Cu 150 LA SUTĂ mai mulți deținuți decât locuri. De ce ard închisorile românești și ce soluții există

Deținuții din 14 penitenciare s-au revoltat în ultimele zile împotriva condițiilor inumane din celule. În închisori, sunt încarcerate în prezent cu 10.000 de persoane mai mult decât locurile disponibile.

Primul semnal că aglomerarea din penitenciarele din România, agravată de venirea verii, va răbufni a venit în urmă cu 10 zile, când un deţinut aflat în tranzit la Penitenciarul Rahova s-a autoincendiat în celulă. Au urmat apoi alte proteste la Iași, unde a fost, de asemenea, incendiată o celulă și deținuții s-au urcat pe garduri, la Giurgiu, Vaslui, Oradea sau Miercurea Ciuc. La Poar­ta Albă sau Rahova, deținuții au refuzat să mai mănânce, iar la Botoșani pușcăriașii au ieșit la geamuri, au tras de gratii și le-au lovit puternic cu sticle din plastic sau diverse obiecte din celulă.

Anterior escaladării situa­ției, directorul general al Admi­nistrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), Gabriel Bejan, nega că ar exista un focar de nemulțumire în sistem. “Nu sunt înregistrate revolte în nici o unitate de detenţie. (…) Este important de subliniat că anumite mesaje publice pot accentua aceste stări, de aceea consi­der că trebuie să dăm dovadă cu toţii de responsabilitate socială și să prezentăm opiniei publice informaţii corecte, complete și mai ales verificate”, a precizat Gabriel Bejan în urmă cu o săptămână.

Citește și:  FOTO+VIDEO. REVOLTE în 14 închisori românești. Sute de deținuți refuză hrana. Prună nu ia în calcul destituirea șefului ANP

Dar statisticile oficiale ale ANP arată că supraaglomerarea din penitenciare este o problemă cât se poate de concretă. În tot sistemul de detenție din România sunt închise în prezent peste 28.000 de persoane, în condițiile în care în țară există doar 18.800 de locuri în celule. Practic, gradul de supraaglomerare, potrivit chiar Administrației Naționale a Penitenciarelor, este de 150,39%.

Propunerile ministrului Justiției

Ministrul Justiției, Raluca Prună, anunța la începutul acestei săptămâni că dorește să lanseze o dezbatere publică pe tema problemelor din închisorile românești, precizând că nu exclude un proiect de lege privind amnistia sau graţierea. “Nu exclud niciun fel de plan, nu exclud niciun fel de măsură. Poate fi amnistie, pot fi graţieri, pot fi așa-numitele recursuri compensatorii în care, dacă se constată că îţi execuţi pedeapsa în condiţii precare, la un număr de zece zile primești o zi liberă, cum a făcut Italia. Aceste lucruri trebuie analizate. Dacă din dezbatere re­iese un larg sprijin popular pentru măsuri, inclusiv radicale, de diminuare a supraaglomerării, voi face o propunere de lege și o voi depune la Parlament. Dacă este o problemă naţională, trebuie să-și asume răspunderea”, a declarat Raluca Prună.

Ministrul Justiției a revenit ieri și a precizat că situaţia în penitenciarele României este gravă de 20 de ani și că nu a existat nici o îmbunătăţire. „Alternativă la detenţie există, probaţiunea există. Avem 350 de posturi în probaţiune pentru 55.000 de persoane aflate în această situaţie, iar în sistemul penitenciarelor sunt 15.000 de posturi la 28.000 de deţinuţi”, a mai precizat Raluca Prună. Demnitarul a adăugat că s-a propus o creștere salarială pentru posturile din probaţiune, inclusă în planurile de măsuri și cere răbdare pentru dezbaterea publică ce va fi lansată în a doua jumătate a lunii iulie, care va dura două luni. „Avem nevoie de măsuri și acestea vor ajunge în sesiunea din toamnă pe masa Parlamentului”, a arătat Raluca Prună.

APADOR-CH: „Nu credem în soluţii pe termen scurt”

Nicoleta Andreescu, directorul executiv al Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), a declarat pentru „România liberă“ că graţierea și amnistia nu ar rezolva problema pe termen lung a supraaglomerării din penitenciare.

