Achizitionarea unei masini bune cu bani putini a ajuns sa fie o afacere la indemana oricui. Singura conditie este doar aceea ca trebuie sa va miscati foarte repede. In primul rand trebuie sa va inarmati cu rabdare si sa cititi anunturile de pe cele mai accesate site-uri de internet din Europa specializate in vanzari auto. Veti descoperi foarte repede oferte "fara concurenta", masini bune cu preturi care uneori nu depasesc 1000 de euro. Romanii care au pus mana pe astfel de "chilipiruri" spun insa ca pentru a nu scapa ofertele bune trebuie sa intrati in contact cu vanzatorii foarte repede, iar a doua zi chiar sa va urcati in avion si sa mergeti sa incheiati tranzactia. Procedurile legale sunt atat de facile in Germania, de pilda, incat intr-o ora sau doua puteti sa va intoarceti deja spre Romania la volanul noului autoturism. Partea dificila a acestei afaceri incepe imediat dupa ce ajungeti in tara cand trebuie sa va inmatriculati masina. Multe acte de completat, multe taxe de platit si multe zile de pierdut la cozi si ghisee. Un mecanism creat anume parca sa ne descurajeze sa cumparam masini din strainatate. In ciuda barierelor birocratice efortul merita insa facut. Pretul final al masinii va fi in orice caz aproape la jumatate decat daca ar fi fost cumparata din Romania.
Pentru ca achizitionarea unui autoturism sa fie intr-adevar o afacere trebuie, in primul rand, sa te inarmezi cu multa rabdare si sa cauti ofertele cele mai potrivite gustului si bugetului personal. Site-urile de internet specializate in vanzari auto pot fi "mana cereasca", dar in acelasi timp ascund si multe capcane. Experienta personala mi-a aratat insa ca viteza de reactie face de multe ori diferenta dintre o "teapa" si o afacere buna. Mi-am inceput cautarile pe www.mobile.de, unul dintre cele mai cunoscute portaluri specializate din Europa, pe care in acest moment se afla aproximativ doua milioane de anunturi de vanzari de masini. Bugetul pe care mi-l stabilisem pentru aceasta investitie era de maximum 2.000 de euro pentru un autoturism, de clasa medie, preferabil de fabricatie germana. Ofertele de pe site-ul auto respectiv imi aratau ca la aceasta suma – in care trebuia sa intre pretul masinii, taxele aferente inmatricularii in Romania, precum si costurile cu drumul si transportul – puteam spera la marci precum Opel, Fiat, Renault si la un an de fabricatie cuprins intre 1990 si 1998. Cautarile au durat in jur de doua saptamani, timp in care am vorbit la telefon cu zeci de proprietari de masini. Am constatat ca majoritatea dintre ei erau samsari arabi si turci, stabiliti in Germania si care stiau sa vorbeasca atat romaneste, cat si bulgareste. In cele din urma, mi-a cazut ochii pe un Opel Astra Caravan din 1994, de culoare neagra, cu motorizare de 1600 de centrimetri cubi, cu un rulaj de 120.000 de kilometri. Pretul cerut de vanzator era foarte bun: 600 de euro. I-am dat un telefon proprietarului, care mi-a confirmat pretul afisat pe site, dar mi-a zis ca nu ma poate astepta prea mult si ca a doua zi trebuie sa se intalneasca cu un alt client. Practic, daca vroiam sa pun mana pe "chilipir", trebuia sa ajung in Köln, in nordul Germaniei, in mai putin de 12 ore. Mi-am dat seama ca era putin probabil sa gasesc o oferta mai buna, asa ca m-am hotarat sa-mi incerc norocul.
