India anilor ‘70 se hrănea cu visul american, aşa cum apărea el în serialul „Dallas”. „Toţi cei pe care îi cunoşteam erau fascinaţi de America, fie că o recunoşteau sau nu. Politicienii care o condamnau în timpul zilei făceau seara planuri acasă cum să-şi trimită copiii la colegiile din State”, scrie jurnalistul american Fareed Zakaria, în „Time”.
„Visul modern american însemna, pentru mine, prosperitatea generală şi binele persoanelor din clasa de mijloc. În comparaţie cu fatalismul şi letargia socială care caracterizau societatea indiană din anii ’70, americanii aveau o atitudine deschisă asupra vieţii”, notează jurnalistul.
Acum, însă, indienii sunt cei optimişti, cei care privesc cu încredere spre viitor. După secole de stagnare, economia ţării a început să mişte. În Statele Unite, situaţia e total opusă. Într-un sondaj publicat în ediţia din septembrie a revistei „Newsweek”, 63% dintre americani au spus că nu cred că îşi vor putea menţine stilul de viaţă actual, scrie Zakaria.
Oamenii se tem că America trece printr-o criză structurală, care pune o presiune foarte mare asupra muncitorului, salariului şi visului american al omului de mijloc.
Globalizarea
Marile companii americane – IBM, Coca-Cola, Microsoft, Apple, Intel, PepsiCo, Google şi Caterpillar – continuă să prospere. „Au fost salturi tehnologice la începutul anilor ’80 şi ’90 şi am încercat să lucrăm cu ea (tehnologia). Şi acum funcţionează. Dacă combini eficienţa din recesiune cu dezvoltarea tehnologiilor, nu o să mai vezi slujbe noi mult timp”, consideră omul de afaceri american Jack Welch, fost preşedinte General Electric.
El dă ca exemplu o companie privată, la care el deţine acţiuni. În 2007, afacerea avea 26.000 de angajaţi şi genera un venit de 12 milioane de dolari. Se va reveni la acea sumă în 2013, cu doar 14.000 de angajaţi. „Companiile au învăţat să producă mai mult cu mai puţin”, spune Welch.
Companiile s-au globalizat. De exemplu, Coca-Cola. Deşi pare exponentul companiilor americane, în realitate, operează în 206 ţări. „Avem o fabrică în Ramallah, cu 2000 de angajaţi. Avem o fabrică în Afganistan. Avem fabrici peste tot”, explică directorul Coca-Cola, Muhtar Kent. Aproape 80% din veniturile companiei provin din afara ţării şi cei mai mulţi angajaţi sunt în alte ţări. „Suntem o companie globală care se întâmplă să aibă sediul central în Atlanta”, spune Kent.
Marile corporaţii americane se îndreaptă către pieţele globale, creditele simple, noile tehnologii şi mâna de lucru de calitate, la preţuri scăzute. Mulţi au redus numărul slujbelor de acasă, unde cererea e slabă şi le-au adăugat pe pieţele în expansiune.
În timp ce afacerile au găsit o cale să navigheze prin această lume nouă a schimbărilor tehnologice şi globalizării, muncitorul american nu a reuşit. Muncitorii americani sunt doar în ţară, una care oferă unele dintre cele mai mari salarii, pentru că este o ţară bogată. Muncitorului american din clasa de mijloc îi e greu să beneficieze de tehnologia globală, în felul în care profită companiile, observă jurnalistul american.
Pieţe noi, salarii mici
Tehnologizarea şi globalizarea conlucrează, creând o realitate politică nouă. Mult mai multe bunuri şi servicii pot fi produse oriunde pe glob. China şi India au vărsat sute de milioane de muncitori pe piaţa mondială a muncii, care produc aceleaşi bunuri şi servicii ca şi muncitorii din ţările dezvoltate din Europa, pentru mult mai puţini bani.
Maşina Nano este un exemplu foarte bun. Produsă în India, de Tata Motors, costă doar 2400 de dolari. Dotată cu airbaguri şi alte accesorii de siguranţă, se va ridica undeva în jurul sumei de 7000 de dolari, faţă de 22.000 de dolari, cât costă un model asemănător al Mercedes-Benz. Şi astfel, se întreabă Fareed Zakaria, unde îşi va comanda un producător piesele: în Montana sau în Mumbai?
Presiunea exercitată asupra slujbelor din fabrici de competiţia internaţională se transferă şi asupra locurilor de muncă din sectorul serviciilor, asupra cărora apasă tehnologia, arată economistul Alan Blinder, într-un eseu despre afaceri externe. Pentru că sectorul serviciilor reprezintă cea mai mare parte a economiei, Blinder estimează că între 28 şi 42 de milioane de slujbe se vor face în alte ţări. „Distincţia fundamentală în viitor nu va mai fi între cei foarte educaţi şi cei needucaţi, ci între slujbe care se pot face în ţară şi slujbe care nu se pot face aici”, consideră el.
