Mulţi dintre românii care muncesc în străinătate aleg să nu vină de sărbători în ţară. Ei se limitează să le trimită celor dragi cadouri pentru că, în acest caz, efortul financiar este mult mai mic.
Criza economică a împuţinat şi mai mult numărul românilor care se întorc în aceste zile acasă. Din cele aproximativ 3,5 milioane de români care muncesc în Occident – dintre care un sfert nu au forme legale -, foarte puţini îşi permit să vină de sărbători în ţară. Un astfel de „lux” îl costă pe un muncitor în Italia sau Spania aproximativ 1.000 euro de persoană. Sumă pe care, pe criza actuală, puţin aleg să o cheltuie. În plus, nesiguranţa locurilor de muncă din Europa nu lasă muncitorilor români loc de negocieri cu patronul. „Dacă plec de Anul Nou în România, şeful mi-a zis foarte clar: «Jorje, îţi poţi lua de pe acum la revedere de la noi. Nu te mai întoarce»”, ne-a declarat Gheorghe Vinţan, un român stabilit în Spania. Din nefericire, petrecerea Anului Nou şi a sărbătorilor de iarnă departe de ţară a devenit un obicei printre românii plecaţi în Occident. Pe majoritatea, trecerea dintr-un an în altul nu i-a mai prins acasă de mai bine de cinci ani.
Un Revelion în ţară 1.000 de euro, în Spania 25
Vinţan a plecat cu familia din ţară în 2000. A ajuns în Alcala de Henares, Spania, unde a dus o viaţă dublă. Ziua avea o slujbă necalificată pentru a-şi întreţine familia, iar noaptea studia la universitatea din localitate, unde s-a înscris deşi împlinise 50 de ani. Acum este doctorand în istorie şi, în timpul liber, traduce poeţi de limbă spaniolă. Nu a mai fost acasă de Anul Nou din 2004 şi susţine că „doar cei care au probleme de familie, un părinte foarte bolnav sau unul foarte bătrân decid să plece acum în România. Sau dacă au o problemă care nu suportă amânare. Aici, majoritatea au liber între 19 decembrie până pe 7 ianuarie, dar le convine să facă un Crăciun în Spania pentru că ies de zece ori mai ieftin. Dacă pleacă în ţară, o familie şi doi copii cheltuie, pe zi, 20-30 de euro, deci minimum 500-700 de euro în total. Te duci cu nişte cadouri, mai dai alte câteva sute de euro. Plus biletele de avion sau benzina pentru maşină, eu zic că o vacanţă în ţară te costă 2.500-3.000 de euro”.
Lui Gheorghe Vinţan, slujba nu i-a permis să plece din Spania. „Eu lucrez într-o fabrică, unde trebuia să dau materiale noapte – zi, din magazie. Deci, nu puteam lipsi sub nici o formă. Să lipsesc două sau trei săptămâni îmi e imposibil”.
În Alcala există restaurante româneşti: Ardealul, Mureşul, Apulum care organizează Revelionul. Preţul unui meniu este foarte atractiv – de 25 de euro de persoană şi în aceşti bani primeşti un litru de vin, o ţuică, sarmale, grătare. „Cei mai în vârstă ne strângem cinci sau şase familii la unul sau la altul şi ne simţim bine”, explică Vinţan care are 63 de ani şi, după 11 ani de muncă în Spania, se va pensiona în primăvară.
Au adoptat tradiţiile din ţările unde trăiesc
Diana are 30 de ani şi a plecat în Spania în urmă cu nouă ani. De atunci, nu a mai sărbătorit trecerea într-un nou an în ţară. Stă tot în Alcala de Henares şi va petrece sărbătorile în Villaescusa, un sat din apropiere, unde trăieşte prietenul său. „Tradiţia este ca până la miezul nopţii să stai acasă. La miezul nopţii se merge la biserica din sat, se bea şampanie. Lumea se felicită şi, după ce se stinge toată efuziunea, tinerii se retrag în câte un loc unde se organizează petreceri. Pe la trei dimineaţa, lumea se adună într-un fel de cămin cultural şi se dansează”.Un obicei respectat cu sfinţenie încă de la începutul secolului trecut este ca, înainte cu 12 secunde de intrarea în noul an, să mănânci 12 boabe de strugure în timp ce îţi pui 12 dorinţe. Diana nu a mai fost în România de doi ani şi jumătate, dar spune că preferă să se întoarcă mai mult vara.