„Acum este o situaţie în­tr-adevăr extremă și sper ca Administraţia Naţională a Penitenciarelor va avea inteligenţa și resursele necesare să calmeze situaţia, fără nici un fel de violenţă, cred că se poate. Pe problema condiţiilor de detenţie și a supraaglomerării nu cred în soluţii pe termen scurt, tocmai pentru că este o problemă gravă, de sistem și de durată. Şi nu este vorba despre sistemul administraţiei penitenciarelor, ci de tot ce se leagă de această problemă”, a arătat Nicoleta Andreescu. Aceasta a precizat că trebuie să reanalizat și sistemul de probaţiuni care are, la rândul său, niște probleme foar­te serioase legate de resursele umane și materiale. “Pentru că dacă iei măsuri de natură legislativă, care să permită libe­rarea condiţionată mai devreme, trebuie să te gândești că acei deţinuţi care se eliberează mai devreme intră în sistemul de probaţiune și sistemul de probaţiune trebuie să fie pregătit să-i preia”, a declarat directorul executiv APADOR-CH.

„Graţierea și amnistia nu rezolvă problema de fond, crede expertul. “Pentru că este foarte clar știut, după amnistie și graţiere urmează o perioadă scurtă în care crește infracţionalitatea, după care numărul deţinuţilor revine la fel. La ce ajută pe termen lung o astfel de propunere?”, a argumentat Nicoleta Andreescu.

Alice Drăghici: „Graţierea nu înseamnă o iertare de pedeapsă”

Avocata Alice Drăghici, apărătoarea fostului judecător al Curţii de Apel Stan Mustaţă, crede că problema penitenciarelor este de natură administrativă. „Sigur că soluţia ar fi să se construiască într-un timp cât mai scurt spaţii noi de cazare pentru persoanele private de libertate. Sau să fie reamenajate spaţii deja existente în fostele unităţi militare, în clădiri dezafectate și care să ofere condiţii de siguranţă, care să ofere un spaţiu decent și uman”, a declarat avocata Alice Drăghici pentru „România liberă“.

„Dar graţierea colectivă este absolut necesară la anumite intervale de timp, pentru infracţiuni cu grad redus de pericol social, pentru persoane care într-adevăr se află la prima abatere, care au pedepse în limite reduse. Lucrurile astea se întâmplă în toate statele civilizate, nu numai ca o chestiune care ţine de dezafectarea spaţiilor, ci ca o formă de descurajare a infracţionalităţii. Dacă ai greșit o dată comiţând o faptă cu rezonanţă antisocială redusă și ai primit o pedeapsă în limite reduse, poţi să beneficiezi de clemenţă”, a invocat avocata. Alice Drăghici a arătat că la noi s-a evitat mulţi ani să se dea un act de graţiere. În 2002 a fost ultima. “Graţierea este o formă de suspen­dare condiţionată a executării unei pedepse sau a restului de pedeapsă. Prin urmare, dacă se graţiază o pedeapsă, într-un interval de regulă de 3 ani, perioadă în care persoana comite o nouă infracţiune, execută și pedeapsa care a rămas. Graţierea nu înseamnă o iertare de pedeapsă, ci o suspendare condiţionată a executării unei pedepse”, a mai explicat Alice Drăghici.

Avocata a admis că în rândul opiniei publice există o repulsie publică faţă de actele de graţiere, în ideea în care eliberarea bruscă a unui număr mare de persoane ar putea să genereze o stare de pericol. “Ipotetic așa este. La un moment dat era un proiect de graţiere destul de avansat în Parlament, în urmă cu vreo doi ani, dar s-a renunţat la el tocmai pentru că starea de spirit a populaţiei a fost împotrivă. Iar impactul social este semnificativ la noi”, a încheiat avocata Alice Drăghici.

Gheorghiţă Mateuţ optează pentru închisori private

Avocatul Gheorghiţă Mateuţ, apărător al unor politicieni importanți care sunt sau au fost închiși, precum Dan Voiculescu sau Adrian Năstase, consideră că o soluție pe termen lung este construirea unor închisori private. „Problema din penitenciare nu este una nouă, e mai veche. Se știe că statul român este condamnat aproape de fiecare dată când este sesizată CEDO pe temeiul art.3, pe condiţii de detenţie. Se discută de o hotărâre-pilot pen­tru România, chiar și eu am făcut cereri pentru câteva persoane condamnate și s-au admis. În consecinţă, este necesar să se ia măsuri urgente. Pedeapsa închisorii cu executare este custodia onesta (custodie onestă – n.r.). Asta înseamnă că persoana care se află în executare a unei măsuri preventive sau a unei pedepse a închisorii trebuie tratată cu demnitate. Adică să i se asigure condiţii de cazare corespunzătoare, minime, cerute și acreditate la nivel de UE și chiar mondial”, a explicat avocatul pentru „România liberă“.

