Expoziţia deschisă încă de la începutul lunii februarie la Romexpo e spectaculoasă: cei 30 de dinozauri „hi-tech” sunt în mărime naturală, se mişcă şi scot sunete înspăimântătoare, iar într-o incintă amenajată în interiorul pavilionului este proiectat un film 3D cu istoria Universului şi a vieţii pe Pământ. Cu toate astea, am găsit neaşteptat de puţină lume: nici un grup şcolar însoţit de profesorul de ştiinţă, doar ceva bunicuţe cu nepoţi sau cupluri cu copii, o fetiţă care ţinea neapărat să se pozeze în oul de Tiranozaur, alături de Baby T- Rex, puiul de dinozaur care se ridica din ou ca să scoată sunete ascuţite. La chioşcul cu suveniruri nu vindea nimeni şi nici un ghid nu plimba lumea prin labirintul zoologic al ţarcurilor în care erau închise mulajele de silicon. Pe de altă parte, era o zi din mijlocul săptămânii, iar preţul biletului este greu accesibil pentru o parte substanţială a publicului românesc (50 lei pentru adulţi, 35 lei copii).
Creatură robotizată de şapte metri
Însă expoziţia îşi merită cu prisosinţă banii, informarea ştiinţifică se face într-un mod captivant. După succesul filmului „Jurrassic Park”, dinozaurii au devenit un vehicul privilegiat al ştiinţei popularizate, pretext ideal pentru a prezenta teoriile ştiinţifice privind evoluţia darwinistă a vieţii sau cea geologică a Pământului. Nu poţi să nu fii impresionat de spinozaur, un uriaş de şapte metri înălţime şi cu o greutate de 6-7 tone, care îşi mişcă lent capul şi coada, clipeşte şi deschide gura pentru a scoate un sunet cavernos; surprinzător, un puşti de 6 ani insista pe lângă părinţi să-l lase să se ducă în ţarc să mângâie creatura. Expoziţia e amenajată ca o grădină zoologică şi fiecare ţarc (împrejmuit cu gărduleţe de lemn, cu copăcei şi iarbă de plastic) are parte de panouri explicative.
Film de popularizare ştiinţifică care menajează creaţionismul
Am intrat şi la filmul 3D, dar şi acolo bătea vântul. Filmul împachetează informaţia ştiinţifică într-o ficţiune SF (călătoria unei navete la începutul lumii). Amuzantă corectitudinea politic-comercială a filmului, ce menaja convingerile creaţioniste: „Unii oameni, spunea vocea din off, „cred că lumea a fost creată de Dumnezeu. Însă eu sunt robot şi nu pot să înţeleg asta”. De asemenea, din film nu rezulta clar că fiinţele „evoluează” una din alta, ci că „apar” – verbul favorit al creaţionismului e intens folosit în filmuleţ. Teoria creării omului din maimuţă era de asemenea asumată timid, gen „asemănările dintre cele două specii sugerează”.
Promovare insuficientă sau dezinteres românesc pentru ştiinţă
O expoziţie care ar fi meritat mai multă atenţie din partea publicului, diferită de expoziţiile care se fac sau se plimbă prin România – şi parcă din alt film. Simptomatic e că, deşi expoziţia a fost lansată la începtul lunii februarie şi se termină pe 25 aprilie, a trecut neobservată, ceea ce mă face să mă întreb dacă nu cumva a fost promovată insuficient. Sau poate că, după atâta educaţie religioasă venind pe toate canalele după Revoluţie, oamenii şi-au pierdut interesul pentru ştiinţă şi evoluţionism. Succesul românesc al unor canale de ştiinţă ca Discovery, National Geographic sau Viasat Explorer infirmă însă această ipoteză.
