceste instrumente financiare care vor fi şi la dispoziţia României nu vor putea fi puse în valoare dacă nu există un sistem educaţional adaptat nevoilor din practică, dacă nu există o legătură între educaţia de bază şi nevoile tânărului care vrea să preia o fermă sau să lucreze într-o societate agricolă”.
Din discuţiile de până acum, în cadrul meselor rotunde, a reieşit mai ales lipsa oamenilor calificaţi pentru utilajele şi metodele moderne de lucru în câmp sau cu animalele – au spus reprezentanţii marilor ferme din ţara noastră, aud de la Crenguţa Bărbosu, specialist pe domeniul agrar din partea World Vision România.
Propunerea organizaţiei este ca ferma din Criţ să fie pusă la dispoziţia elevilor şi studenţilor din instituţiile de învăţământ agricol, aceştia urmând să facă în acest loc stagii de pregătire practică. Pentru copii există deja intenţia unor spaţii de cazare pe terenul fermei. Cei mici sunt aşteptaţi, în şcoli de vară, să descopere o lume nouă. De ce nu, poate chiar viitorul lor. „Uneori nu ştim ce are Dumnezeu în minte pentru noi, dar, dacă ne încredem în El, ajungem în locuri şi facem lucruri pe care nu le-am fi crezut posibile”, sunt cuvintele pe care le-a rostit William Bolthouse, fermierul din Michigan, după ce, cu ani în urmă, a călcat prin colbul unui sat românesc parcă uitat de lume…
Cei care doresc să contacteze organizaţia Worl Vision România pentru viitoare vizite la Ferma Agrovision din Criţ o pot face pe adresa persoanei care se ocupă de comunicare, Anca Bejenaru. Iată adresa de mail : anca_bejenaru@wvi.org.