Gheorghiță Mateuț consideră că o soluţie urgentă care poate fi luată imediat este un act de clemenţă, adică amnistie și graţiere, pentru a dezaglomera penitenciarele. “Şi apoi, o măsură de îmbunătăţire a condiţiilor în închisori, care funcţionează, este cea de construire de noi închisori, inclusiv private, ca în alte state. Sigur s-ar găsi oameni de afaceri de la noi și chiar străini care ar fi dispuși să investească în închisori private moderne, care să ofere toate condiţiile, bineînţeles cu respectarea unor reguli și configurarea măsurilor de securitate. Nu este imposibil, chiar este de dorit, și atunci cred că s-ar rezolva și problema condiţiilor din penitenciare”, a pledat avocatul Gheorghiță Mateuţ.

Cât plătește România la CEDO

În anul 2015, România a fost obligată să plătească 460.000 de euro în urma plângerilor soluţionate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru condiţiile precare din penitenciare. În acest context, minis­trul Justiţiei a precizat, în cadrul unei emisiuni TV că România riscă să plătească amenzi de 80 de milioane euro din cauza supraaglomerării și a condiţiilor execrabile din închisori.

Totuși, suma nu este corectă, potrivit Asociației pentru Apă­rarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki. Aceștia au explicat pentru „România liberă“ că, în urma deciziilor CEDO, statul plătește între 3000 și 7.000 de euro pe caz, deci nu se poate cunoaște înainte suma imputată României.

Dar, pentru că numărul plân­gerilor este în creștere, România riscă să fie sancţionată de CEDO prin acordarea unei hotărâri-pilot, ceea ce înseamnă că toate cauzele aflate pe rolul Curţii sunt suspendate, iar statul este somat ca într-un termen de 12, 24 sau 36 de luni să remedieze situaţia. Dar, pentru moment, România se află departe de această sancţiune, susțin reprezentanții APADOR-CH.

Nici în lume situaţia nu e roz în privinţa sistemelor penitenciare. Potrivit portalului internațional Penal Reform sunt cel puţin 114 ţări care se confruntă cu supra­aglomerarea, 28 având 150% până la 200% mai mulţi încarceraţi faţă de locurile din închisori. Se precizează că supraaglomerarea în închisori este o consecinţă a politicii penale din justiţie și nu din cauza unei creșteri a actelor infracţionale. Cele mai aglome­rate pușcării sunt în El Salvador (320%), Benin, Africa, cu 363%, Filipine, cu 316%, în Polinezia Franceză, cu 218%, iar în Europa figurează Serbia, cu 158%, potrivit site-ului citat.

Probleme. Raportul Avocatului Poporului, ignorat

Chestiunea aglomerării penitenciarelor nu este o noutate pentru instituţiile statului. Anul trecut, Avocatul Poporului a publicat „Raportul special privind condiţiile de detenţie din penitenciare, centre de reţinere și arestare preventivă, factori determinanţi în respectarea demnităţii umane și a drepturilor privative de libertate”. În document s-a arată că pentru o descongestionare a penitenciarelor este necesară creșterea numărului celor cu regim semideschis sau deschis, chiar dacă în prezent circa 50% dintre închisori au deja acest regim. Deși a propus și alte măsuri pentru ameliorarea condiţiilor de detenţie, Victor Ciorbea a declarat că nu cunoaște dacă s-a implementat vreo măsură.

Poziție ANP. Proteste din cauza…caniculei

Administrația Națională a Penitenciarelor informează că, pe parcursul ultimelor două zile, din  cele 45 de unități de detenție și-au exprimat nemulțumirile deținuți din 8 penitenciare. „Principalele aspecte semnalate de către deținuți vizează îmbunătățirea condițiilor de detenție, precum: supraaglomerare, participarea la activități lucrative și educative, programul TV, serviciile medicale, micșorarea cuantumului pedepsei cu închisoarea și termenele stabilite de comisia pentru liberare condiţionată”, se arată într-un comunicat al Administrației Naționale a Penitenciarelor, remis redacţiei.