– Domnule avocat Viorel Pascu, va pregatiti si dvs. de alegeri?
– Altfel de alegeri. Functia de decan al Baroului urmeaza o procedura aparte. E greu cu promisiuni desarte in lumea avocatilor. Baroul avocatilor are nevoie de un manager. Decanul nu este un star al avocaturii.
– Cati competitori s-au inscris in lupta?
– 15.
– Cati avocati sunt in Romania?
– Peste 17.000.
– Dar in Bucuresti?
– Opt mii.
– Inseamna ca Baroul Bucuresti are o pondere de 50% din numarul avocatilor…
– Intr-adevar, si in prezent, cel putin dupa numarul membrilor, este cel mai reprezentativ din tara. Aceeasi situatie o regasim chiar de la infiintarea barourilor, in urma cu peste o suta de ani. Cred ca nu este lipsit de importanta ca insusi regele Carol I, cand a inaugurat – la 19 octombrie 1895 – Palatul de Justitie, a mentionat existenta Baroului Bucuresti si a evidentiat ca din acel moment sediul acestuia se situeaza in cladirea respectiva.
– Pe ce perioada se intinde activitatea dvs. juridica?
– 15 ani am lucrat in magistratura, iar 30 de ani in avocatura.
– Ati fost timp de zece ani presedinte de instanta judecatoreasca in Bucuresti. De ce ati renuntat?
– E un subiect extrem de sensibil pentru mine – a fost de fapt o eliminare din corpul magistratilor, datorata in exclusivitate unei sesizari oficiale adresate ministrului Justitiei de Departamentul Securitatii Statului. Ministrul Justitiei si-a insusit sesizarea Securitatii, ca tatal meu, farmacist cu avere, era catalogat ca face parte din randul burghezo-mosierimii, iar rude apropiate au fost condamnate politic. Aceasta intamplare nefericita a avut insa si o parte buna: am fost primit membru al Baroului Bucuresti.
– Dle Pascu, dvs. ati avut de suferit de pe urma Securitatii. Acum candidati pentru functia de decan al Baroului Bucuresti. N-o sa va intalniti si cu voturile ofiterilor de Securitate care au fost reciclati in avocati?
– Avocatura, prin natura ei, este o profesie libera, astfel ca lucratorii din Securitate, daca indeplineau cerinta Legii 51/1995 pentru organizarea avocaturii, necesarmente erau primiti in Barou. Sunt constient de faptul ca nu pot fi agreat de o parte din aceasta categorie de colegi, dar nutresc speranta ca vor fi obiectivi.
– Ati fost de mai multe ori in structurile de conducere ale avocaturii – mai ales prodecan si presedinte al Casei de Asigurari Sociale a avocatilor din Romania. De ce lucruri notabile sunteti legat cel mai mult?
– Am initiat si intocmit documentatia pentru modificarea unor texte de lege care reglementeaza organizarea instantelor judecatoresti ori accesul avocatilor la serviciile publice ale acestora. Pe alt plan, m-am luptat sa recapatam spatiile care au fost proprietatea Baroului Bucuresti-Ilfov, dar si pentru repararea lor.
– Care este marea realizare a avocaturii?
– Indiscutabil, Legea 51/1995. Dupa 50 de ani de repaus, profesia de avocat s-a putut manifesta competitional, ca orice casa de avocatura europeana.
– Daca veti fi ales decan, spuneti-ne o prioritate…
– Desi prevederile legale sunt clare, unii salariati ai instantelor judecatoresti nu asigura avocatilor accesul cu prioritate la serviciile publice, avocatii neputand sa-si exercite profesia. Nu-mi ramane decat sa iau legatura cu conducerile instantelor judecatoresti, pentru a "revitaliza" legea care exista. Aceleasi reguli trebuie aplicate si in relatiile profesionale cu parchetele si politia, in domeniul cercetarii penale.
– Decanul Baroului este un fel de "tatuc" al avocatilor?
– Nici vorba, Baroul are o structura de conducere cu numeroase personalitati. Decanul anului 2008 garanteaza realizarea proiectelor si buna functionare a serviciilor Baroului.
– Este posibil ca un avocat strain sa se inscrie intr-un barou romanesc?
– Aici intram in domeniul concurential, care influenteaza calitatea actului apararii. Avocati din Europa, dar si de peste Ocean, au gasit in Romania un mediu propice pentru exercitarea profesiei. Acolo unde nu exista reciprocitate intre barouri, un avocat strain poate sa apara la bara impreuna cu un avocat roman. Exista si avocati romani inscrisi in barouri europene, mai ales in tari cu un mare numar de romani.
– Toti cunoastem importanta avocatului in desfasurarea unui proces, prin prisma asigurarii dreptului la aparare. Numai ca in practica observam ca procurorul – de fapt avocatul acuzarii – are un rol decisiv in fata judecatorului care pronunta solutia. Se va ajunge in situatia sa fie egali?
– Ne aflam deja intr-un stadiu in care rolul avocatului apararii a devenit important, sustinerile sale, pledoaria bazata pe argumente constituind o preocupare atenta a magistratilor. Dupa prestatia profesionala a avocatilor, cel putin semnul egalitatii intre cele doua categorii de avocati poate fi asezat, colegii mei avand prestatii remarcabile, readucand profesia la stralucirea de acum jumatate de secol. Avocatura este o profesie in interesul bunei desfasurari a justitiei.