Afacerea nemteasca
A doua zi, la ora 5 dimineata, eram deja pe Aeroportul Otopeni si cautam cele mai convenabile curse spre Germania. Din cele cinci zboruri catre Frankfurt si Dusseldorf, am ales ultima destinatie, deoarece se afla la numai 60 de kilometri de Köln. Mi-am luat pe loc un bilet pentru o cursa a companiei Lufthansa, bilet pe care am platit aproape patru sute de euro. De la Dusseldorf pana la gara din Köln, acolo unde fixasem intalnirea cu proprietarul Opelului, am ajuns fix in 40 de minute, folosind mijloacele de transport in comun si trenul. Neamtul, punctual, ma astepta deja la gara. Am probat masina pe care mi-o adusese. Recunosc, arata mult mai bine decat ma asteptam! Ne-am inteles la pret – 550 de euro –, dupa care am mers impreuna la sediul biroului de inmatriculari, aflat in partea opusa a orasului. Cu toate ca era ora 10 dimineata, am traversat Kölnul in 30 de minute. La biroul de inmatriculari erau peste o suta de oameni, dar am reusit sa radiem masina de pe numele fostului proprietar si sa o trecem pe numele meu in aproximativ 10 minute, performanta care m-a facut imediat sa ma gandesc la birocratia de la mine din tara. M-a surprins, de asemenea, faptul ca am platit toate taxele in acelasi loc. Mi-am inmatriculat masina provizoriu pentru cinci zile si am achitat la ghiseu 70 de euro, dupa care mi-am luat numerele de inmatriculare si am plecat catre casa. Nu trecusera nici 12 ore din momentul in care citisem un anunt pe un site de internet si, iata, eram proprietarul unei masini aflate la momentul respectiv la 2.000 de kilometri distanta de mine.
Aventura "romaneasca"
Din acest moment insa incepea partea romaneasca a "aventurii", care nu avea sa fie nici pe departe la fel de facila. Mandru de afacerea pe care tocmai o incheiasem, m-am urcat in masina si am apucat-o pe drumul de intoarcere. Am constatat ca nu eram singurul care pleca din Germania cu un automobil nou. Autostrazile nemtesti erau pline de autoturisme cu numere provizorii, care se indreptau spre Romania si Bulgaria. Pana la granita dintre Ungaria si Romania nu am facut mai mult de 24 de ore. Calvarul a inceput cu adevarat la intrarea in tara: din cauza drumurilor proaste si a lucrarilor am ajuns la Bucuresti dupa 12 ore. O data cu intarea in Romania au inceput sa curga si taxele aferente noii mele achizitii. Primul bir l-am platit la vama, si anume rovinieta, taxa de drum. La Bucuresti am plonjat de-a drepul in celebra birocratie romaneasca. Primul pas: programarea la Registrul Auto Roman pentru verificare, omologare, autentificare si emisie de noxe. Programarea poate dura uneori si doua luni. Pentru a circula cu masina in acest interval iti trebuie numere provizorii. Trebuie sa platesti trei taxe in trei locuri diferite, apoi sa intocmesti un dosar si in cele din urma primesti dreptul sa circuli timp de 30 de zile. Una dintre taxe, in valoare de 7 RON, se achita la primaria pe raza careia ai domiciliul, alta, de 17 RON, la CEC, iar cea mai mare, in valoare de 40 RON, la ghiseul Biroului de accidente si inmatriculari ce apartine de Politia Capitalei, amplasat in Pipera. Procedura nu dureaza mai mult de o ora, dar, daca ai ghinion, poti sta la coada si cateva ore. Nebunia incepe insa in situatia in care RAR te programeaza pentru omologare dupa mai mult de 30 de zile. Asta inseamna ca dupa o luna trebuie sa repeti traseul descris mai sus, bineinteles daca vrei sa folosesti masina in acest interval de timp.
