Pe Lista Monumentelor Istorice 2004 sunt cuprinse două case din Hobiţa care i-ar fi aparţinut marelui artist: Casa Constantin Brâncuşi (cea în care s-a născut sculptorul) şi Casa memorială Constantin Brâncuşi (o copie a celei originale achiziţionată, în anii ’70), ambele datate secol XIX. Dacă imobilul trecut sub numele Casa memorială este îngrijit şi împrejmuit, prima casă este greu de depistat de un turist şi lăsată în paragină.
„S-a ales praful de casă”
„Ideea este că adevărata casă a lui Brâncuşi este trecută în patrimoniu şi nu se mai face nimic pentru ea. Un bucureştean, Florin Codre a vrut să ia casa să o ducă la Bucureşti. Noi am reuşit să luăm acoperişul şi să-l depozităm în magazia liceului din Peştişani, ca să stea la scuteală (adăpost – n.r.). Sincer, regret că nu am lăsat să ia casa la Bucureşti, poate acum era recondiţionată. Aşa… s-a ales praful de ea. Eu m-am zbătut foarte mult pentru casa lui Brâncuşi. Ce să vă mai spun, am fost ameninţat să-i las în pace. De cine? De cei care aveau interese acolo”, ne-a mărturisit Nicolae Nicolcioiu, viceprimarul comunei Peştişani. În 2000, când a fost identificată casa părintească, specialiştii au făcut cercetări descoperind „substanţa originală”, de fapt câteva bârne mai bune ce se păstrează de obicei atunci când o casă este mutată de pe locul ei, ne-a explicat arh. Iulian Cămui, specialist în restaurare.
„Regret că nu am lăsat să ia casa la Bucureşti”
Imediat şi-a făcut apariţia sculptorul Florin Codre cu o ofertă de 20 de milioane lei vechi şi cu un mânz, ofertă adresată lui Nicolae Gogoiu, un strănepot al artistului, care s-a declarat proprietar al casei. La vremea aceea, s-a spus că Florin Codre plănuia să cumpere casa şi să o vândă la Paris. Viceprimarul Nicolcioiu îşi aminteşte: „Nu se punea problema de o strămutare a construcţiei, ci de o vânzare-cumpărare între Florin Codre şi persoana care de fapt nu era proprietară, dar care plătea taxele şi impozitele, şi care, între timp, a decedat. Acum regret foarte mult că nu am fost de acord”, mai adăugă Nicolcioiu.
Un mânz pentru materialele din casa natală Brâncuşi
Însă Florin Codre a cumpărat materialele ce vor rezulta din demolarea locuinţei. „Am intervenit. Dacă ar fi luat casa din Hobiţa, nu va mai fi aici nici o Mecca a Gorjului”, afirmă Cămui. Între timp, casa iniţială a rămas a nimănui. „După ce echipa adusă de Codre a dat jos acoperişul, am încercat să protejez casa, am luat din banii mei folie, dar nu mi s-a mai dat voie să intervin, măcar să fi salvat bârnele originale”, regretă Cămui. La rândul său Florin Codre se apără: „Când am cumpărat materialele, casa nu mai era casa lui Brâncuşi. Am cumpărat materiale ce urmau să se demonteze dintr-o construcţie în care erau 7 sau 9 bârne din fosta casă în care a trăit Brâncuşi, pentru că aceasta a ars. Dar acum nu mă mai interesează nimic, nu mai vreau nimic.
În urmă cu zece ani îmi doream să o luăm metodic, să recuperez bârnele şi să facem un Muzeu de Artă Modernă, aveam planuri cu Uniunea Artiştilor Plastici, dar s-a ales praful. A făcut unul scandal, a venit ministrul Culturii, a făcut o comisie şi a băgat casa în lista de patrimoniu. Casa, nu bârnele”. Practic, după zece ani, succesiunea nu este încă făcută, iar rămăşiţele casei sunt neprotejate. Legislaţia prevede că degradarea unui monument atrage la răspundere proprietarii. Însă aceştia nu sunt cunoscuţi. Florin Codre este proprietar doar pe viitoarele materiale ce vor rezulta din demolare. În acest timp, moştenitorii aşteaptă descărcarea terenului, să poată face „casă la copii”, după cum a mărturisit presei o localnică.
Ansamblul monumental de la Tg. Jiu, plin de vegetaţie
Nici Ansamblul monumental de la Tg. Jiu, cunoscut drept „Calea Eroilor”, nu se află într-o situaţie mai bună. Restaurarea sa a durat zece ani, a fost finalizată în 2005 şi s-a realizat din fonduri publice şi cu bani de la Banca Mondială. De atunci însă, monumentele au început din nou să se deterioreze. Cele mai afectate sunt obiectivele din piatră, precum Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului. Arhitectul Iulian Cămui crede că publicul, care în fiecare weekend le foloseşte drept décor pentru fotografiile de nuntă, a „devalizat ansamblul”. „Administraţia locală, prin Centrul de Cultură şi Artă Constantin Brâncuşi, avea obligaţia ca după restaurare să se ocupe de întreţinerea lucrărilor.
Nu avea de făcut decât două biocidări pe an, una primăvara şi una toamna. Travetinul, materialul din care sunt făcute sculpturile, este unul poros, un material găunos, vântul transportă spori care intră în caverne şi dau vegetaţie. Biocidarea este uşoară şi extraordinar de ieftină”, ne-a lămurit specialistul. Între timp, la Tg. Jiu se discută chiar despre desfiinţarea Centrului de Cultură Brâncuşi, pe motiv că şeful instituţiei a avut o activitate slabă, după cum anunţă postul de radio local Omega. „Un muzeu Brâncuşi la Tg. Jiu ar fi foarte greu de realizat. Muzeele din ţară nu vor da nimic. Iar publicul… depinde foarte mult de nivelul lui intelectual! Însă acest public a devalizat ansamblul…”, încheie Iulian Cămui.
Industria nunţilor de la Poarta Sărutului
Nunţile la Poarta Sărutului sunt ultima fiţă pe plan local. „Am primit în ultima perioadă şi cereri de la cupluri din alte judeţe, care fac un efort să se căsătorească la Poarta Sărutului. Deoarece este obligatoriu ca unul dintre tineri să aibă domiciliul în Târgu Jiu, unul dintre ei îşi face mutaţie”, dezvăluie purtătorul de cuvânt al primăriei, Ramona Evulescu. Taxa pentru o căsătorie la Poarta Sărutului este de 400 de lei, dublu faţă de cât plătesc cei care se căsătoresc la primărie. Autoritatea locală este cea care asigură cadrul festiv la Poarta Sărutului. Ultimul eveniment „excentric” a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, când la o nuntă în Ansamblul monumental deasupra operelor realizate de Constantin Brâncuşi au zburat trei elicoptere.
