» Organizarea mitingului din 21 decembrie, destinat sa-i gadile lui Nicolae Ceausescu inca o data orgoliul, ranit de forta manifestatiilor de la Timisoara, a fost o greseala fatala dictatorului, considera profesorul american Richard Andrew Hall. Acesta a studiat in amanunt istoria Revolutiei romane, iar de cativa ani unele dintre analizele sale ajung si pe masa CIA.
In timpul ultimului sau discurs, din 21 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu a rostit de 17 ori cuvantul "Alo!", de sase ori apelativul "Tovarasi!" si de patru ori indemnul "Asezati-va linistiti!". Luat prin surprindere de rumoarea ce se produsese in piata in timpul mitingului pe care-l comandase si de primele scandari care-i cereau debarcarea de la fraiele tarii, dictatorul a ramas, pentru cateva secunde, total derutat. Ordonase ca mitingul sa fie transmis in direct la televiziune si la radio, asa ca milioane de romani vedeau la televizor un Ceausescu speriat si confuz. Pana la acel moment, dictatorul reusise sa rosteasca doar cateva fraze, sa-i salute pe cei prezenti si sa le multumeasca organizatorilor mitingului proceausist.
"Doresc, de asemenea, sa adresez multumiri initiatorilor si organizatorilor acestei mari manifestari populare din Bucuresti, considerand aceasta ca o…", a spus Ceausescu, fara insa a reusi sa-si termine fraza din cauza tipetelor din multime.
Jumatatea feminina a cuplului dictatorial s-a aratat cu totul indignata de semnele de nesupunere ale muncitorilor adusi de la fabricile din Bucuresti: "Liniste, ce e cu voi?!". Concluzia a tras-o insa tot Nicolae Ceausescu: "Asta-i o provocare!".
Acest miting organizat de comunisti pentru adulatia lui Nicolae Ceausescu a vestit sfarsitul regimului, este de parere profesorul american Richard Andrew Hall, in prezent analist pentru CIA, care a studiat istoria Revolutiei Romane timp de cativa ani.
In dimineata zilei de 21 decembrie 1989, regimul nu mai stapanea situatia din Timisoara si incepea sa piarda controlul si in Lugoj si Cugir, scrie Richard Andrew Hall in teza sa de doctorat, "Rescrierea istoriei Revolutiei. Triumful revizionismului securist in Romania". "Iluzia lui Nicolae Ceausescu ca era invincibil a dus la imposibilitatea regimului de a restabili controlul. Tirada atatatoare si dezlanata a lui Ceausescu transmisa la televiziunea nationala a semanat panica printre cei care se uitau la televizor", spune Hall. Acesta explica faptul ca multi bucuresteni nici nu stiau exact ce se intamplase la Timisoara. Discursul lui Ceausescu le-a dat insa de inteles ca situatia era grava pentru dictator.
"Daca e atat de agitat, au concluzionat ei, atunci ceva serios trebuie sa se fi intamplat la Timisoara", considera Hall. Liderul ceausist ordonase convocarea a aproape 100.000 de muncitori de la principalele fabrici din Bucuresti, care au fost "manati" in fata cladirii Comitetului Central pentru a fi prezenti la discursul dictatorului, pregatiti cu lozinci propagandiste si portrete ale cuplului Ceausescu. Dictatorul vorbea insa doar de cateva minute cand o rumoare neidentificata in multime l-a fortat sa-si intrerupa propozitia. "In acel moment a realizat prostia de a fi insistat ca discursul sau sa fie transmis in direct la radio si la televizor. Inainte ca releele televiziunii si radioului sa fie intrerupte, audienta nationala a putut auzi strigate precum «Jos Ceausescu!», «Criminalule!» si «Timisoara, Timisoara!»."
A cui a fost ideea mitingului?
Desi Ceausescu a reusit sa-si continue discursul si sa promita cresterea pensiilor si a alocatiilor pentru copii, efectul asupra populatiei care privea la televizor avusese deja loc. "Camerele de televiziune surprinsesera expresia de impietrire si de confuzie a lui Ceausescu", noteaza expertul american. Acesta precizeaza ca nu se poate sti cat a contat imaginea unui Ceausescu inspaimantat, care incearca timp de cateva minute sa calmeze multimea, dar este de parere ca acel moment de slabiciune, de neimaginat pana atunci, a fost un punct-cheie al Revolutiei, iar "demonstratiile impotriva regimului s-au inmultit in principalale orase din Transilvania – Brasov, Sibiu, Cluj si Targu-Mures –, in dupa-amiaza zilei de 21 decembrie".
Importanta pe care a capatat-o mitingul in desfasurarea protestelor a ridicat intrebarea referitoare la cine l-a sfatuit pe Nicolae Ceausescu sa ceara o astfel de adunare intr-un moment atat de sensibil. Potrivit lui Hall, articole din presa de dupa 1990 il dadeau "vinovat" pentru aceasta greseala colosala pe Gogu Radulescu, membru CPEx. "Este insa greu de crezut ca Nicolae Ceausescu avea nevoie de incurajarea lui Radulescu pentru convocarea unui asemenea miting. Pare mai degraba o idee a mintii de copil a lui Ceausescu si, ca de obicei, membrii docili ai CPEx nu au indraznit sa-l contrazica", opineaza Hall, care caracterizeaza decizia liderului comunist drept una "pripita, instinctiva si prea increzatoare". Specialistul respinge astfel una dintre teoriile conspiratiei despre Revolutie, potrivit careia o anumita factiune a Securitatii s-ar fi aflat in spatele detronarii lui Ceausescu.
"Petarda fericirii noastre"
"Vinovata" pentru crearea haosului din timpul mitingului din fata Comitetului Central ar fi fost o petarda aruncata in multime, potrivit mai multor surse citate de Hall in teza sa. O astfel de sursa este raportul primei comisii senatoriale care a investigat evenimentele din decembrie 1989, potrivit caruia, "in timp ce vorbea Ceausescu, s-a auzit o explozie si s-a creat agitatie". Richard Hall face referire si la ideea promovata de Securitate, potrivit careia aruncarea acelei petarde ar fi fost parte a unui complot de rasturnare a regimului ceausist: "Inca o data, Securitatea incearca sa nege spontaneitatea revoltei anticeausiste. (…) Raportul SRI din 1994 sugereaza ca (…) panica multimii a fost cauzata de transmisia de ultrasunete si de faptul ca protestatari neidentificati ii impungeau pe demonstranti cu tepuse din otel in timp ce strigau «Fugiti, ne omoara!» si «Vin tancurile!».
Pe de alta parte, mentioneaza autorul, presa opozitiei scria in 1993 ca ofiteri ai Securitatii care ar fi premeditat caderea lui Ceausescu ar fi aruncat petarde pentru a atata multimea impotriva acestuia. Hall respinge ambele teorii si spune ca agitatia de la miting are o explicatie simpla. In mai multe puncte ale orasului se stransesera protestatari care veneau in grupuri spre miting, unii incercand sa patrunda in multime. In incercarea de a-i tine departe, fortele de ordine, inclusiv cele de la Securitate, au folosit petarde si gaze lacrimogene care au deteriorat situatia din piata. "Este posibil ca petarda, pe care multi romani o numesc «petarda fericirii noastre», sa fi fost aruncata de Securitate, dar e greu de crezut ca a fost un gest impotriva dictatorului, ci mai degraba o incercare de a impiedica protestatarii sa intre in piata sau de a dezorienta multimea si de a acoperi sloganele anticeausiste", concluzioneaza analistul Richard Hall.
