Istoricul Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford si un bun cunoscator al Romaniei si al tarilor din Europa de Sud-Est. A scris "Furtul unei natiuni: Romania de la comunism incoace" si "Balcanii in noul mileniu: in umbra razboiului si a pacii". Gallagher comenteaza pentru "Romania libera" pozitia Bisericii Ortodoxe in politica, in comparatie cu celelalte tari ortodoxe.
» Politicienii est-europeni acorda mai multa importanta Bisericii Ortodoxe pentru a-si asigura voturile credinciosilor ei – vedem ca si Traian Basescu si-a domolit tonul critic din campania electorala si l-a decorat postum cu Steaua Romaniei pe Patriarhul Teoctist. Cum vedeti rolul Bisericii Ortodoxe in politica?
Nu cred ca are un rol crucial in majoritatea tarilor ortodoxe. Biserica Ortodoxa a fost slabita de nivelul colaborarii ierarhiei superioare cu regimul comunist. N-a fost in stare sa devina un actor politic la vedere si sa intervina politic decat in chestiuni esentiale ce priveau chestiuni de credinta, de morala si de educare a tinerilor sau de retrocedarea proprietatilor – chestiuni de care se preocupa majoritatea bisericilor de pretutindeni. Dar nu cred ca e o resursa puternica ce asteapta sa fie folosita de politicieni. Verdictul meu asupra Bisericii Ortodoxe Romane din 1989 incoace ar fi ca este o biserica slabita, comparativ cu Serbia de exemplu, unde a avut loc o renastere religioasa uimitoare, la nivel emotional, cu o crestere corespunzatoare a influentei Bisericii si a modului cum este manipulata de politicieni. Iar in Grecia s-a vazut o criza de identitate in ultimii 30 de ani, ceea ce i-a permis Bisericii Ortodoxe de acolo sa fie foarte influenta in politicile publice.
» E influentata Biserica din Serbia si de alte Biserici, precum cea din Grecia?
Biserica din Serbia a renascut pe fundalul dramei prin care a trecut tara de la finele anilor ’80, cu un lider lipsit de scrupule care a mizat totul pe formarea unei Serbii Mari si a pierdut. O mare parte din institutiile laice ce au format Serbia si identitatea iugoslava s-au erodat si au disparut, asa ca a aparut un fel de vacuum al institutiilor care formeaza constiinta publica, ce a fost umplut de Biserica Ortodoxa. Spre deosebire de Romania, Biserica Ortodoxa din Serbia a fost mult mai slabita pe timpul comunismului. Sarbii au fost foarte secularizati, declarand in numar mare ca nu au nici o religie. Iar acest lucru s-a schimbat total in ultimii 20 de ani, populatia reconvertindu-se la ortodoxie in numar mare. Nu cred ca exista un fenomen similar nicaieri in lume.
» Nici macar in Rusia? Vedem cum un fost ofiter KGB devine un mare ortodox, cu planuri de expansiune a influentei Bisericii Ruse.
Regulile modernitatii privind separatia Bisericii de stat au fost sterse in Rusia inca de pe timpul lui Petru cel Mare. Sub doctrina cezaropapismului, Biserica era doar o extensie a statului. Preotii erau functionari de stat, la fel si episcopii, iar tarul era protectorul suprem al Bisericii. Acest model de relatie Biserica-stat, cu subordonarea totala a Bisericii, a fost mai mult decat influent in tarile ortodoxe, mai ales cand si-au obtinut independenta in secolul 19. Asa ca a existat aceasta traditie a obedientei fata de liderii laici, ceea ce a facut ca aceste tari sa fie relativ usor de guvernat, comparativ cu tarile vestice, unde au existat periodic confruntari dure intre Biserica si stat privind limitele autoritatii fiecaruia.
» Este pe undeva un model monopolist brevetat de bisericile ortodoxe, inclusiv cea romana, care acum are dificultati in a accepta concurenta altor confesiuni?
Da, e o observatie foarte buna. E o problema comuna a bisericilor ortodoxe, se poate vedea in Rusia, unde in 1997 a fost votata o lege ce restrictioneaza dur activitatea altor confesiuni, inclusiv a catolicilor. Lobby-ul Bisericii a fost eficient in promovarea agendei privind mentinerea acestui monopol acceptat de stat. In Grecia, Biserica Ortodoxa a avut preocupari similare, dar din cauza legislatiei privind drepturile omului pe care Grecia a fost nevoita sa o accepte o data cu aderarea la Uniunea Europeana, Biserica n-a putut sa-si impuna agenda in aceeasi masura. O figura foarte activa politic este arhiepiscopul Hristodulos al Greciei. A fost implicat intr-un scandal acum cativa ani si influenta lui s-a mai diminuat, dar mai ales in perioada nationalista, sub Papandreu, Hristodulos a fost foarte influent in chestiuni laice.
» Care este pericolul modelului monopolist al unei biserici autocefale intr-un context nationalist?
Un lucru surprinzator pentru mine, uitandu-ma la Romania, este sa vad ca pana si oameni ai Bisericii care sunt de orientare nationala, ca Bartolomeu Anania, nu au promovat un mesaj nationalist. Chiar si acolo unde te-ai astepta sa o faca, de exemplu, nu au incercat sa formeze dezbaterea publica privind europenizarea, nu a existat o mobilizare in jurul nationalismului in perioada dinaintea aderarii la UE.
» Va asteptati la o reforma a BOR dupa alegerea noului Patriarh?
Traditia ortodoxa spune ca nu este nevoie de reforma, ca s-a atins perfectiunea. Asa ca exista un anumit grad de complacere, care intareste rezistenta Bisericii la reforma. Dar nu cred ca exista obstacole in calea unei miscari de innoire in cadrul BOR. De exemplu, Nicolae Corneanu, arhiepiscopul Timisoarei, e un personaj relaxat in lumea moderna, dar ramanand totusi de o inalta spiritualitate si relativ tanar. In dioceza sa s-ar putea forma o Biserica mai inovatoare. Nu cred ca este imposibil sa existe curente inovatoare in BOR. Pe moment exista pluralism, iar laicii care vor alege succesorul lui Teoctist au un rol mai important acum fata de trecut.