Lumea politică a început o luptă acerbă pentru a stabili frontierele noilor regiuni. Miza este uriaşă: dincolo de raţiunile obiective care privesc regândirea hartei administrative a ţării, fiecare partid doreşte să asigure accesul baronilor locali la fondurile europene care vor fi gestionate de regiuni. Este şi motivul pentru care fiecare formaţiune vine, practic, cu propriul său proiect, inclusiv cu propriile variante de capitale regionale.
PSD: regionalizare cu judeţe
Cel mai dezbătut proiect de reorganizare teritorială a fost propus de PSD. Potrivit premierului Victor Ponta, în acest moment varianta cea mai probabilă ar fi menţinerea graniţelor actualelor regiuni de dezvoltare. Acest lucru ar presupune costuri politice minime pentru premier, în perspectiva alegerilor din 2014 şi 2016. Şi asta pentru că, de bine, de rău, actualele regiuni de dezvoltare reprezintă un rău cu care deja s-au obişnuit actorii politici.
De asemenea, un element-cheie din programul PSD de regionalizare este păstrarea judeţelor. În acest fel, nu vor exista baroni locali nemulţumiţi că îşi vor pierde poziţiile şi influenţa. În schimb, crearea structurilor regionale, care, în prima fază, vor fi conduse de guvernatori ori de preşedinţi de regiune numiţi de premier şi nu aleşi de populaţia regiunii ar putea oferi posibilitatea recompensării clientelei de partid.
Asta, întrucât în fiecare regiune vor exista posturi suplimentare, bine plătite, care asigură accesul la robinetul banilor europeni disponibili o dată cu exerciţiul bugetar 2014. În aceste condiţii, liderii PSD sunt tentaţi să mute discuţia pe teme mai degrabă secundare. ”Mie nu mi se pare potrivit termenul de guvernator.
Mi se pare mai potrivit cel de preşedinte de regiune”, declara vicepremierul Liviu Dragnea, în urmă cu câteva zile, într-o emisiune televizată. De asemenea, se consumă multe energii în legătură cu viitoarele capitale de regiune. Iar aici, orgoliile locale sunt imense. De exemplu, în Regiunea Centru, formată din judeţele Alba, Sibiu, Braşov, Mureş, Harghita şi Covasna, există patru oraşe care revendică onoarea de a fi desemnate drept capitale regionale. Braşovul mizează pe faptul că are populaţia cea mai numeroasă şi, totodată, cea mai mare putere economică.
Sibiul, la rândul său, revendică statutul de capitală regională prin faptul că a fost, timp de un secol, în perioada habsburgică, reşedinţa guvernatorillor Transilvaniei. De asemenea, bogata istorie a Sibiului are o serie de premiere istorice, printre care primul spital, prima bibliotecă ori prima farmacie din Regatul Ungariei de atunci şi chiar primul teatru din Transilvania. În plus, prestigiul Sibiului a crescut enorm la nivel internaţional, după ce oraşul a primit, în anul 2007, titlul de Capitală Culturală Europeană.
Din perspectivă bisericească, Sibiul este cel de-al treilea centru ca importanţă pentru ortodoxia românească, după Bucureşti şi Iaşi, iar din punctul de vedere al lutheranilor de limba germană, Sibiul este cel mai important oraş.
De asemenea, Sibiul a fost şi capitala saşilor ardeleni. Un al treilea oraş care revendică statutul de capitală regională este Alba Iulia, pe motiv că este considerată capitala Marii Uniri şi a jucat un rol crucial în istoria românilor, atât în timpul domniei lui Mihai Viteazu, primul domnitor care a unificat cele trei principate care formează azi România, cât şi din perspectiva anului 1918, când la Alba Iulia, reprezentanţii ardelenilor au decis unirea cea mare. Pentru maghiari, Alba Iulia este importantă pentru că oraşul a reprezentat capitala Transilvaniei în timpul primului unificator al Ţărilor Române, principele Sigismund Bathory, dar şi pentru că aici se află sediul cele mai importante instituţii bisericeşti maghiare, arhiepiscopia romano-catolică, cu o existenţă neîntreruptă de peste un mileniu. În fine, oraşul Târgu-Mureş este considerat capitala Secuimii.
Oraşul este cel mai important centru medical, iar pentru maghiarii ardeleni ar reprezenta o capitală ideală, pentru că structura etnică a populaţiei cuprinde în egală măsură români şi maghiari. Un argument folosit de liderii PSD în discuţiile interne de partid este acela că păstrarea celor opt regiuni ar împiedica aspiraţiile maghiarilor de formare a unei regiuni autonome pe criterii etnice, care să cuprindă Ţinutul Secuiesc.
În privinţa Regiunii de Nord-Vest, PSD susţine rolul Clujului drept capitală regională. Însă, în acest caz, greutatea discuţiei cade pe cine ar trebui să fie guvernator. ”Domnul Ioan Rus este validat din punct de vedere politic şi administrativ. El ar fi o alegere naturală”, a declarat liderul PSD Cluj, consilierul judeţean Remus Lăpuşan. Şi tot pentru a avea costuri politice minime, premierul Victor Ponta a lansat ideea de a împăca şi capra, şi varza, cu o structură inedită.
