1.4 C
București
sâmbătă, 28 decembrie 2024
AcasăLifestyleFoodIn Serbia comunista se facea scoala mai buna

In Serbia comunista se facea scoala mai buna

» Sistemul de invatamant din Serbia de astazi nu este orientat in directia crearii de locuri de munca ce corespund nevoilor pietei. Jumatate din tinerii sarbi care ies de pe bancile scolii asteapta, in medie, doi ani inainte de a gasi un loc de munca. In realitate, mai bine de o treime din tinerii sarbi sunt incapabili sa-si gaseasca de lucru, iar aceasta este doar o medie nationala.

Pe langa faptul ca sistemul de invatamant nu ia in considerare starea pietei muncii, calitatea sistemului este astazi foarte joasa daca o comparam cu cea din timpul comunismului, mai ales in ceea ce priveste invatamantul superior. Lucru care, pe de alta parte, se explica si prin faptul ca cei mai buni studenti parasesc astazi Serbia si merg in strainatate, ceea ce inseamna ca profesorii universitari si asistentii din noua generatie sunt recrutati din absolventii si doctoranzii proveniti dintr-o categorie inferioara. Altfel zis, e vorba foarte adesea de oameni care nu au avut suficiente calificari, curaj sau pregatire lingvistica pentru a parasi tara.
Faptul ca sistemul a fost saracit si ca e disfunctional inseamna ca nici macar resursele actuale nu sunt folosite in mod foarte eficient. Saracia generalizata mai inseamna si ca studentii cauta sa amane momentul in care vor ajunge pe piata muncii, ducand astfel la un fel de imbatranire a generatiei celor care obtin un loc de munca pentru prima oara.

Institutii, profesori si studenti
Sistemul prescolar – Potrivit statisticilor din 2006, in Serbia sunt recenzate 1.873 de institutii prescolare, din care 12 sunt private, acreditate de Ministerul Invatamantului. Numarul institutiilor prescolare private este astfel mult mai mic decat in tarile vecine. Cu totul, in aceste institutii (gradinite de copii) lucreaza circa 18.000 de angajati, iar numarul total al copiilor inscrisi depaseste 167.000.
scoli primare – In Serbia exista 3.578 de scoli primare, 249 de scoli speciale si 16 scoli primare pentru adulti. Exista doar 5 scoli primare private, omologate de Ministerul Invatamantului, toate 5 functionand in Belgrad. Numarul total al profesorilor din scolile primare este de 47.569, iar numarul total al elevilor inscrisi in ciclul primar de invatamant depaseste 656.000.

Invatamantul secundar – Potrivit datelor Ministerului Invatamantului, in Serbia exista 548 de scoli secundare, din care 20 sunt private. Din acest numar total, 332 sunt scoli tehnice (320 de stat si 12 private), 119 sunt scoli generale (111 de stat si 8 private), 32 sunt mixte, 9 sunt specializate in cursuri artistice, 26 sunt scoli de muzica, 2 de balet, iar 28 sunt scoli speciale pentru persoane cu handicap. Potrivit statisticilor din 2006, numarul elevilor din scolile secundare e de circa 300.000, din care 1.200 sunt inscrisi in scolile speciale, in vreme ce numarul profesorilor depaseste 27.300.
Invatamantul superior – Institutiile de invatamant superior se impart in universitati – sau echivalentul lor (universitati, facultati si academii de arta) – si institutii nonuniversitare (academii profesionale, studii de cariera sau colegii profesionale de patru ani). In Serbia exista 7 universitati de stat, care cuprind cu totul 86 de facultati. La acestea se adauga 2 facultati care nu se situeaza in cadrul unei universitati. Exista si 7 universitati private, cu 44 de facultati in total, iar 5 facultati private nu sunt inscrise in cadrul vreunei institutii universitare. In 2007 a fost incheiat si procesul de acreditare sau de omologare a scolilor profesionale postliceale.

 

Numarul total al institutiilor nonuniversitare care au capatat un certificat de acreditare este de 49, iar o scoala profesionala postliceala a primit statutul de facultate. Din cele 49 de institute autorizate, 42 sunt conduse de stat, iar 7 sunt private. Potrivit statisticilor din 2006, numarul total al profesorilor si supleantilor din toate aceste scoli este de 12.500, iar numarul elevilor e de aproximativ 230.000. Bugetul pe 2007 a alocat invatamantului ceva mai putin de 70 de miliarde de RSD (dinari, aproximativ 900 milioane euro), din care 58,5 (75 milioane euro) proveneau din incasari bugetare. Acest buget acopera finantarea activitatii Ministerului Invatamantului, a Institutului pentru Evaluarea Invatamantului, a Institutului pentru Ameliorarea Invatamantului, precum si a diferitelor sectoare ale educatiei: prescolar, primar, secundar si superior. Tot aici mai intra si diferitele fonduri pentru burse si intretinerea caminelor. Asta inseamna ca invatamantul a reprezentat 10% din bugetul total al Serbiei pentru anul 2007.