„Găteam cozonaci la tot oraşul”
Statisticile vorbesc despre faptul că peste un milion şi o sută de mii de români trăiesc în Italia. Victoria stă în zona Tirol, acolo unde Italia se învecinează cu Austria. Doamna Victoria are cetăţenie italiană şi susţine că anul acesta lumea se înghesuie la autocarele care pleacă spre România doar pentru a pune pachete. „Criza a făcut ca doar un sfert din românii care muncesc în Italia să plece în ţară de sărbători.” Victoria îşi aminteşte că atunci când a plecat din ţară, în 1992, a făcut-o pentru a-şi întreţine copilul care, la acea vreme, era student la medicină. Anul acesta este primul Revelion pe care îl va petrece acasă, după 17 ani. „Am lucrat zece ani ca bucătar secund într-un hotel de patru stele, unde am învăţat bucătărie italiană şi tiroleză. După zece ani am plecat şi am lucrat opt ani ca bucătar-şef într-un alt loc.”
În România, doamna Victoria – absolventă de Ştefan Gheorghiu – fusese inginer electronist timp de 24 de ani. În paralel, a ocupat funcţia de prim-secretar de sector, apoi secretar cu propaganda la municipiul Bucureşti. Aşa că, în Occident a luat-o de la zero. A învăţat limba germană şi să gătească.„În fiecare noapte de Anul Nou aveam oaspeţi pe care trebuia să îi servim impecabil. Meniul avea 10-11 feluri, iar dacă stau să compar, nu cred că la noi masa de Anul Nou e mai ieftină decât la ei, deşi serviciile lor sunt perfecte. Cu toate că perioada sărbătorilor era foarte aglomerată, îmi făceam timp să gătesc româneşte pentru mine şi prietenii mei de acolo. După două sau trei noaptea, după ce mă întorceam de la muncă, serveam un meniu românesc. În plus, făceam cozonaci pentru toţi cunoscuţii.”
În pensiunea pentru câini, alături de italieni
Mircea Filimon a plecat din ţară în 1998 şi de atunci nu a mai venit niciodată în ţară de sărbători. În primii cinci ani, nu a ajuns deloc în România, pentru că graniţele erau închise şi el nu avea acte. Apoi, spune că a preferat să nu fie prins în şuvoiul de români care curg spre România, în aglomeraţiile din vămi sau în cele din supermarketurile de acasă. „Vreau să stau departe de goana după mâncare, de stresul care însoţeşte Crăciunul în ţară. Care îi unul cam trist”, spune tânărul. Aşa că preferă să petreacă în locul unde munceşte, lângă Roma, unde este omul de încredere al unui italian care are o pensiune şi o şcoală de dresaj pentru câini. „Sunt italience care îşi iubesc atât de mult animalele încât vin la pensiune şi stau cu ele în noaptea de Anul Nou. Gătim, bem o şampanie, vorbim”, spune Mircea.
În cei 12 ani de când a plecat, o singură dată a simţit că a petrecut ca acasă. „Acum trei ani, au venit doi prieteni din copilărie la Roma. Le-am gătit pizza şi paste, dar ei tot voiau mâncare romanescă, aşa că am cumpărat mici şi grătare de la români. Am vorbit de peşti şi de copilărie. A fost bine”.
Criza care a lovit Europa i-a făcut pe mulţi dintre românii care muncesc din greu în Occident să renunţe la multe dintre lucrurile care le făceau mare plăcere. Unul dintre acestea îl reprezintă petrecerea sărbătorilor de iarnă în România, cu familia.
Ordin de serviciu: Anul Nou pe plajă
Mulţi dintre români şi-ar dori de sărbători o vacanţă fie pe pârtia de schi, fie într-una din marile metropole ale lumii sau, de ce nu, pe o plajă însorită, sub o umbreluţă cu o băutură răcoritoare în mână. Dana Matache îşi permite an de an astfel de excursii şi, cu toate astea, spune că ar prefera să rămână acasă cu familia. De 16 ani de când este ghid turistic, Dana a prins Anul Nou în ţară o singură dată. Anul trecut, ca şi anul acesta, va fi în staţiunea Pattaya, în Thailanda. „Plecarea este pe 27-28, iar excursia durează peste o săptămână. Eu nu consider că petrec Revelionul într-o locaţie exotică, ci că am o atribuţie de serviciu, anume să îi fac pe alţii să se simtă bine şi să petreacă. Treaba mea este să fac în aşa fel încât lucrurile să fie puse la punct, fiecare să îşi ştie locul la masă, să verific dacă fiecare are invitaţia.
