La lansarea programului „Sibiu – Capitala Culturala Europeana, 2007”, de la Casa UNESCO din Paris, au participat sase jurnalisti romani, de la principalele agentii si cotidiane din Bucuresti. In aceeasi zi cu evenimentul, am descoperit un reportaj despre Romania in cotidianul „Le Figaro”, ilustrat cu imaginea superba a unor dealuri cu clai de fan din Maramures. Textul din cotidianul francez era o invitatie la descoperirea frumusetilor turistice ale Romaniei, dupa apropiata intrare a tarii noastre in UE. Europenii au insa de descoperit nu numai zonele pitoresti ale tarii, ci si Romania profunda, mesajul unic al valorilor romanesti in dialogul lor firesc cu lumea. Prezenta de acum a Sibiului in Casa UNESCO din inima Frantei este, de fapt, o invitatie in inima noastra adresata Europei si lumii. In acest sens, situl arhitectural al orasului medieval, pus in valoare de expozitia de fotografii „Sibiu. Tanar din 1191” (data fondarii localitatii ardelene, in urma cu 815 ani), candideaza pentru includerea pe lista ansamblurilor monumentale din patrimoniul mondial UNESCO. Pe masura insa ce Romania va trece pragul Uniunii Europene si tot mai multi romani vor calatori in Occident, fiecare dintre ei va aduce o parte din Europa acasa, in Romania. Dincolo de intalnirile si sensurile oficiale ale prezentei grupului de jurnalisti romani la Paris, relevate de corespondentele publicate pana acum, inima fiecaruia a depus o imagine sau un sentiment pentru amintirile netrecatoare de mai tarziu. Pagina de mai jos va prezinta o astfel de viziune subiectiva a celor doua zile petrecute intr-un Paris traversat in fuga, dar cercetat cu sufletul.
Zburand cu Turnul Eiffel pe aripa avionului
Primul lucru pe care il remarci din avion, la intrarea in spatiul aerian al Parisului, e – desigur – Turnul Eiffel, in raport cu verticala caruia se ordoneaza marea retea urbana de strazi si cladiri a capitalei Frantei, resfirata pana la orizont. Cand avionul a luat-o puternic spre stanga, pentru a-si pregati aterizarea pe Aeroportul Charles de Gaulle, am avut surpriza sa constat ca imaginea Turnului Eiffel a ramas exact deasupra aripii drepte si am zburat cateva momente bune cu aceasta iluzie aeriana, iesita din comun, de-a dreptul merveilleuse. Norocul ne-a suras inca o data cand, deschizand fereastra camerei din Hotelul La Bourdonnais, de pe strada cu acelasi nume, la cateva minute de Campul lui Marte, vedeam Turnul Eiffel in toata splendoarea lui, la orice ora din zi si din noapte. Celebrul Tour Eiffel era situat la cinci minute de hotel si l-am cercetat cu atentia cuvenita, mai mult decat alte dati cand am fost la Paris: abia acum pot spune ca i-am descoperit maretia, tehnica si estetica, deopotriva, structurand peisajul acestei zone istorice a Parisului, dintre deschiderea larga a Palatului Trocadero, peste Sena, si masiva cladire a Scolii Militare, care margineste, in sens opus, Champ de Mars, cu silueta indepartata de sticla a modernului Turn Montparnasse, tinzand sa egaleze inaltimea si prestanta peisagistica ale Eiffelului.
