La două săptămâni de la tragedia din clubul Colectiv, pe strada Tăbăcarilor miroase a tămâie, iar clădirea este împânzită de candele, drapele, coroane şi buchete de flori, icoane, imagini cu cei care s-au stins, dar şi bannere şi pancarte cu mesaje dedicate lor. Un preot ţine o slujbă de pomenire, la finalul căreia mărturiseşte că a fost ateu şi că teoriile conform cărora cei care şi-au pierdut viaţa şi-au meritat soarta, pentru că ascultau muzică rock, sunt mizerii inumane.
„Să se facă dreptate să nu se mai ajungă la moarte. Suntem tineri şi vrem să trăim”, „Copii ca mine, ca tine, s-au dus… Nu acasă la părinţi, s-au dus acolo sus” şi „Odihniţi-vă în pace”, sunt câteva dintre mesajele încadrate de flori şi candele. De asemenea, încadrată într-o inimă formată din fori albe este prinsă o poezie semnată de Călătorul Desculţ, dedicată victimelor incendiului: „Goodbye to gravity/ Se aude în cer/ Verbul <<a fi>>/ Tace stingher…// Îngerii tac/ Sub aripi strivite/ Lacrimi mă îmbrac/ Şi ceru-i fierbinte…// Ciudat ecou/ Tace în cenuşă/ Viitorul, din nou// Miroase a puşcă// Focul se stinge/ Ce greu e <<A fi>>/ Lacrima plânge/ Goodbye… gravity”.
Zeci de oameni, tineri sau seniori, se strecoară printre candele şi se apropie de poarta localului prin care au fost scoase victimele în seara fatidică, ca să asculte slujba preotului. Câţiva copii chicotesc şi aleargă între coloanele formate din candele, în timp ce părinţii lor ascultă preotul cu capetele în pământ.
Între zecile de oameni prezenţi, sunt unii care şi-au pierdut prieteni în incendiu, alţii care se roagă pentru prieteni răniţi, aflaţi în spital, dar şi oameni din Bucureşti şi din ţară care au venit doar să aducă o candelă şi o floare, în memoria celor au murit în urma tragediei.
„Nu a fost aici niciunul dintre cunoscuţii noşti. Venim din Cluj, am spus că dacă tot am ajuns în Bucureşti să venim şi aici”, a spus, cu voce scăzută, o tânără care se uita tăcută, alături de prietenul ei, la chipurile celor care au murit în urma incendiului.
O altă femeie, îmbrăcată cu un pulover grena, stă în faţa fotografiei unui băiat, îşi frământă mâinile, iar lacrimile îi curg şiroaie pe obraji. „Stătea foarte aproape de mine. Durerea asta nimeni nu o şterge, eu ştiu, că şi eu am un copil mort. Va rămâne o rană deschisă”, spune femeia, după care adaugă că fotojurnalista Teodora Maftei, a cărei imagine este chiar lângă ea, nu ar fi trebuit să plece din ţară. „Eu simt că dacă rămâneau, trăiau. Aşa simt eu”, a spus femeia.
Pe de altă parte, alţi oameni prezenţi au spus că sunt de părere că medicii au făcut tot ce au putut. Un senior crede că „medicii noştri sunt foarte buni”, iar ideea de a transporta răniţii în străinătate, ca să aibă mai multe şanse de supravieţuire, le-a fost inoculată românilor de politicienii care nu se tratează în ţară.
„Am cunoscut un fotograf care a fost aici. Şi eu am fost în cluburi, din care nu puteam ieşi deloc, deci nici în caz de incendiu, dar nu m-am gândit nicio clipă că s-ar putea întâmpla aşa ceva. Dacă ar fi izbucnit un incendiu, n-am fi avut nicio şansă”, spune unul dntre tinerii prezenţi, care se arată deranjat, apoi, de mesajele publicitare care încă mai sunt pe clădire, acoperite parţial de un banner în memoria celor care şi-au pierdut viaţa în incendiu. „Puteau măcar să dea astea jos. Nu se poate aşa ceva”, spune el.
După ce se cântă „Veşnica pomenire”, două femei îmbrăcate în port naţional împart colivă în pahare de plastic celor prezenţi. „Nu am cunoscut niciun rănit în incendiu, dar am venit de la Biserică, în port naţional, cum ne îmbrăcăm de fiecare dată când mergem. Suntem români”, a spus una dintre ele.
Preotul Mihai-Andrei Aldea, care a ţinut slujba, mi-a mărturisit că înainte de a „veni la credinţă” a fost ateu şi că asculta, între alte genuri muzicale, şi rock. El este de părere că nu este momentul să se facă judecăţi şi critici, ci că toată lumea ar trebui să facă tot posibilul să îi ajute pe răniţi.
„Fetiţa mea era în clasă cu unul dintre copiii care au murit. În fiecare zi plânge şi se roagă pentru el. Eu ce ar trebui să fac? Să încep să judec şi să acuz? Nu. Trebuie să îmi consolez fiica”, a mai spus preotul Mihai Aldea.
Însă, părintele a mărturisit că, din punctul lui de vedere, cel mai mare vinovat de tragedie este clasa politică, din cauza căreia cluburile nu sunt sigure pentru tineri.
De asemenea, Mihai Aldea a spus că informaţiile vehiculate în presă, conform cărora niciun preot nu a venit în 30 octombrie la locul tragediei, sunt false: „Imediat ce a aflat că sunt morţi, preotul pompierilor a venit aici şi a ţinut slujbă pentru ei, înainte de a fi ridicaţi şi duşi la IML”.
Totodată, vice-preşedintele asociaţiei Basarabii, prezent la slujbă, a confirmat declaraţia preotului şi s-a arătat deranjat de atacurile asupra BOR. El a spus că afirmaţiile potrivit cărora muzica rock ar fi satanică le aparţin unor preoţi falşi, iar presa ar trebui să fie ruşinată pentru că a încercat să transforme în senzaţional o tragedie.
Totuşi, imediat după ce am încheiat discuţia cu preotul, o femeie mi-a atras atenţia că părintele „a cam scăldat-o”. „Nu a fost niciun preot şi nu a bătut niciun clopot. Ce? Aşteptau să fie chemaţi? Trebuiau să vină aici imediat ce au aflat de tragedie”, a arătat femeia.
În 30 octombrie, în clubul Colectiv din Capitală, a izbucnit un incendiu, din cauza unor artificii aprinse în timpul concertului trupei rock „Goodbye to Gravity”, care îşi lansa ce le-al doilea album, „Mantras of War”. În urma tragediei, 55 de oameni şi-au pierdut viaţa , iar alţi 14 se află în stare gravă în spitalele din Bucureşti.
Între cei care şi-au pierdut viaţa, se numără şi patru din cei cinci membri ai trupei, dar şi fotografa lor oficială, fotojurnalista Teodora Maftei. Solistul formaţiei, Andrei Găluţ, se luptă în continuare cu moartea. În prezent, este internat într-un spital din Olanda.
Deschideţi galeria foto de mai sus pentru a vedea imagini cu clubul Colectiv, la două săpătmâni de la incendiu.