Regiunile ar urma să aibă mai multe capitale, tocmai pentru a menaja susceptibilitatea baronilor locali. Astfel, un oraş ar urma să fie capitală economică, altul capitală administrativă şi aşa mai departe. Însă compromisurile propuse de liderii PSD au dezavantajul că nu ar face din viitoarele regiuni structuri mai eficiente decât actualele regiuni de dezvoltare, care nu sunt nimic altceva decât nişte ONG-uri, din punct de vedere legal.
PNL – o altă viziune
În interiorul USL, sunt totuşi lideri ai PNL care promovează o altă viziune. Dacă nu există voci care să fi protestat împotriva desfiinţării judeţelor, există în schimb opinii potrivit cărora numărul regiunilor ar trebui să fie mărit. O astfel de abordare îi aparţine preşedintelui Consiliului Judeţean Bihor şi vicepre-şedinte PNL, Cornel Popa. Bihorenii nu vor ca Clujul să fie capitală regională şi revendică acest rol pentru Oradea.
Dacă Clujul a fost capitală istorică a Transilvaniei şi este cel mai mare oraş din regiune, Oradea a fost capitala regiunii Crişana. Tocmai de aceea, liberalii bihoreni ar agrea o variantă care să presupună desprinderea judeţelor Bihor, Sălaj şi Satu Mare de Regiunea de Nord-Vest, care include şi Clujul, Bistriţa-Năsăud şi Maramureşul, şi formarea regiunii Crişana – Maramureş. O astfel de soluţie ar fi agreată, exact în aceeaşi formulă, şi de UDMR, care propune denumirea maghiară de Partium pentru această regiune.
Într-o astfel de structură, UDMR ar avea un rol extrem de important şi, în funcţie de fărâmiţarea votului politic al românilor, formaţiunea politică a maghiarilor poate reprezenta cel mai puternic partid regional. De asemenea, liberalii, prin vocea preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde, resping ideea unei regiuni cu mai multe capitale. ”Nu cred că ar fi potrivit ca Piatra Neamţ să fie capitală regională şi nu Iaşiul”, a declarat, în presa locală, Sorin Frunzăverde, atunci când a fost rugat să comenteze varianta propusă de PSD. La rândul lor, reprezentanţii PC susţin varianta PNL.
PDL vrea desfiinţarea judeţelor
În schimb, reprezentanţii PDL ar agrea o formulă cu opt regiuni, dar cer ca judeţele să fie desfiinţate. „Regionalizarea nu trebuie să creeze un nou centralism (comune şi judeţe aservite regiunilor), nici un nou nivel de birocraţie, cu toate cheltuielile aferente. Ea nu trebuie să fie nici pretextul unor segregări comunitare sau etnice, nici prilejul ciocnirii orgoliilor baronilor locali. De altfel, graniţele actualelor judeţe pot fi ignorate în desenarea hărţii regiunilor. În fine, o dată cu crearea regiunilor, trebuie regândită şi organizarea comunelor (75% din ele sunt nesustenabile) şi, poate, redefinit statutul unor sate devenite oraşe, care astăzi pierd fonduri importante dintr-o ambiţie fără rost”, a declarat Adrian Papahagi, membru PDL Cluj şi vicepreşedinte al Fundaţiei Creştin-Democrate.
O idee asemănătoare este susţinută şi de reprezentanţii societăţii civile. ”Ideea principală este că judeţele trebuie desfiinţate. Nu putem accepta să creăm o nouă birocraţie. Trebuie să facem ca şi Polonia, unde au rămas doar 16 voievodate. De asemenea, nu suntem de acord cu autonomie pe criterii etnice.
Autonomia regională da, autonomie etnică nu. Criteriile trebuie să fie cele economice”, a declarat preşedintele Fundaţiei Pro West, Emil Aluaş. O viziune asemănătoare este susţinută şi de reprezentanţii Forumului Democrat al Germanilor din România.
UDMR vrea un Ţinut Secuiesc
Însă liderii UDMR cer reorganizarea regiunilor, în aşa fel încât acestea să ajungă la un număr cuprins între 12 şi 14. De exemplu, regiunea de sud-est ar urma să fie împărţită între regiunea Dobrogea, cu judeţele Constanţa şi Tulcea, şi regiunea Moldova de Sud, cu celelalte patru judeţe.
În Transilvania, regiunea de nord-vest şi cea de centru ar urma să fie reorganizate, iar în locul lor ar urma să fie create regiunea Partium, cu judeţele Bihor, Satu Mare şi Sălaj, Transilvania Centrală, cu Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Alba, Ţinutul Secuiesc, format din Mureş, Harghita şi Covasna şi Transilvania de Sud, formată din Sibiu şi Braşov.
Făcute pe genunchi
Fostul ministru din perioada CDR, Nicolae Noica, susţine că şi la delimitarea graniţelor actualelor regiuni de dezvoltare, în anul 1998, au fost discuţii aprinse. Tocmai pentru că UDMR, aflată la guvernare alături de PNŢCD, PNL şi PD, insista pe ideea formării Ţinutului Secuiesc, specialiştii Ministerului Transporturilor, Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului de la acea dată au propus o soluţie „tehnocrată“, care a şi fost adoptată: regiunile de dezvoltare au fost formate pe structura regionalelor CFR.