Sangele imparatesei in Place de la Concorde
Un drum pe jos de cateva ore, pe malul Senei, intre Turnul Eiffel si Catedrala Notre Dame, de pe Ile de Cite (cele doua brate ale fluviului se despart sub Pont Neuf, din prejma Palatului Justitiei), e ca o incizie pe cordul deschis al Parisului:
– Neobositele „bateaux mouche”, vaporasele fluviale atat de colorate, pe care te poti imbarca din loc in loc, de pe maluri, tot timpul pline, cu grupuri pestrite de turisti din toate colturile Pamantului, cu o identitate cosmopolita a lor, care fotografiaza neincetat celebrele monumente istorice prelingandu-se pe maluri: Grand Pallais, Obeliscul egiptean din Place de la Concorde, Musee du Louvre, Dome des Invalides, stralucind cu inalta cupola aurita in bataia soarelui, vizibila din toate punctele metropolei – Statuile colosale, care strajuiesc Podul Alexandre, te atrag sa treci peste Sena, suflate in aur, ca si cele ale Marelui Palat, de la intrarea pe triumfala Avenue des Champs Elysee – Arcul de Triumf e prea departe, in spate, dar inaltii platani impodobiti de pe acum cu ghirlande de becuri si lumini deschid perspectiva sarbatoreasca asupra a ce va fi de Craciun si de Anul Nou, aici cu o luna inainte – Obeliscul cu hieroglife egiptene, descifrate de Champolion, in timpul campaniei africane a Imparatului Napoleon, atrage pasii spre Place de la Concorde, din dreptul podului cu acelasi nume si a Palatului Bourbon, de pe celalalt mal al Senei: Pe caldaramul larg al Pietei Reconcilierii, abia s-a uscat sangele imparatesei Marie Antoinette, ghilotinata de revolutionari – Oriunde te-ai afla in Paris, pe un bulevard important sau pe o straduta nesemnificativa, absorbita de propria sa istorie, arhitectura cladirilor respecta un stil unitar, fara nici o stridenta, fara eclectismul jenant al oraselor romanesti, transmitand un sentiment grav de responsabilitate in fata timpului si statornicie istorica.
Cina cu ambasadorul Nicolae Manolescu
In seara zilei de 27 noiembrie 2006, am avut privilegiul sa sarbatorim ziua de nastere a dlui Nicolae Manolescu, la restaurantul Le Depart Saint-Michel, de pe malul Senei, in apropierea Catedralei Notre Dame. Celor sase jurnalisti care l-au inconjurat pe noul ambasador al Romaniei la UNESCO li s-au alaturat Sergiu Nistor, consilierul guvernamental pentru Programul „Sibiu – CCE, 2007”, dr. Dumitru Preda, din Delegatia permanenta a Romaniei la UNESCO, dr. Lucian Georgescu (de la firma Gav Scholz&Friends) si Razvan Nastase (de la Free Communication), parteneri care se ocupa de promovarea evenimentului „CCE – 2007”, in tara si strainatate.
Cunoscut in particular, in contextul dublei sarbatori a instalarii sale la UNESCO, in preajma zilei sale de nastere, redutabilul critic si istoric literar si-a dezvaluit calitati de VIP parizian: a oferit un recital fermecator, imbinand informatiile oficiale cu cele particulare, de scriitor, profesor universitar si presedinte al Uniunii Scriitorilor. S-a instalat cu destule dificultati la UNESCO, maruntisurile administrative sunt si aici sacaitoare, personalul e putin si ar fi posibil sa faca innoiri, la fel si bugetul; s-a pregatit pentru noua sa functie studiind statutele UNESCO si facand o calatorie de documentare la monumentele din Romania, inclusiv la bisericile de lemn din Maramures; tot greul familiei va cadea pe sotia sa, sosita la Paris cu fiica de abia 4 ani; si-a adus din tara mari pachete cu carti, pentru a lucra detasat, pe ultima suta de metri, la promisa Istorie a literaturii romane; a inceput sa reciteasca o buna parte din proza, dar a constatat ca rezista prea putine pagini de dinainte de 89, fara paradigma politica de referinta; il sperie grafomania unor scriitori, care au scris prea mult, umpland rafturi intregi de carti, din care rezista prea putin; l-a redescoperit pe Marin Sorescu, inclusiv cronicile literare din „Usor cu pianul pe scari”, cu valoare literara rezistenta in timp, prin spiritul sau suculent si vital.
Intr-un restaurant din Paris ni s-a relevat un alt fel de Manolescu, cu totul diferit de imaginea sa publica, ramasa in Romania, in timp ce partea cea mai vie a spiritului sau s-a instalat deja, cu o luna inaintea tarii noastre, in avanpostul dintr-o mare capitala culturala a Uniunii Europene.
„Eu vin cu banii, voi cu proiectul!”
