Acum doi ani, în 2014, Sabina Fati era „Singură pe Drumul Mătasii”. Acum o puteți urmări într-un periplu „În jurul Mării Negre”. Din nou singură. Sabina ține din nou un jurnal de călătorie, un blog, o invitație pentru toată lumea să o însoțească.
Dacă vrei să ajungi de la Constanța la Odesa, cele mai importante porturi la Marea Neagră, trebuie să iei un autobuz până la Galați și de acolo, un altul, ucrainean, singurul de altfel care face curse regulate de două ori pe săptămână între cele două țări: București-Odesa. În total ai nevoie de o noapte și o jumătate de zi.
Se spune că atunci când au colonizat Marea Neagră, vechii greci și-au așezat cetățile la cel mult o zi de mers pe mare de la un loc la altul. Corăbiile lor erau mai rapide decât autobuzele noastre, fiindcă drumurile dintre Ucraina și România au fost lăsate în paragină.
Mai cu seamă cele din Ucraina, care traversează zona spre frontiera românească și unde se găsesc o serie de localități în care oamenii continuă să vorbească românește. „Până de curând, ucrainenii, la fel ca pe vremea sovieticilor, au plecat de la premisa că în această regiune nu trebuie dezvoltată infrastructura, pentru că la o adică, românii să nu poată înainta cu ușurință spre Odesa”, îmi spune Irina, profesoară din Cetatea Albă, oraș rebotezat de sovietici Bilhorod-Dnistrovskyi, și rămas sub această denumire până azi.
Citiți continuarea textului pe blogul Sabinei Fati, pe de Europa Liberă.