În America, există trei tipuri de ocupaţii, potrivit economistului David Autor. Pe de-o parte, sunt locurile de muncă din domeniile managerial, profesional şi tehnic, pe care le ocupă oameni educaţi. Apoi, sunt slujbele în servicii- oameni care îi ajută sau îngrijesc pe alţii. Cei mai mulţi dintre aceşti muncitori sunt necalificaţi şi primesc salarii mici. Creşterile au fost mari în acest sector, ca şi în cel ocupat de oamenii cu o educaţie superioară.
Între cele două extreme, se află lucrătorii manuali şi „gulerele albe”, cei din vânzări şi management. Aceste tipuri de ocupaţii reprezintă inima clasei de mijloc. Ei au salarii decente, mai ridicate decât salariul mediu, şi s-au descurcat bine în ultimele două decenii, înainte de 2000. Însă, de atunci, rata de angajare a început să scadă, observă Autor.
Consum mai mare, salarii care stagnează
De mai mult de o generaţie, americanii nu au putut să facă schimbări în companii, programe guvernamentale şi stilul de viaţă, scrie Zakaria. În schimb, au extins consumul. La începutul anilor ‘50, cheltuielile personale însemnau între 60% şi 65% din produsul intern brut al Statelor Unite.
Dar, din anii ‘80, când s-au confruntat cu o creştere economică mai mică, oamenii au mărit consumul, care a crescut la 70% din PIB. Din nefericire, această creştere a consumului nu a însemnat şi o creştere a veniturilor, explică jurnalistul în „Time”. Salariile au stagnat. S-a înregistrat o creştere la credite, astfel încât, acum, o familie obişnuită are aproximativ 13 carduri de credit. Datoria gospodăriilor a crescut de la 680 miliarde de dolari în 1974, la 14 trilioane în 2008.
Cum se reface visul american
Jurnalistul Fareed Zakaria propune câteva soluţii pentru recuperarea visului american.
1. Trecerea de la consum la investiţii. Toţi sunt de acord că cea mai bună modalitate să creezi locuri de muncă în Statele Unite este să pui bazele unor noi industrii şi companii, care să le inoveze pe cele vechi. Acest lucru înseamnă investiţii mari în cercetare, tehnologie şi dezvoltare. „Ca societate, acesta trebuie să fie scopul nostru principal.”
2. Investitia în oameni. America a reuşit să creeze o lume a viitorului pentru că a mizat pe energia şi munca imigranţilor. A investit în capitalul uman: a strâns oameni inteligenţi şi motivaţi de peste tot din lume, i-a educat într-un sistem planetar şi i-a eliberat într-o economie dinamică. „Acum, după ce îi învăţăm, nu îi putem face să rămână în ţară. În fiecare an, câteva sute din cei mai inteligenţi indieni şi chinezi se întorc în ţările de origine, ceea ce este o mare investiţie – în viitorul acelor ţări”, constată jurnalistul.
3. Recalificarea şi educarea. „Slujbele care se vor oferi vor fi complexe.”, consideră fostul director al IBM şi American Express, Louis Gerstener. „Angajaţii vor trebui să ştie să jongleze cu datele, simbolurile, programele informatice. Ca să facă asta, va trebui să fie educaţi şi recalificaţi.”
Avantajul pe care îl oferă sistemul american este că oamenii sunt încurajaţi să-şi descopere creativitatea. Dar calea spre slujbe bune este „să extindem programele de calificare profesională, astfel încât industria să găsească oamenii pe care îi caută”, scrie Zakaria.
4. Sănătatea fiscală. Costurile de la sănătate şi pensii trebuie ţinute sub control, consideră jurnalistul american. Statul cheltuie sume mari de bani pe consumul curent (adică plata pensiilor şi asigurărilor de sănătate) şi rămân foarte puţine fonduri pentru celelalte domenii.
5.Punctul de referinţă. Există o competiţie globală pentru creştere, ceea ce înseamnă că Statele Unite trebuie să se întrebe constant cum se descurcă celelalte ţări şi cum se poate adapta (de exemplu, sistemul de taxe).
În America, cele mai multe slujbe sunt create de micile companii, aşa că domeniul afacerilor trebuie să continue să se dezvolte. Banca Mondială monitorizează ţările, iar SUA ocupă locul 6 la uşurinţa cu care se fac afacerile. Şi la capitolul „începerea unei afaceri”, americanii stau bine. Îngrijorător este „plătirea taxelor”, unde SUA ocupă locul 61.
Termenul „visul american” a apărut în timpul Marii Depresiuni din Statele Unite. Istoricul James Truslow Adams este cel care l-a folosit, într-o carte din 1931.