Dupa o intalnire cu jurnalistii straini, ministrul Adrian Iorgulescu a avut inspiratia sa stea de vorba si cu ziaristii romani, imediat dupa ce s-a terminat receptia oficiala de prezentare a ambasadorului Nicolae Manolescu si lansarea Programului „Sibiu – Capitala Culturala Europeana, 2007”, in fata a peste 250 de reprezentanti din Delegatiile permanente la UNESCO ale tarilor acreditate la acest organism international. La intalnire au participat, pe langa cei sase ziaristi romani, poeta Magda Carneci, directoare adjuncta la Institutul Cultural Roman din Paris, dramaturgul Matei Visniec si o serie de jurnalisti romani si francezi din Paris. In acest context, s-a discutat mult despre reabilitarea infrastructurii culturale, inclusiv in localitatile satesti cu mai putin de zece mii de locuitori. Va fi promovata, in acest sens o lege a asezamintelor culturale, ca banii sa ajunga la cine trebuie. Nicolae Manolescu si-a amintit de „Casele Nationale” din satele romanesti, ridicate dupa Unirea din 1918, care ar trebui reabilitate.
Ministrul a oferit o perspectiva optimista asupra finantarii culturii romane in 2007: s-a primit deja o prima transa dintr-un imprumut pe 20 de ani, cu dobanda de doar 0,5% pe an. Cu cele 650 de milioane de euro, care vor intra in infrastructura culturala, se vor reface institutiile din subordinea MCC, 80 de milioane fiind rezervate special pentru Biblioteca Nationala. In aceeasi perspectiva apropiata, va fi deschisa o linie de finantare si pentru „promovarea culturii romane vii”: „Vrem sa facem cu Uniunea Scriitorilor un proiect de traduceri, in limbile de circulatie, in paralel cu cele ale Institutului Cultural Roman”, in ideea ca multe carti sunt cerute de catedrele de limba romana din universitati straine sau de biblioteci. „Eu vin cu banii, voi cu proiectul”, a concluzionat dl Adrian Iorgulescu, la etajul VI al sediului UNESCO, in ziua de 28 noiembrie, din anul 2006, dupa vernisarea expozitiei „Sibiu. Tanar din 1191”.
Ingerul albastru din Catedrala Notre Dame
La intrarea in Paris, dinspre Aeroportul Charles de Gaulle, iti atrage atentia Marche aux puces (Targul de purici – in traducere literala, Hala de vechituri – in franceza curenta), un fel de balci unde poti gasi tot ce vrei, ca in talciocurile basarabene de la marginea Bucurestiului, cu ofertele expuse pe ziare, sau direct pe pamant – Istorica L'Ecole Militaire are o constructie solida, ca un veritabil Pentagon francez, arhaic, cu zidurile ciuruite si sfartecate de gloantele si obuzele Revolutiei din 1789, lasate astfel peste 200 de ani, anume pentru aducere aminte, in timp ce cladirea Universitatii din Bucuresti a fost cosmetizata, tocmai pentru a sterge orice urma a evenimentelor de dupa decembrie 1989, la doar 17 ani de la derularea lor
– Florariile de pe trotuare ies din comun prin oferta lor generoasa de jungla cu toate vegetalele pamantului – In schimb, magazinele cu hrana pentru animale incearca sa atraga clientii prin specii pitoresti de caini si pisici, chinuite intr-o captivitate cu expunere de vitrina luminata – Toate hotelurile si localurile pariziene au terase la strada, cu masute mici si scaune impletite (o fi vreo lege a obligativitatii scaunelor impletite?), inghesuite miniatural, intr-o familiaritate calculata de profiturile patronilor pe centimetri patrati – Imensa curte interioara a Muzeului Louvre, cu strazi si masini ruland in fata piramidei de sticla de la intrare, ca la Versailles, cu lacuri alimentate de arteziene, pe marginea carora se asaza turistii, iar in spatele lor, cateva rate salbatice inoata netulburate, facandu-si exemplar meseria de a inviora clipele libere dintre atatea ziduri de piatra – Langa cladirea urata a sediului UNESCO, neinspirata ca arhitectura comunista, doi homeless dormeau direct pe trotuar, cu un superb caniche alb intre ei, incalzindu-i
– Messa de seara din Catedrala Notre Dame, luminata superb pe insula dintre cele doua brate ale fluviului, cu fumul gros de tamaie iesind din tava larga de alama, inaintea altarului; preoti marunti, abia vizibili sub boltile covarsitoare de piatra si soprana in vesmantul ei albastru, facand cu mana stanga gesturi nelumesti, unduind peste sunetele grave ale orgii – Din fiinta albastra atat de fragila irupea o voce imensa, ca o corola de crin ceresc, ce parea sa sustina in toate incheieturile raceala inalta a arcelor inumane ale catedralei.
