Rasismul față de comunitatea de aborigeni din Canada provoacă drame desprinse din filmele hollywoodiene în minoritatea indigenă. Peste 170.000 de reprezentante ale comunității au dispărut, au fost abuzate sau ucise, iar familiile lor au rămas fără speranță.
Deschideți galeria foto de mai sus
Cum este reprezentată problema statistic
Statisticile publicate de Royal Canadian Mounted Police arată că, între anii 1980 și 2012, în peste 60% din cazurile de omoruri ale femeilor aborigene, atacatorii au fost soții, membrii familiei sau prietenii apropiați, potrivit bbc.co.uk.
Însă, alte 40 de procemte din totalul de femei indigene ucise au fost atacate de străini sau de „cunoștințe ocazionale”, sintagmă folosită pentru a numi relațiile dintre prestatorii de servicii și clienții din rețelele de prostituție.
Însă, multe voci spun că rapoartele poliției ar fi incomplete și că numărul de victime ar fi și mai mare.
Deși populația aborigenă reprezintă doar 5% din populația Canadei de 35 de milioane de oameni, femeile aborigene sunt de 1,4 ori mai predispuse la a fi omorâte de oameni necunoscuți, decât celelelalte femei din Canada.
Cei mai mulți aborigeni trăiesc în vestul Canadei, în Winnipeg, capitala provinciei Manitoba. Acolo se înregistrează și cele mai multe atacuri.
Cazul adolescentei Tina Fontaine
Tina Fontaine, în vârsta de 15 ani, a fost o reprezentantă a populației aborigene amerindiene din Canada, compusă din triburi ai Primei Națiuni, din inuiți din nordul îndepărtat și din metiși, descendenți ai coloniștilor francezi și ai nativilor canadieni.
Omorârea ei a făcut parte dintr-o serie nesfârșită de atacuri violente împotriva femeilor aborigene din Canada.
Tina și sora ei au fost crescute de mătușa lor, Thelma Favel, în rezervația pentru aborigeni, Sagkeeng.
Sagkeeng are o populație de 3500 de aborigeni, care trăiesc ca alte sute de indigeni din Canada, separați de societatea canadiană și cu un sistem de autoguvernare.
Thelma Favel a început să aibă grijă de cele două fete, după ce mama lor, practicantă a prostituției, nu a mai putut face față.
„Tina avea mulți prieteni și îi apăra pe copiii care erau umiliți”, a spus Favel.
Mătușa victimei a povestit că adolescenta a început să se îndepărteze de ea după ce tatăl ei a fost omorât într-o luptă dintr-un bar, după ce consumase prea mult alcool.
Tânăra a vrut să reia legătura cu mama ei, care trăia în Winnipeg. Pentru că a avut rezultate bune la școală, Favel i-a dat voie Tinei să meargă în vizită la mama ei.
Femeia i-a dat adolescentei 60 de dolari și o cartelă de telefon și a rugat-o să o sune dacă are nevoie de ajutor. Aceea a fost ultima dată când Favel a văzut-o pe Tina.
Adolescenta i-a trimis surorii ei mai multe poze, în care apărea cu vânătăi, pe care le obținuse în urma bătăilor primite de la mama ei și de la partenerul acesteia.
De asemenea, fata a trimis și poze cu ea în timp ce consuma droguri.
Tina a fost găsită de poliție într-o mașină, în timp ce era în compania unui bărbat în vârstă. Deși fata era dată dispărută, poliția a lăsat-o să plece.
La câteva ore după aceea, adolescenta a fost găsită inconștientă într-o stradă lăturalnică și a fost internată în azilul Winnipeg's Child and Family Services. Însă, tânăra a reușit să evadeze.
În ultimul mesaj pe care i l-a trimis surorii ei, Tina a scris că își iubește mătușa și unchiul care au crescut-o, dar că nu este pregătită să se întoarcă acasă.
La câteva zile după aceea, familia a aflat că a fost găsit cadavrul Tinei.
„M-am simțit de parcă cineva mi-ar fi scos inima din piept”, a spus Thelma Favel.
Cazul adolescentei Rinelle Harper
Rinelle Harper, în vârstă de 16 ani, a fost la o petrecere cu prietenii, când a fost condusă într-un loc izolat, sub un pod, de doi tineri, care au abuzat-o fizic și sexual.
Adolescenta a fost găsită pe jumătate dezbrăcată și inconștientă pe malul de la confluența dintre râul Roșu și râul Assiniboine. Temperatura ei corporală era de minus trei grade Celsius.
„Era pe punctul de a muri. Temperatura scăzuta a fost cea care i-a salvat viața (datorită încetinirii metabolismului, care a ajutat organismul să se vindece – n.r.)”, a spus detectivul care a condus ancheta, John O'Donovan.
Fata a supraviețuit, da nu și-a putut aminti cum a scăpat de cei doi atacatori. Și-a amintit, însă, că după ce a ajuns la mal, aceștia au abuzat-o din nou și au lăsat-o să moară.
