Ştefan Bathory s-a născut în anul 1533, la Şimleu Silvaniei. În acea epocă, strategii puneau mare preţ pe cavaleria „cataphractară”, adică înzăuată şi împlătoşată. Atunci când o armată ataca, arunca în luptă cavaleria în armuri, care avea o forţă de izbire impresionantă. Cei atacaţi ripostau la fel. Cele două coloane de cavaleri îmbrăcaţi în fier se ciocneau, iar cei mai puternici răzbeau. Lupta semăna oarecum cu turnirurile cavalereşti. Însă două bătălii importante pentru istoria europeană, cea de la Crecy, din timpul Războiului de 100 de ani, în care cavaleria „cataphractară” franceză a fost învinsă de infanteria engleză, precum şi cea de la Nicopole, în care cavaleria cruciaţilor, aliată cu domnul Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân, a fost decimată de ienicerii sultanului otoman Murad, au schimbat această tactică.
Trupele de cavalerie grea erau flancate de cele de cavalerie uşoară, aşa-numitele trupe de dragoni, care puteau să intervină atunci când infanteria inamică pregătea capcane pentru cavaleria grea. Concret, un cavaler în armură era eficient împotriva unui alt cavaler ori a unor infanterişti care acceptau să dea lupta cu el. În schimb, dacă, de exemplu, infanteria inamică săpa gropi, caii cavalerilor puteau să cadă, cu tot cu călăreţ. Iar cavalerul în armură nu se mai putea ridica singur şi trebuia să aştepte ori moartea, ori sfârşitul bătăliei. Trupele de dragoni, care aveau doar zale uşoare, puteau să prevină astfel de capcane. Însă, în esenţă, tactica militară de pe vre-mea lui Ştefan Bathory nu era diferită prea mult de cea de pe vremea cruciaţilor, spun istoricii militari.
Cum l-a învins pe Ivan cel Groaznic
Generalul Ştefan Bathory a produs o adevărată revoluţie în acest domeniu, după ce a devenit, în 1571, principe al Transilvaniei, iar din 1575 şi rege al Poloniei şi Lituaniei. În anul 1581, el a început o campanie împotriva Rusiei, care dorea să pună stăpânire pe Ucraina aflată sub controlul polonezilor. Cea mai importantă bătălie s-a dat în august, lângă oraşul Plescau. Faţă în faţă se aflau oştile lui Ştefan Bathory şi cele ale lui Ivan cel Groaznic. Marele cneaz moscovit a atacat după toate regulile militare ale timpului său, cu cavaleria pe post de forţă de şoc.
Potrivit istoricului polonez Piotr Wandicz, Ştefan Bathory a primit atacul cu trupele de infanterie secuiască, formate din războinici experimentaţi. Aceste trupe au preluat şocul atacului şi au rezistat. Apoi, în timp ce cavaleria rusească se retrăgea, în debandadă, Ştefan Bathory a contraatacat cu cavaleria poloneză, socotită la vremea aceea drept cea mai bună din lume, după cum nota, în secolul al XIX-lea, marele scriitor polonez Henryk Sienkiewicz. Pentru cavaleria rusească, retragerea s-a transformat în fugă. Cavaleriştii ruşi au năvălit peste propriile linii de infanterie, iar dezastrul a fost total.
În doar câteva luni, regele Ştefan Bathory a cucerit cea mai mare parte a Rusiei europene. În ciuda iernii geroase, trupele lui Bathory au asediat Moscova. Inteligentul rege şi general din Transilvania a adus în capitala Rusiei, pe lângă trupele poloneze, lituaniene şi ardeleneşti, şi cazacii zaporojeni, obişnuiţi cu asprimea iernii ruseşti. Pedestrimea zaporojeană era prima la asalt, pentru că luptătorii cazaci sperau să poată jefui oraşul, după ce vor fi cucerit zidurile. Astfel, speranţele lui Ivan cel Groaznic că asediatorii vor fi goniţi de iarna grea nu s-au împlinit. Cu dorinţa de a salva Moscova de la distrugere, marele cneaz al ruşilor a acceptat umilitorul tratat de pace de la Jam Zapolski. Prin acest tratat, Ivan cel Groaznic făgăduia o pace de 20 de ani şi ceda coroanei polono-lituaniene oraşele Polozk şi Livland, cu tot cu ţinuturile lor. Cel mai fierbinte vis al regelui Ştefan Bathory, acela de a porni o cruciadă împotriva Imperiului Otoman, nu s-a realizat. Începerea campaniei antiotomane a fost tergiversată de Seimul polonez, iar marele rege a murit la Grodno, în urma unei hemoragii cerebrale.
„Ştefan Bathory este una dintre cele mai importante personalităţi din istoria Europei de Est. El conducea un adevărat imperiu, care includea Polonia de azi, Lituania, Estonia, Letonia, Ucraina, Bielorusia şi părţi din Rusia. Tot el conducea şi Transilvania, deşi, formal, Dieta de la Mediaş, din 1575, trasferase atribuţiile de principe fratelui său, Cristofor Bathory. În istoriografia poloneză şi în cea maghiară, el este bine cunoscut. În cea românească, nu este tratat cu importanţa cuvenită, pentru că, în anii comunismului, nu «dădea bine» să promovezi un rege care s-a remarcat tocmai prin faptul că a administrat o înfrângere severă «fraţilor» ruşi”, spune istoricul clujean Leonard Horvath.
Amintirea lui Ştefan Bathory a fost trecută sub tăcere, la fel ca şi cetatea sa, care a fost abandonată. Acum însă, primarul din Şimleu Silvaniei, Septimiu Ţurcaş, vrea să pună în valoare monumentul şi să îi atragă pe turiştii din Europa de Est tocmai cu „brandul” Ştefan Bathory. „Cetatea de la Şimleu va fi restaurată şi va redeveni o bijuterie arhitecturală”, potrivit primarului Septimiu Ţurcaş. În prezent, cetatea mai păstrează zidurile de incintă, două turnuri şi turnul de deasupra porţii principale de intrare. Într-o clădire adiacentă, ar urma să fie amenajat un muzeu, în care să fie expuse artefactele găsite în cetate.
Cetatea a fost ridicată în anul 1508. Suprafaţa ei este de aproape un hectar. În anul 1660, cetatea a fost cucerită de tătari, în cursul uneia dintre ultimele lor năvăliri în Transilvania. După formarea paşalâcului din Oradea, constituit după cucerirea Ungariei de către turci, cetatea Bathory a devenit fortificaţie de graniţă şi era unul dintre elementele cele mai importante ale apărării Transilvaniei.
Costul reabilitării monumentului se ridică la cinci milioane de euro, spune primarul Septimiu Ţurcaş.
Opozantul Habsburgilor
Ştefan Bathory a fost unul dintre apropiaţii principelui Transilvaniei Ioan Sigismund, ultimul care a purtat şi titlul de rege al Ungariei. Bathory a preluat tronul princiar, în ciuda opoziţiei Habsburgilor. El l-a învins şi l-a alungat pe Ferdinand I, care fusese ales principe de „partida” nobililor transilvăneni favorabili austriecilor. În Polonia, de asemenea, el a devenit rege în ciuda cancelarului Jan Zamoyski, care îl susţinea pe Maximilian al II-lea von Habsburg. În politica internă, Ştefan Bathory s-a sprijinit foarte mult pe ordinul călugărilor iezuiţi.
