Femeia din poza de mai sus pare a fi o tânără timidă şi respectabilă din anii ’20 care a apelat la un fotograf profesionist din acele timpuri pentru a fi imortalizată. De fapt această poză a fost făcută la secţia de poliţie australiană New South Wales după ce tânăra în vârstă de 18 ani a fost acuzată de furt.
Eileen May Burt apare în una dintre numerosele poze artistice făcute de fotografii departamentului de poliţie australian care au ales să suprindă criminalii în ipostaze neobişnuite şi originale. Fotografiile făcute în anii ’20- ’30 par a face parte dintr-un proiect artistic şi nu din arhivele confidenţiale ale poliţiei.
În locul fotografiilor tipice cu ţinuta în dungi şi plăcuţa cu numărul de înregistrare, poliţiştii- fotografi din New South Wales îşi transformau subiecţii în adevărate modele. În poze apar oameni îmbrăcaţi la modă, aranjaţi care adoptau poziţii teatrale fiind probabil încă marcaţi de drama arestării.
În comparaţie cu pozele realizate de poliţiştii de acum, fotografii din acei ani le permiteau subiecţilor să adopte o poziţie care să ilustreze personalitatea fiecărei persoane. Astfel imaginiile realizate nu erau insipide, necesare unei documentări, ci adevărate expunerii a emoţiilor, obiceiurilor, istoriei personale şi chiar a stilului vestimentar al fiecărui „criminal”.
Se pare că uneori fotografii chiar le indicau persoanelor să se îmbrace într-un anumit fel pentru a le capta adevărata identitate. În cea de-a doua fotografie apare Eugenia Falleni, o femeie care se dădea drept bărbat. Ea este îmbrăcată în haine bărbăteşti pentru că este posibil ca fotograful să îi fi cerut acestă vestimentaţie. Pe negativul pozei, era scris „Falleni Bărbat/Femeie”.
Fotografiile speciale
Din păcate doar o mică parte din fotografiile făcute în aceea perioadă au mai fost recuperate pentru că majoritatea s-au pierdut după ce arhiva poliţiei a fost inundată.
Totuşi Trustul Monumentelor Istorice din Australa a reuşit să salveze „aproximativ patru tone de material fotografic, inclusiv multe negative păstrate încă în cutiile lor originale Kodak. Doar fişele sau notiţele detectivilor care ar fi putut să explice şi să ne ofere un context al împrejurărilor în care au fost făcute fotografiile sau detalii despre subiecţii lor nu au fost găsite”, spune Peter Watts directorul asociaţiei în prefaţa cărţii „City of Shadows, Sydney Police Photographs 1912-1948” scrisă de Peter Doyle şi Caleb Williams.
Peter Doyle, co-autorul cărţii în care apar 240 de fotografii din arhivele poliţiei a fost cel care a căutat prin tonele de imagini, a descifrat notiţele de pe acestea şi a examinat publicaţiile din aceea perioadă pentru a identifica unele dintre poveştile care se ascundeau în spatele imaginilor.
Multe dintre poveştile oamenilor din poze nu le vom ştii niciodată, dar aşa cum scrie Watts, fotografiile reuşesc să ” prindă viaţă, fiecare în felul ei” şi sunt o amintire a faptului că „fotografia ca mediu de comunicare vizuală are o putere incredibilă de a impresiona şi captiva, chiar şi atunci când este realizată pentru un scop pur birocratic sau de investigaţie fără ca fotograful să se gândească la posteritate”.
Majoritatea fotografiilor recuperate de Doyle înfăţişează portretele unor criminali făcute la secţia centrală a poliţiei. Bărbaţii şi femeile imortalizate au fost în general arestaţi pentru infracţiuni mărunte precum furt, intrare prin efracţiune sau posesie de droguri.
Numele fotografilor care au realizat aceste poze impresionante nu este cunoscut. Ei au reuşit să creeze documente care nu au pretenţia de a fi etichetate ca artă, dar care surprind imagini valoroase pentru că prezintă oamenii fără a apela la artificii sau tehnici sofisticate. Această paradă a deţinuţilor era capturată de multe ori în grupuri pentru a economisi film şi timpul de prelucrare. Deşi fotografiile erau realizate doar cu scopul documentării şi nu aveau nici o şansă sa fie publicate, poliţiştii care le făceau au lăsat în urmă, fără să-şi dea seama, o colecţie de imagini impresionante.
