Lucian Antonovici, un inginer silvic de 26 de ani, s-a dus lunea trecută la preot să se spovedească, apoi şi-a anunţat părinţii că s-a hotărât: la toamnă se însoară. În timpul ăsta, pregătirile erau în toi pentru altă nuntă: Narcisa Daşchievici, o fată măruntă de 20 de ani, urma să se mărite cu un băiat din Dărmăneşti. Bucătăreasa satului făcea prăjituri pentru nuntă când a început să plouă. În câteva ore, bătrâna era luată de apă împreună cu soţul ei, cu animalele din curte şi jumătate din casă. În drum, viitura l-a prins şi pe inginerul silvic, i-a rostogolit maşina în câmp, apoi l-a tras în torent. După ce s-au retras apele, cu toţii au fost găsiţi morţi. Bucătăreasa a ajuns până la intrarea în satul vecin. Pe băiat l-au căutat sute de oameni timp de cinci zile. L-au găsit abia sâmbătă.
„Când termină ei înmormântarea, începem noi nunta”
Duminică după-amiază, în faţa bisericii e o căruţă cu felinare negre la colţuri, în care e aşezat un sicriu acoperit cu coroane de flori. În jurul ei, vreo 200 de oameni se pregătesc să urce spre cimitir. În frunte e o fată care duce portretul decedatului, un tânăr la costum, tuns soldăţeşte, cu faţa ovală, privirea drept înainte. Urmează tineri cu banderole tricolore, bărbaţi în uniforme verzi, cu puşti pe umăr, şi o fanfară cu trompete şi tobe, care cântă tânguit, cu alaiul după ea. În cimitirul din vârful dealului sunt deja zeci de bătrâne, strânse în jurul gropii. Lângă e un morman de pământ maroniu şi lipicios, cu o lopată înfiptă-n el.
În vale, nuntaşii aşteaptă la casa miresei să se elibereze biserica şi să vină primarul de la înmormântare, să le facă cununia civilă. Mireasa stă lângă fântână. În drum, copiii aleargă printre picioarele bărbaţilor, care discută zâmbitori, îmbrăcaţi în cămăşi colorate, cu batiste albe în buzunar. Se opresc din râs când aud nouă focuri de armă trase de colegii inginerului silvic. „Când termină ei înmormântarea, începem noi nunta. Cum să ne simţim dacă noi aici pregăteam astea şi pe drum trecea înmormântarea bătrânilor, iar acum l-au găsit pe băiatul ăsta?!”, ne spunea mireasa cu o zi înainte. Dimineaţa, lăutarii cântau hore de nuntă pentru tânărul care a murit necăsătorit. După-amiaza, alţi lăutari cântă aceleaşi cântece pentru proaspeţii însurăţei. Biserica e la fel pentru toţi, albă.
Tinerii pescuiesc în lanul de porumb
Ca să ajungi în satul Călineşti din comuna Şerbăuţi trebuie să urci din Suceava pe un drum european, apoi coteşti pe un drum judeţean şi din nou pe un drum comunal. La ultima intersecţie e un indicator scris în română şi ucraineană. Câmpurile din jur sunt lacuri care se transformă în mlaştini, iar culturile sunt culcate în direcţia viiturii. Câţiva tineri pescuiesc într-un lan de porumb. Una dintre primele case are gardul de beton doborât şi uşa baricadată cu scânduri şi saci cu nisip. Satul e aşezat pe două dealuri despărţite de pârâul Holutna. „N-aveai nici unde-ţi spăla picioarele”, povesteşte o localnică despre pârâul care s-a înălţat patru metri. Lângă albie sunt doar câteva case, de parcă ar fi rămas ultimele la întrecere. Pe ele le-a lovit apa.
„Am văzut mai întâi vaca şi apoi am văzut că vine o fată pe apă”
Trei femei stau în faţa casei bătrânilor Ioana şi George Cucuruz. Tocmai s-au întors de la înmormântarea lor şi rememorează ce s-a întâmplat în acea zi. Luni, 28 iunie, a plouat de patru ori în Călineşti. Pe la ora 18.00, când a văzut că furtuna e puternică, bucătăreasa a lăsat gătitul pentru nuntă şi a venit acasă, unde a găsit apa până la genunchi. A dezlegat vaca şi a trimis nepoata, care era în vacanţă acolo, să ia portofelul cu bani din casă. Bătrânul era în faţa porţii deschise de apă şi se ţinea de stâlp. Apoi a venit un val puternic şi a măturat totul. Vladimir Ionasciuc, un bărbat de 58 de ani, stă peste drum de casa bătrânilor. Când a văzut că apa i-a deschis poarta, a alergat să-şi scoată fata de 35 de ani, care are maladia Little şi nu-şi poate controla picioarele, din bucătăria de vară. Şi-a urcat soţia şi fiica în pod. El a rămas pe scară şi se uita în curte prin fereastră şi prin uşa deschisă de apă. O vacă i-a intrat în curte şi a trecut prin şură. „Am văzut mai întâi vaca şi apoi am văzut că vine o fată pe apă.” A sărit de pe scară şi a tras în pod fata, care se prinsese de stâlpul de la intrare. Era nepoata bătrânilor. I-a salvat viaţa.