O alta obligatie ceruta in Romania o reprezinta traducerea si legalizarea cartii de identitate si a talonului german ale masinii. Odata ajuns la RAR, taxele pentru contravaloarea serviciilor de acolo depasesc 700 RON. Desi masina are inspectie tehnica valabila si o norma de poluare data de statul german, romanii nu recunosc aceste date. Inspectorii nostri verifica ei din nou starea tehnica a masinii. Iar in privinta normei de poluare, tuturor celor aflati cu masinile la verificare le tremura inima de frica. Unele masini cu norma de poluare Euro 4 in Germania au fost inregistrate in Romania ca fiind Euro 3. Au fost si cazuri in care lucrurile s-au intamplat invers, dar majoritatea oamenilor cu care am vorbit sunt pur si simplu uimiti de neconcordantele aparute in acest domeniu. Mai trebuie spus ca la RAR trebuie sa-ti cumperi obligatoriu un alt set cu trusa medicala, triunghi reflectorizant si extinctor, deoarece cele din Germania nu sunt autorizate de Registrul Auto Roman. Multe dintre masini au fost respinse pentru motive absurde, iar proprietarii au fost nevoiti sa piarda din nou timp pana la urmatoarea reprogramare. Odata trecut RAR-ul, urmeaza intocmirea altor doua dosare. Unul este pentru Directia de Finante Publice, unde se plateste taxa de poluare, si altul pentru primaria pe raza careia locuieste viitorul proprietar. In cazul meu, avand domiciliul in judetul Ilfov, plata taxei de poluare s-a dovedit un adevarat cosmar. Am platit la primarie 50 de lei, la CEC doua taxe de aproape 100 de lei, dupa care am mers la Directia Financiara pentru calcularea taxei de poluare. Desi acest impozit este generat de un calculator, a trebuit sa astept cateva ore deoarece, dupa cum mi-au spus functionarii de aici, "seful trebuie sa aprobe solutia pe care o da calculatorul". Eu am platit pentru masina mea 207 euro. Cu dosarul cu chitantele platite si actele traduse si originale, cu numerele si talonul obtinute in Germania am mers apoi la Biroul de inmatriculari din Pipera, unde ziua urmatoare am primit in sfarsit numerele definitive. Eram la sfarsitul unui drum care ma costase aproximativ 600 de euro, cinci zile pierdute pe la usile institutiilor statului si doua luni de asteptare, pentru a primi numerele de inmatriculare definitive. si cat de usor rezolvasem treaba in Germania! Chiar si in aceste conditii insa, aveam totusi motive sa ma bucur de afacerea incheiata: costul final al masinii ajusese la 2.000 de euro, in conditiile in care, daca mi-as fi cumparat-o de la orice targ din Romania, ar fi trebuit sa scot din buzunar cel putin 3.500 de euro.
» Afacere buna in Suedia
Un alt roman, George Bunea, a ales sa-si cumpere o masina din Suedia. "3.700 de euro i-am platit proprietarului suedez pentru o masina buna, un Nissan Primera din 2000, care avea un rulaj de 124.000 de kilometri. Autoturismul avea toate dotarile, fusese bine intretinut de proprietar. La pretul platit in Suedia s-au mai adaugat costurile cu transportul si taxele din Romania, astfel incat masina m-a ajuns in total cam 5.200 de euro. Daca as fi cumparat din Romania o masina similara, probabil ca ar fi costat cel putin 7.000-7.500 de euro", povesteste George Bunea.
» Explozia importurilor de masini second-hand
De la inceputul lunii iulie 2008, cand taxa de prima inmatriculare – descurajanta pentru cumparatori – a fost inlocuita cu taxa de mediu – una mai accesibila si calculata in functie de capacitatea si vechimea masinii –, importurile au cunoscut cresteri spectaculoase. Astfel, in luna iulie numarul autoturismelor second-hand inmatriculate a fost pentru prima data in acest an mai mare decat al masinilor noi. In primele opt luni ale anului, au fost inregistrate la noi in tara 112.054 masini second-hand, dublu fata de perioada similara a anului trecut. Afluxul mare de masini de ocazie din strainatate a determinat RAR sa deschida in toamna acestui an cinci noi puncte de lucru, in Tecuci, Campulung, Sighisoara, Fagaras si Vatra Dornei.
