Americanul Neil Armstrong, primul om care a păşit pe Lună, a încetat din viaţă sâmbătă, la vârsta de 82 de ani, în urma unor complicaţii legate de o operaţie cardiovasculară. Numele lui a devenit legendă şi motiv de mândrie pentru americani.
Armstrong, cel care a dat impuls unei întregi generaţii de a cuceri stelele, s-a născut la 5 august 1930 la Wapakoneta, în statul Ohio, în nordul Statelor Unite Neil Armstrong locuia lângă Cincinnati, alături de soţia sa Carol. El a suferit o operaţie pe cord două zile după ce sărbătorise împlinirea a 82 de ani. Vorbind despre Armstrong ca despre „un erou american contra voinţei sale”, apropiaţii săi
şi-au exprimat speranţa că moştenirea lui va încuraja tinerii să „muncească dur pentru ca visele lor să devină realitate (…), să-şi învingă limitele şi să servească cu abnegaţie o cauză mai mare ca a lor”.
Acest pionier lunar, decorat de numeroase ori de Statele Unite, dar şi de alte 17 ţări, nu s-a simţit niciodată în largul său cu acest renume mondial, fugind de lumina reflectoarelor. El a încetat să dea autografe după ce a aflat că erau revândute la un preţ exorbitant.
Preşedintele Barack Obama s-a declarat „profund întristat” şi a salutat memoria astronautului: „Neil era printre cei mai mari eroi americani, nu doar din epoca actuală, ci din toate timpurile”. Rivalul său republican la alegerile prezidenţiale, Mitt Romney, a afirmat că „Luna îşi plânge primul său fiu terestru”.
La 20 iulie 1969, sub privirile admirative a peste 500 milioane de telespectatori, Neil Armstrong a păşit pe Lună, ieşind din modulul Eagle, şi şi-a asigurat locul în istorie declarând: „Este un pas mic pentru om, dar un salt uriaş pentru omenire”.
Atracţia avioanelor
Fascinat din copilărie de avioane, Neil Armstrong a luat cursuri de pilotaj la 15 ani şi a obţinut brevetul de pilot un an mai târziu. A devenit pilot de aeronavă şi a efectuat 78 de misiuni în timpul războiului din Coreea. Armstrong a studiat şi ingineria aeronautică la Universitatea din Purdue, în statul Indiana, şi a obţinut un masterat în această disciplină la Universitatea din California de Sud. În 1955 devine pilot de încercare şi zboară cu peste 50 de diverse tipuri de avioane.
În acel an, Neil Armstrong şi-a început cariera în NASA, Agenţia Spaţială Americană. Şapte ani mai târziu, este selecţionat pentru a deveni astronaut şi în septembrie 1966 efectuează un zbor cu David Scott pentru misiunea Gemini 8. Nava s-a ancorat de un alt vehicul spaţial nelocuit, realizând prima operaţie orbitală de acest fel între două module spaţiale.
„Vulturul a ajuns”
Astronautul a fost însărcinat să comande prima misiune lunară americană la bordul capsulei Apollo 11, împreună cu astronauţii Buzz Aldrin şi Michael Collins. În calitate de comandant, el a informat centrul de control din Huston de alunizarea modulului lunar (LEM) pilotat de Buzz Aldrin: „Huston, aici baza Liniştii. Vulturul a ajuns”.
După poziţionarea pe suprafaţa Lunii a modulului Eagle, la 21 iulie 1969, Neil Armstrong face un salt pe suprafaţa lunară. I se alătură şi Aldrin după 20 de minute. Cei doi au explorat locul timp de două ore şi jumătate, au colectat 21 kg de roci, au făcut fotografii şi au plantat drapelul american. Onoarea de a efectua primii paşi pe Lună ar fi trebuie să îi revină pilotului LEM, Buzz Aldrin, dar, potrivit lui James Hansen, autorul unei biografii a lui Neil Armstrong, NASA l-a preferat pe comandantul lui Apollo 11, considerând că era mai apt să-şi asume povara celebrităţii. Acest om modest a devenit instantaneu o icoană a odiseei spaţiului.
Călătoria pe Lună a fost ultima aventură spaţială a lui, o aventură care l-a marcat pentru totdeauna. De atunci a vorbit foarte puţin în public, evita microfoanele şi camerele televiziunilor şi trăia de zeci de ani într-o fermă retrasă din Ohio. Puţin după acea misiune, Armstrong a pus capăt carierei de astronaut şi în 1970 a fost numit administrator adjunct pentru aeronautică la sediul NASA. A părăsit Agenţia Spaţială anul următor şi a predat tehnologia aerospaţială la Universitatea din Cincinnati până în 1979. Fostul astronaut a făcut parte din consiliul de administraţie a numeroase societăţi, între care Lear Jet şi United Airlines.
În 2009, Neil Armstrong, Buzz Aldrin şi Michael Collins au ales ocazia uneia dintre rarele lor apariţii publice – la Muzeul Aerului şi Spaţiului din Washington – pentru a pleda în favoarea viitoarelor misiuni pe Marte, „Planeta Roşie”.
Obiectiv, Luna
Misiunea programului spaţial Apollo 11 a durat opt zile şi a permis realizarea scopului fixat de preşedintele John Kennedy – demonstrarea superiorităţii SUA asupra URSS. După programele Mercury şi Gemini, destinate cu familiarizarea zborurilor în spaţiu, NASA s-a angajat în programul Apollo cu ambiţia de a cuceri Luna, cum promisese în 1961 preşedintelui american. Primele şase misiuni au fost nelocuite, următoarele patru au permis testarea materialului şi a manevrelor.
Apollo 11 va fi cea care va ajunge pe Lună. Comandantul misiunii, Neil Armstrong, 39 ani, s-a îmbarcat la 16 iulie 1969 în modulul de comandă fixat în vârful unei gigantice rachete Satunre V la Cap Canaveral, Florida. Cu el, pilotul modulului lunar LEM, Edwin Buzz Aldrin, şi Michael Collins, pilotul modulului de comandă şi de servicii. După o evoluţie şi jumătate în jurul Terrei, Apollo 11 ia direcţia Lunii, aflată la 385.000 km distanţă de planeta noastră. După trei zile, a urmat sosirea. La 20 iulie, după 100 de ore şi 20 minute de la plecarea de pe Terra, Armstrong şi Aldrin se instalează în modulul lunar Eagle, care s-a separat de modulul de comandă şi de control unde rămăsese Collin. După două ore şi jumătate, LEM se aşază pe Marea Liniştii, la 6 km de punctul vizat şi cu „aproape un minut şi jumătate în avans” faţă de proiecţii, detaliază NASA pe internet. Patru ore mai târziu, Armstrong deschide trapa şi pune piciorul pe Lună, urmat de Aldrin.
Eveniment transmis în direct, pe ecranele din lumea întreagă. NASA estimează la 530 milioane numărul telespectatorilor.
Apollo 11 a amerizat în Pacific la 24 iulie. Alte cinci misiuni Apollo au dus zece oameni pe Lună înaintea sfârşitului programului, în decembrie 1972.
Dacă cineva doreşte să îi aducă un omagiu lui Neil Armstrong, familia îi recomandă: „Data viitoare când vă plimbaţi într-o noapte senină şi vedeţi Luna, zâmbiţi, gândiţi-vă la Neil şi faceţi-i cu ochiul”.