Povesteşte toate astea monoton, cu privirea fixă. Parcă apa i-a luat şi vlaga, o dată cu stupii de albine din grădină. Când am ajuns la el, se auzeau bătăi de ciocan din pod. Ionasciuc îşi construia acolo un pat, să doarmă la casa lui, chiar dacă soţia şi fata nu mai vor să audă de aşa ceva. Bucătăreasa a ajuns la patru kilometri distanţă, în satul vecin, prinsă de o buturugă, cu mâna încleştată pe o creangă. Soţul ei a fost dus până la drumul judeţean, unde au ajuns şi stupii vecinului. Pe acolo mergea Lucian Antonovici cu o Dacie 1310 când a fost lovit de val. Sora lui era blocată de ape în satul vecin şi se ducea s-o ajute. Întâmplarea a fost surprinsă de Dorel Repta, proprietarul unui bar din Şerbăuţi, care mergea cu maşina la Suceava şi s-a oprit cu 100 de metri mai la deal, unde apa nu acoperea şoseaua. „S-a dus o dată peste cap de nu s-au mai văzut nici el, nici maşina. După trei minute, a reuşit să iasă. Se ţinea de maşină, i se vedeau doar capul şi o mână, cu care îmi făcea semn disperat să-l ajut.” Repta s-a întors la prima casă, i-a spus bărbatului de aici să meargă repede cu o sfoară şi să-l ajute pe tânăr. Întâmplarea a făcut ca bărbatul să fie chiar tatăl victimei. Când a ajuns la faţa locului, băiatul nu mai era.
Cum a fost găsit tânărul inginer silvic, după cinci zile
Pe bătrâni i-au găsit a doua zi dimineaţă, dar băiatul a fost dat dispărut. Îmbrăcat de doliu, în curtea casei cu panglică neagră deasupra uşii, Nicolae Antonovici ne povesteşte cum l-au căutat. Cu câteva ore înainte, o televiziune îi filma nevasta ţipând în timp ce scafandrii îi scoteau băiatul mort din gârlă. „Am căutat patru zile, de la locul înecării până la Dărmăneşti. 3-400 de persoane – colegii lui, pădurari, ingineri, jandarmii şi lumea din sat. Cu toate căutările, până vineri seară a fost de negăsit. Vineri după-masă, cineva a spus: «Puneţi un colac şi trei lumânări pe apă în dreptul maşinii». După ce am pus colacul, a mers 10-15 m şi s-a oprit exact unde era cadavrul, unde era el înecat. S-a învârtit colacul o oră, până s-a rupt în trei. Sâmbătă dimineaţă trebuia să continuăm cu scafandrii. I-am rugat să vie în locul în care s-a învârtit colacul. În zece minute a fost găsit.”
„Ba pe tine te ia viitura!”
Preotul satului, care se prezintă „Popovici, zis Burebista”, spune că obiceiul cu colacul nu e creştin, ci vine chiar de pe vremea dacilor. La sfatul lui, mama băiatului a adunat 25 de văduve şi le-a adus la biserică să se roage pentru găsirea băiatului. „Asta a fost prima oară când am plâns”, spune părintele. „Am văzut în viaţa mea de toate, dar un răcnet disperat de mamă îndurerată, cum striga Lidia, asta n-am văzut: «Părinte, un deget, o mână să-i găsesc, să am unde să plâng!»”, îşi aminteşte preotul bărbos ca un dac, în timp ce alaiul de nuntaşi se apropie chiuind de biserică.
Birtul din centrul satului e plin de săteni gălăgioşi, care dezbat pe cine o să ia viitura primul: „Ba pe tine te ia, casa o să rămână şi pe tine te căutăm două săptămâni!”. Pe geam se văd două femei, de o parte şi de alta a drumului, care vorbesc la telefon. Una e îmbrăcată în negru, cu pantaloni şi batic, cealaltă are fustă scurtă turcoaz şi părul blond făcut coc. La două sute de metri de birt e şcoala, din care trei clase sunt ocupate cu praznicul tânărului. Peste drum e căminul cultural, unde trei copii se joacă cu baloane colorate şi lăutarii îşi verifică orga electrică. Când întrebi de viitură, sătenii din Călineşti îşi lasă capul în pământ. Apoi îşi amintesc de întâmplarea cu colacul ca de o dovadă că totul are un rost. O mai povestesc o dată însufleţiţi şi trag aer în piept: „Ce să facem? Viaţa merge înainte!”.
Inundaţia ultimilor 200 de ani
Nimeni nu-şi aminteşte să mai fi fost vreo viitură prin Călineşti, apa a ajuns cel mai mult până la treptele primelor case. Dar de vreo patru ani harta de riscuri din Suceava nu mai corespunde cu realitatea, după cum ne-a povestit cu o zi înainte un reprezentant al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă. Aşa a fost posibilă inundaţia „una la 200 de ani”, după cum a descris-o preşedintele Băsescu. E greu de imaginat cum puţină ploaie poate aduce aşa ceva. În drum spre sat, se întunecă brusc şi începe să plouă după două zile cu soare. În cinci minute, pământul saturat cu apă nu mai poate înghiţi ploaia şi drumul european devine un râu maroniu, cu afluenţi şiroind pe uliţele de pe ambele părţi.
