11.5 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăLifestyleFoodRealităţile paralele din Republica Moldova

Realităţile paralele din Republica Moldova

În Republica Moldova are loc o confruntare între canalele de propagandă ale Kremlinului și mass-media occidentală, care încearcă să contracareze ampla ofensivă mediatică lansată de Moscova.

La chioșcurile de difuzare a presei de peste Prut, ziarele și revistele tipărite în Rusia sau concepute în Federația Rusă și tipărite în Chișinău predomină. De la piața anunțurilor de mică publicitate, dominată de săptămânalul Makkler, până la ziare și reviste de tip Pravda, Kommersant sau Argumenti I Fakti, presa de limbă rusă, beneficiara unor subvenții generoase venite din partea Kremlinului sau a oligarhilor ruși, domină piața tipăriturii cotidiene. În domeniul audio-vizualului, supremația este, la rândul ei, deținută de televiziunile rusești, care beneficiază de bugete uriașe în comparație cu fondurile limitate de care dispun televiziunile din Chișinău, deși acestea, la rândul lor, sunt susținute de oligarhi. Cel mai cunoscut dintre ei este Vladimir Plahotniuc, un controversat om de afaceri care a devenit totodată unul dintre mogulii de presă de dincolo de Prut și unul dintre cei mai influenți ”păpușari” din actuala coaliție de guvernământ. Și asta datorită relațiilor mai puțin transparente pe care le are cu liderul Partidului Democrat din Moldova, Marian Lupu, fost președinte al Parlamentului din partea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, trecut apoi în opoziție.

Presa de tip occidental este reprezentată de filialele unor radiouri internaționale, precum Europa Liberă sau Radio France Internationale. Un rol aparte îl are Radio Chișinău, deținut de Societatea Română de Radiodifuziune, care a devenit una dintre principalele surse de informare din Republica Moldova. Confruntarea este inegală, pentru că, pe lângă faptul că mass-media rusească dispune de bugete mult mai mari decât cele ale presei moldovenești de limbă română, canalele controlate de Kremlin au înlocuit informarea cu dezinformare și propagandă.

În dezbaterile organizate de radiourile și televiziunile din Republica Moldova, partizanii sau agenții Kremlinului au acces în egală măsură cu cei care promovează punctele de vedere ale Uniunii Europene sau Statelor Unite ale Americii, în timp ce reciproca nu este valabilă deloc. Scriitorul și academicianul Nicolae Dabija, redactor-șef al revistei ”Literatură și Artă”, descrie situaţia drept una dureroasă. ”Acestea sunt lumi paralele. Presa de limbă rusă, ca și televiziunea ori radiourile de limbă rusă promovează interesele Federației Ruse în Republica Moldova. Ele sunt subvenționate, plătite de Federația Rusă. Am să vă dau un singur exemplu. Este presă care face parte din propaganda rusească… Putin a declarat că Republica Moldova face parte din zona de interese al Federației Ruse. România nu a făcut niciodată o declarație asemănătoare. Acum doi ani – nu știu situația de anul trecut – am văzut în bugetul de stat a Federației Ruse pentru anul 2012 repartizarea a 60 de milioane de euro pentru «îmbunătățirea imaginii Federației Ruse în Republica Moldova»! Concluzia o trageți dumneavoastră. Dacă vă duceți acum la orice chioșc de ziare, veți găsi minimum 40 de titluri rusești și doar vreo câteva românești, editate la Chișinău”, spune academicianul.

Sprijinul oligarhilor

Pe lângă sumele alocate direct din bugetul Federației Ruse, mass-media de limbă rusă dispune și de sumele alocate de oligarhii ruși din Moscova ori din Chișinău. În aceste condiții, presa de limbă română trebuie să facă față unei competiții profund inegale, iar experienţa lui Nicolae Dabija și a săptămânalului ”Literatură și Artă” reprezintă un foarte bun exemplu de rezistenţă. Practic, au declanșat în 1989 bătălia pentru revenirea la limba română și la grafia latină. În acea epocă, ”Literatură și Artă” era singura publicație de limbă română din URSS care beneficia de o oarecare libertate de exprimare, pentru că bolșevicii nu credeau că această revistă a scriitorilor va avea succes la marele public.

Însă calculele lor au fost greșite, iar ”Literatură și Artă” a ajuns în perioada 1990–1991 la o cifră incredibilă, de 300.000 de abonați la o populație de 4,3 milioane de cetățeni ai Republicii Moldova, dintre care sute de mii de vorbitori nativi ai limbii ruse ori ai celei ucrainene. O altă bătălie a fost câștigată în anul 2009, când comuniștii, de această dată conduși de fostul președinte al Republicii Moldova, generalul de Miliție Vladimir Voronin, au subestimat puterea de penetrare a noilor media și a rețelelor de socializare, care au acționat ca un catalizator al protestelor anticomuniste din Chișinău.

Nantoi: posturile ruseşti sunt folosite ca instrumente de război

Ideea unei confruntări mediatice directe, în Republica Moldova, între propaganda Kremlinului și presa liberă este susținută și de președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Arcadie Suceveanu.

”Există și acest fenomen, în măsura în care există niște interese, în măsura în care Republica Moldova este teatrul de confruntare a unor interese geostrategice, între marile puteri, Rusia și Uniunea Europeană. Există presă care militează în mod tranșant pentru Uniunea Europeană și există presă care militează pentru Rusia, pentru Uniunea Vamală…”, spune Arcadie Suceveanu.

Analistul Oazu Nantoi, de la Institutul pentru Politici Publice din Chișinău, citează un sondaj de opinie care arată că opinia publică din Republica Moldova este formată în mare parte de mass-media din exteriorul acestui stat. Până la urmă, aceasta este, de fapt, marea miză a Kremlinului, care încearcă să se folosească de opinia publică pentru a deturna orientarea pro-europeană a autorităților de la Chișinău.