 

Cheltuielile pentru invatamant in procente din PIB au crescut cu 3,5% in 2007 si se prevede o crestere de pana la 3,9% in 2009. Ca o comparatie, UNESCO recomanda ca invatamantul sa reprezinte in jur de 6%, aceasta fiind si media inregistrata in tarile din OCDE. Atunci cand se calculeaza partea fiecarui nivel de invatamant din bugetul total al invatamantului se ajunge la impartirea urmatoare:
» invatamantul prescolar si primar: ceva mai putin de 50%, din care jumatate reprezinta salariile angajatilor;
» invatamantul secundar: circa 20%, din care 55% reprezinta salariile;
» invatamantul superior: circa 19%, unde salariile reprezinta peste 60%.

Fondurile pentru burse, camine si cantine reprezinta circa 7% din bugetul invatamantului, iar restul de 2% revine Ministerului Invatamantului, Institutului pentru Evaluarea Invatamantului si Institutului pentru Ameliorarea Invatamantului.

Cine e responsabil pentru sistemul de invatamant din Serbia
In Serbia, Ministerul Invatamantului se ocupa cu: pregatirea si supravegherea aplicarii programelor scolare; supravegherea activitatilor institutiilor de invatamant; administrarea unui sistem national de date si informatii; armonizarea legislatiei in concordanta cu sistemul european de invatamant; pregatirea, coordonarea si organizarea pregatirii profesionale a cadrelor didactice; acordarea diplomelor si certificatelor de spe-cializare personalului didactic.

Consiliul National pentru Invatamant
La nivel national, exista o institutie independenta, Consiliul National pentru Invatamant, al carui mandat este acela de a determina directia pe care o ia dezvoltarea si ameliorarea calitatii sistemului educational, de a participa la redactarea legilor care privesc invatamantul, la redactarea manualelor, a subiectelor examenelor, precum si la definirea treptelor profesionale, la acreditarea institutiilor etc. Consiliul National pentru Invatamant este compus din 42 de membri numiti de catre Adunarea Nationala pe baza listelor propuse de asociatiile profesionale, universitati, comunitati locale si religioase, biserici, instante ale minoritatilor etnice, sindicate si asociatii ale patronilor. Mandatul membrilor consiliului e de 6 ani. Cel putin o data pe an, consiliul prezinta in fata Adunarii Nationale un raport despre starea invatamantului in Serbia.

COMUNISMUL
Manualele de istorie din Serbia de astazi ofera foarte putin spatiu celui de-al doilea razboi mondial, comunismului si dictaturii lui Milosevici. Motivul este foarte simplu: exista foarte multi fosti opozanti printre intelectuali, istorici si ziaristi, in vreme ce opinia publica ramane foarte divizata, nestiind ce atitudine sa adopte. Istoria fiind scrisa de invingatori, manualele de istorie pe care le-au folosit generatiile crescute sub comunism falsificasera in mod grosolan istoria Serbiei si a Iugoslaviei. Incetul cu incetul, acele falsificari au capatat consistenta realitatii, ceea ce ii impinge astazi pe foarte multi sa ramana prudenti. Cum nu stim inca, pentru moment, cine a castigat cu adevarat in Serbia, istoria recenta inca asteapta sa fie scrisa.

STATISTICI
Studiile efectuate asupra eficacitatii sistemului de invatamant superior in forma sa actuala arata ca cel putin in ceea ce priveste programele de studiu din perioada de dinainte de 2005 randamentul se dovedeste a fi astazi foarte coborat.

» astfel, in 2005, circa 45% din studenti nu si-au terminat studiile, ceea ce nu inseamna insa ca restul de 55% si le-au dus pana la capat, ci doar ca metoda de recensamant s-a oprit la 45%;

» durata reala a studiilor depaseste numarul de ani care figureaza in programe. De exemplu, pentru studiile tehnice cu un ciclu de 2 ani, durata reala a studiilor e in medie de 4,2 ani, iar pentru un ciclu universitar de 4 ani, durata reala e in medie de 6,8 ani. Tot asa, in facultatile in care ciclul este, teoretic, de 6 ani, se studiaza in medie 7,6 ani, ajungandu-se astfel la generatii de absolventi din ce in ce mai imbatraniti;

» gradul de repetentie cel mai ridicat se intalneste in al doilea an de studii (aproape 46%) urmat de anul trei (in jur de 40%), si, in sfarsit, de anul intai (peste 25%);
» in concluzie, pentru a promova dintr-un an in altul e nevoie, in realitate, de 1,5 ani.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă