Semnalul de alarmă este tras de organizaţia „Engineering the Future”, formată din mai multe asociaţii de ingineri britanici, informează BBC. „Trebuie să ţinem cont de felul în care consumul nostru de apă afectează restul lumii”, spune profesorul Roger Falconer, directorul centrului de cercetare hidrologică de la Universitatea din Cardiff, Marea Britanie. Falconer este îngrijorat că, odată cu înmulţirea populaţiei globale, lumea s-ar putea confrunta cu ceea ce numeşte „furtuna perfectă”, o criză mondială a energiei, mâncării şi, bineînţeles, a apei.
„Furtuna perfectă”, în 2030
Unele previziuni creionează un an 2030 în care populaţia globală va depăşi 8 miliarde de oameni, situaţie în care cererea mondială de alimente şi energie va creşte, faţă de cererea din prezent, cu 50 la sută, iar nevoia de apă proaspătă se va majora cu 30 la sută.
Asta în contiţiile în care ţările nedezvoltate folosesc deja o cantitate importantă din apa proprie pentru a produce bunuri pe care le exportă în vestul Europei, spre exemplu.
Carnea la gătar „bea” mii de litri de apă
Astfel, potrivit raportului realizat de organizaţia „Engineering the Future” , pentru a produce o halbă de bere sunt folosite alte 130 de halbe de apă, ceea ce înseamnă circa 74 de litri de apă utilizaţi în creşterea ingredientelor şi în procesarea lor.
Pentru o ceaşcă de cafea consumul este şi mai mare: 246 de halbe de apă, în jur de 140 de litri. Mult mai mult necesită producţia unui tricou din bumbac: aproximativ 2.000 de litri de apă. Iar când este vorba despre un kilogram de carne pregătită la grătar, volum de apă necesar este aproape de necrezut: 15.000 de litri.
Folosind aceste statistici, raportul observă că populaţia Marii Britanii foloseşte în mod direct doar 3 la sută din volumul total de apă utilizat, în toată lumea, pentru a-i satisface nevoia de consum. În medie, un cosumator britanic foloseşte 150 de litri de apă pe zi, cam cât încape într-o cadă largă.
Apa potabilă, lux pentru un miliard de oameni
Însă de zece ori mai multă apă este „investită” în producţia de consumabile din Marea Britanie. Iar în producţia internă britanicii folosesc de trei ori mai puţină apă decât volumul implicat în procesarea consumabilelor importate de Regatul Unit.
Totuşi, nu numai cererea din Marea Britanie atrage un asemenea consum de apă. Este şi cazul majorităţii ţărilor dezvoltate. Al căror consum, avertizează raportul citiat, se derulează în dauna statelor aflate în curs de dezvoltare, unde aproape un miliard de oameni nu au acces la suficientă apă potabilă.
Ştiind aceste lucruri, se impun întrebări sensibile. Cum ar fi: este corect ca Marea Britanie să importe fasole şi flori din ţări aflate deja în criză de apă potabilă, precum Kenya?
O posibilă soluţie pentru a evita un deficit major de apă în întreaga lume ar fi ca, în ţările dezvoltate, consumatorii să fie avertizaţi cu privire la volumul de apă pe care implicit îl risipesc. Acest lucru ar putea să se facă prin etichete aplicate pe fiecare produs, după modelul etichetelor care arată, pentru orice obiect electrocasnic, consumul de energie.