”Există un fenomen destul de periculos pentru securitatea informațională a statului, când canalele de televiziune rusești, care au devenit canale subordonate guvernării lui Putin, sunt folosite pe post de instrumente de război”, spune Oazu Nantoi. El adaugă că, uneori, manipularea este extrem de grosolană, dar ”prinde” în rândul oamenilor mai puțin educați. ”Russia Today este ceva foarte sofisticat în comparație cu Russia24”, spune Oazu Nantoi, care a comparat canalul Kremlinului care emite în limba engleză, pentru publicul extern, cu principalul canal de televiziune folosit de autoritățile de la Moscova pentru a manipula opinia publică vorbitoare de limba rusă, din spațiul fostei URSS.

Existența conflictului și a utilizării mass-media dependente de Kremlin în această confruntare informațională este admisă și de Boris Parfentiev, lector superior pentru limba rusă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării de la Chișinău și unul dintre promotorii democratizării presei din Republica Moldova.

Limba rusă, vector de democratizare

În acest context, jurnaliștii din Republica Moldova au fost forțați să crească în mod substanțial calitatea articolelor livrate publicului. Sub presiune, presa democratică de la Chișinău a evoluat rapid. Dacă în anul 2007, de exemplu, pagina web a ziarului Flux presupunea încărcarea a patru fișiere în format pdf, în prezent, multe dintre publicații au site-uri superioare multor ziare din România. Calitatea textelor este dublată de inovații tehnice. Așa ar fi platforma privesc.eu, care permite transmiterea în direct a evenimentelor, cu ajutorul unui set ieftin de instrumente – o cameră video de mici dimensiuni, un laptop și o conexiune la Internet – sau unimedia.md, care dispune de o interactivitate extraordinară. Transformarea a cuprins inclusiv ziarul ”Moldova Suverană”, care până în anul 2009 era un adevărat bastion al comuniștilor. Președintele Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, deținea 90% din acțiunile ziarului. După pierderea puterii, el a cedat acțiunile redactorului-șef Ion Berlinski, iar ”Moldova Suverană” a intrat într-un adevărat purgatoriu, care a dus la transformarea sa într-un ziar mult mai decent decât cel tipărit până în aprilie 2009.

La nivelul mass-media publice, transformarea a fost și mai radicală. Radio Moldova este un exemplu de succes. După răsturnarea comuniștilor, în 2009, la conducerea radioului public au fost invitate acele personalități din societatea civilă care fuseseră cele mai critice voci la adresa fostei conduceri. De asemenea, jurnaliști din presa privată au fost invitați să lucreze la radioul de stat. Un exemplu ar fi Dina Pripa, care conduce Departamentul Multimedia a Radio Moldova și coordonează site-ul trm.md și care a lucrat la Europa Liberă. Un alt exemplu de succes este șeful Departamentului de Documentare și Investigații, Vasile Mija, unul dintre cei mai buni jurnaliști de limba română, care a revenit la Chișinău după o perioadă îndelungată petrecută în Portugalia. De asemenea, Radio Moldova a semnat un acord cu Deustche Welle, iar celebrul post de limba germană s-a implicat în demersurile de reformare a radioului public. Succesul acestor demersuri s-a văzut rapid. Radio Moldova și-a recâștigat credibilitatea și a revenit pe primul loc în preferințele ascultătorilor, iar calitatea programelor a crescut semnificativ. Mai mult, redactorii Radio Moldova au pus la punct o rețetă eficientă de a reacționa împotriva propagandei Kremlinului. În contextul în care, de exemplu, presa rusească a prezentat EuroMaidanul din Kiev drept o mișcare fascistă, iar anexarea Crimeii drept o îndeplinire a cererilor ”legitime” ale ”poporului din Crimeea”, Radio Moldova a început să realizeze în fiecare zi un duplex Chișinău–Kiev, care prezintă adevărata față a lucrurilor. Vasile Mija spune că lucrurile vor merge mai departe, iar duplexul urmează să se transforme într-un triplex, în care să fie inclusă și Tbilisi, capitala Georgiei, care a avut, la rândul său, de suferit o invazie rusească în anul 2008. Aceste transmisiuni în direct oferă o perspectivă mult mai corectă și mai echilibrată asupra evenimentelor din spațiul ex-sovietic decât relatările din media controlată de Kremlin.

Culmea este că aceste transmisiuni au loc în limba rusă, vorbită de redactorii radiourilor din capitalele Moldovei, Ucrainei și Georgiei, dar și de majoritatea populației din cele trei foste republici ale URSS. Astfel, redactorii de la Radio Moldova încearcă și, de multe ori, reușesc să învingă propaganda Kremlinului chiar cu ajutorul emisiunilor în limba rusă, limbă care devine, paradoxal, un vector al democratizării, în contextul în care transmisiunile radioului public din Chișinău sunt recepționate, pe unde hertziene sau pe Internet, de un număr tot mai mare de cetățeni ruși.  

Cele mai citite

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...

Cum hidroizolația poate face diferența între o iarnă sigură și o primăvară ușoară pentru locuința ta

O dată cu trecerea iernii și venirea primăverii, proprietarii de case și constructorii se gândesc la moduri de a proteja locuințele de umiditate și...

Tendințe de Culori și Materiale pentru 2024: O Privire Asupra Designului Interior

Anul 2024 aduce o schimbare notabilă în preferințele de culori și materiale în lumea designului interior, reflectând o nevoie crescândă de confort, sustenabilitate și...
Ultima oră
Pe aceeași temă