Dupa 1990, in Ungaria, Ministerul de Interne a "divortat" de Departamentul Securitatii Statului, dar a ramas cu 3 km liniari de dosare ale acestui serviciu fara a le preda Arhivelor Nationale.
Este vorba de materiale ce privesc procesele politice din perioada 1945-1989, dosare operative, dosarele agentilor, dosarele de supraveghere ale maghiarilor din diaspora, in special de dupa revolutia din 1956. Este suspect cum au disparut din arhive dosarele de colaborare cu KGB, mai ales ca URSS a avut trupe in Ungaria pana in 1990.
Desi s-a decretat tacit o "retragere libera" din viata politica a celor ce au facut parte sub diverse forme din aparatul de securitate, la mijlocul anilor ’90 unul din noua politicieni a facut parte din aceste servicii pana in 1989.
In 1994, ministrul de Interne liberal a cerut unei comisii de istorici si arhivari sa gestioneze cele peste 100.000 de dosare din arhivele ministerului dupa modelul est-german (Institutul Gauck pentru studierea arhivelor STASI). Ideea a fost partial legiferata in 1995 dupa adoptarea Legii arhivelor. Un an mai tarziu, prin modificaea Legii lustratiei, a fost infiintat "Oficiul Istoric" pentru pastrarea documentelor fostelor servicii ale securitatii statului. Amendamentele propuse stipuleaza o colaborare intre Oficiu si Serviciul Sigurantei Nationale si, la propunerea Ombudsman (Avocatul Poporului), se stabilesc limite de cercetare.
Bariere de interpretare
In mod curios, cei care au interpretat legea au pus o serie de bariere privind accesul la studierea dosarelor. Exceptiile se fac in cazul demnitarilor cand acestia nu demisioneaza, dar fara a avea alte consecinte. In aceste conditii, o serie de istorici si cateva ONG-uri considera ca Gauck-ul maghiar este un institut "de opereta", fara a da satisfactie victimelor politiei politice.
Chiar si in aceste conditii, interesul maghiarilor pentru studierea propriilor dosare a fost limitat (circa 5.000 de solicitari, din care pentru jumatate dintre cereri nu s-au gasit date). Dupa primii ani de la promulgarea acestei legi, s-au identificat doi factori care franeaza cercetarea istoriei comuniste.
Primul – si foarte grav – este dat de lipsa documentelor si de starea precara a celor existente. si in Ungaria a fost un "Berevoiesti", daca nu mai multe. Se pare ca la Budapesta schimbarea "pasnica" a regimului totalitar a facut posibila premeditarea disparitiei dosarelor "grele", inclusiv a bazei de date care ar fi facilitat urmarirea traseelor acestor documente. In acelasi timp, dezinteresul pentru dosarele existente, cel putin in perioada ’90-’95, a facut ca aceste date sa fie partial inaccesibile fara o restaurare prealabila.
A doua bariera este generata de aplicarea de facto a legislatiei existente. Au fost scoase de la cercetare dosarele de racolare a informatorilor, dosarele de lucru, in special documentele ce privesc metodele de operare care contin "detalii tehnice". O serie de politicieni s-au opus permanent aplicarii anexelor legii.
In ultima instanta, eficienta cercetarii depinde in continuare de "elasticitatea" si bunavointa arhivarului care il serveste (versus deserveste) pe cercetator.
Acum, raportandu-ne la prezent, depinde de Adunarea Nationala (Parlamentul Ungariei) sa se faca posibila cunoasterea identitatii tuturor persoanelor care au facut parte sau au colaborat cu institutia Securitatii si pentru aceasta, probabil, va fi nevoie de modificarea Constitutiei.
Pana atunci, circula liste pe piata electronica privind apartenenta la aceste servicii a mai multor persoane publice, atat din zona politicului, cat si din mediile intelectuale.
De ce Ungaria nu are "Voiculesti"
Serviciile secrete comuniste din Ungaria au functionat destul de diferit de cele din Romania. Principalul "castig" al revolutiei din 1956 a fost acela ca serviciile secrete si-au pierdut puterea absoluta, pe care pana atunci o exercitasera discretionar. Insusi Janos Kadar, liderul venit la putere atunci, se numarase printre victimele stalinismului si stia prea bine ce se intampla atunci cand puterea este detinuta, practic, de serviciile secrete. In al doilea rand, serviciile secrete din Ungaria nu detineau intreprinderi de comert exterior cu armament, de exemplu, din ale caror profituri sa se autofinanteze, cel putin partial. De aceea, la schimbarea de regim nimeni nu a "ramas" cu bani multi, pentru a pune bazele unei afaceri, cu ajutorul si al celeilalte mosteniri – relatiile din tara si din strainatate. Ceea ce au putut duce cu ei ofiterii de Securitate din Ungaria dincolo de momentul schimbarii de regim au fost relatiile, contactele, care insa nu au fost utilizate in scopuri economice de anvergura, ci la infiintarea de firme de securitate private. Unii ofiteri de Securitate au fost – sau inca sunt – consilieri ai politicienilor in domeniul Securitatii.
Magnatii Ungariei capitaliste de azi sunt insa tot exponenti ai fostului regim, dar din alta zona a vechiului regim – i-am putea numi "coposii" Ungariei. Este vorba despre fosti lideri ai tineretului comunist. Un exemplu elocvent: Ferenc Gyurcsany, actualul prim-ministru de la Budapesta.
Mai sunt si alti politicieni de frunte din Ungaria in aceasta situatie, de fosti "utecisti" de frunte – dar in cazul lor lipsesc dovezile in privinta exploatarii relatiilor aduse din regimul trecut, in momentul privatizarilor "pe un forint", cand s-au pus bazele marilor averi actuale. Restul ramane la nivel de barfa.
