Prima atestare documentară a Chişinăului ca localitate datează din acnul 1436, când domnii Ţării Moldovei Ilie şi Ştefan „au dat şi i-au întărit lui Oncea-logăfăt pentru credicioasă slujbă” mai multe sate pe Răut. Stabilind hotarele acestor sate, documentul menţionează: „şi la Băc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheşenăului lui Acbaş, la Fântâna unde este Seliştea Tătărească în dreptul păduricii„.
În anul 1641 Chişinăul devine moşie mânăstirească, când Vasile Lupu, domnul Ţării Moldovei, trece moşia Chişinău în stăpânirea Mănăstirii Sfânta Vineri din Iaşi. Chişinăul a rămas în proprietatea acestei mănăstiri până în secolul XIX În perioada în care Chişinăul se afla în stăpânirea mănăstirii ieşene are loc o creştere evidentă a populaţiei. Pe lângă ţărani aici se stabilesc meşteşugari, negustori. Chişinăul devenea un mic târg, un centru comercial nu prea mare, adică un orăşel, pentru că localnicii erau numiţi târgoveţi într-un document din 1666. În secolul XVI, când Tighina este transformată în raia turcească, iar Bugeacul şi împrejmuirile Căuşenilor sunt în stăpânirea tătarilor, căutând căi mai sigure în drumul de la Cetatea Albă spre Iaşi, negustorii şi călătorii ocolesc centrul de ţinut Lăpuşna, trecând tot mai des prin Chişinău.
VEZI ŞI GALERIE FOTO. Oraşul subteran de la Cricova. Zeci de kilometri de vinuri
Treptat, Chişinăul devine un important centru comercial, în care se consolidează comerţul permanet, de iarmaroc. Apar cârciumele şi dughenele, creşte şi se diversifică asortimentul mărfurilor negustorilor locali. Locuitorii au trăit şi timpuri mai grele. Chişinăul a fost devastat de turci şi tătari în mai multe rânduri. Războaiele ruso-turceşti din secolul XVII şi XIX au provocat multe daune şi au ruinat oraşul. Paralel cu creşterea şi transformarea Chişinăului într-un târg, urbea începe să se profileze şi ca centru cultural-ecleziastic şi de învăţământ. Prima şcoală organizată şi susţinută de stat şi de Mitropolia Moldovei o aflăm activând la Chişinău to în secolul XVIII. Şcolile funcţionau pe lângă bisericile oraşului.
VEZI ŞI GALERIE FOTO. Bucureştiul, în perioada interbelică
În urma răboiului ruso-turc din 1812, când spaţiul dintre Prut şi Nistru este anexat la Imperiul rus, centrul regiunii Basarabiei e stabilit la Chişinău. Treptat Chişinăul se extinde teritorial spre actualul bd. Ştefan cel Mare, numit pe atunci strada Moskovskaia. În 1830-36 este înălţată Catedrala cu clopotniţa şi pusă baza unei grădini publice. Creşterea oraşului a făcut ca satele Buiucani, Schinoasa, Tăbăcăria, Mălina să devină suburbii ale Chişinăului în anii 1830-1840. Chişinăul şi-a schimbat mult aspectul general în anii 50-70 ai secolului XIX, când l-a avut ca arhitect al oraşului pe Alexandr Bernardazzi. El a proiectat unele străzi şi cartiere, a participat la proiectarea şi construirea apeductului din Chişinău, precum şi cele mai importante clădiri.
VEZI ŞI GALERIE FOTO: Cum arătau Lipscanii în urmă cu un secol
Chişinăul îşi recapătă aspectul românesc după proclamarea Unirii cu România în 1918. Aici sunt deschise mai multe şcoli, tipografii, biblioteci, teatre. Încep să funcţioneze un şir de întreprinderi ale industriei alimentare: prima moară mecanizată, fabrica de pâine, fabrica de mezeluri, fabrica de cvas şi limonadă, fabrica de bomboane, fabrici de încălţăminte, tricotaje, fabrica de blănuri, sunt organizate expoziţii de mărfuri industriale şi maşini agricole. Chişinăul se intergrează în reţeaua de drumuri a României. În anii 20-30 la Chişinău activează mai multe bănci: Moldova, Unirea României, Dacia, Iaşi. Sunt editate un şir de reviste şi ziare. Se dezvoltă învăţământul. În 1934 Pantelimon Halippa a fondat prima instituţie de ştiinţe academice din Basarabia – Institutul Social Român.
Încă în 1918, tot sub preşedinţia lui Halippa a fost fondată Universitatea Populară Moldovenească. La Chişinău activau Teatrul Naţional, Muzeul Naţional de Istorie a Naturii, Cinematografele Odeon, Orfeum, Colosseum, Expres, Clubul Polonez. În perioada intebelică au activat trei şcoli superioare muzicale: Conservatorul naţional, Conservatorul Municipal şi Conservatorul Unirea.
(sursa: chisinau.md)