Confesiunile unei femei aborigene, practicantă a prostituției în stradă
O femeie indigenă, în vârstă de 44 de ani, a spus că ea și celelalte femei aborigene sunt tratate cu lipsă de respect, de parcă ar aparține unei clase sociale inferioare.
„Trec cu mașinile pe lângă noi și aruncă cu ouă sau cu pietre și ne spun <<Indieni mizerabili, plecați de pe străzile noastre>>”, a spus femeia.
„Și noi suntem oameni, să știți. Merităm să fim tratați mai bine”, a mai spus ea.
Cum sunt văzute femeile indigene de criminalii în serie
Criminalul în serie Shawn Lamb, condamnat în anul 2013, în Winnpeg, de două omoruri, în care victimele au fost două femei indigene, a descris aborigenele drept „victimele perfecte”.
Lamb și-a motivat descrierea prin faptul că nimănui nu îi pasă dacă una dintre aceste femei dispare.
Această motivație ar putea fi o explicație și pentru faptul că femeile indigene au fost principalele victime ale unui alt criminal în serie, fermierul Robert Pickton, din provincia canadiană Columbia Britanică.
În ferma criminalului au fost găsite rămășițele a 33 de femei. Între acestea, unele erau autostopiste, prostituate sau dependente de droguri.
De asemenea, în Winnipeg, multe femei aborigene care practicau prostituția pe străzi au fost omorâte sau au dispărut.
Greșeli de guvernare care au dus la dramele familiilor indigene
Practica destrămării familiilor de aborigeni și de creștere a copiilor în școli cu internat, în care aceștiau erau tratați necorespunzător sau chiar abuzați, a fost dăunătoare comunității.
Această politică a continuat timp de mai mult de un secol, potrivit consultantului în problemele femeilor aborigene, Nahanni Fontaine.
Ideea care stătea la baza practicii era integrarea copiilor aborigeni în societatea canadiană, însă efectul a fost agravarea izolării lor.
„Mama mea a crescut într-un atfel de internat. Din această cauză, eu am avut parte de foarte puțină afecțiune în copilărie. Știu că m-a iubit, dar nu a știut cum să fie părinte, pentru că ea nu a fost crescută de părinții ei”, a spus Bernadette Smith.
O altă politică a fost cea a anilor 1960, când copiii erau îndepărtați de familiile lor și trimiși spre adopție în alte țări.
Fontaine a atras atenția și asupra faptului că în loc să fie blamați atacatorii, sunt învinuite victimele.
„Dăm vina pe victime. Nu discutăm niciodată despre atacatori, nu spunem niciodată: <<Atacatorii sunt niște psihopați și este vina lor că femeile indigene sunt abuzate, date dispărute sau omorâte>>”, a spus Nahanni Fontaine.
Măsuri de combatere a atacurilor
După ce Winnipeg a fost numit de publicația canadiană „Macleans” „locul în care problema rasismului din Canada a atins apogeul”, primarul orașului, Brian Bowman, a promis că va acționa pentru rezolvarea problemei.
Șeful poliției locale, Devon Clunis, este de părere că problema este de natură sociologică.
„Este o problemă socială gravă, care trebuie rezolvată dintr-o perspectivă holistică, cu implicarea întregii comunități”, a spus Clunis.
Pe de altă parte, prim-ministrul Canadei, Stephen Harper, este de părere că problema femeilor aborigene este de natură penală, nu sociologică.
Guvernul provinciei Manitoba s-a opus solicitărilor populației de a începe o anchetă națională.
O mulțime de oameni au ieșit în stradă ca să protesteze împotriva omorurilor și mii de femei au postat pe internet poze cu ele însele, alături de pancarte cu mesajul: „Eu urmez?”.
La câteva luni de la protestul din stradă, tineri și tinere aborigene participă la adunări în fiecare seară de vineri ca să sune un clopot, în semn de protest.
Una dintre aceste tinere este Jenna Wirch, în vârstă de 23 de ani, care a spus că este hotărâtă să schimbe percepția negativă a femeilor aborigene și să învingă stereotipurile împotriva lor.
„Devin furioasă de fiecare dată când mă lovesc de problemă rasială. Însă, după aceea, fac un pas în spate și mă gândesc cum aș putea să rezolv problema, cum pot să combat stereotipurile”.
De asemenea, mai mulți reprezentanți ai comunității aborigene, care consideră că autoritățile nu se implică suficient pentru rezolvarea problemei, au dragat singuri râul, cu un băț lung cu patru cârlige la capăt, ca să caute cadavre.
Între acei reprezentanți ai comunității se numără și Bernadette Smith, care a pierdut patru membre ale familiei sale, între care și sora sa vitregă, Claudette Osborne, care a dispărut în anul 2008.
Kyle Kematch s-a alăturat echipei, după ce sora lui, Amber, a dispărut în anul 2010.
Pe de altă parte, în ultimii câțiva ani, poliția din Winnipeg a condus o unitate contra-exploatării, care patrola în fiecare noapte, pentru a proteja femeile supuse riscurilor.
