» In timp ce in tara sunt aproape necunoscute sau nu-si gasesc drumul spre o formula de succes, mai multe branduri agricole romanesti au devenit cautate peste hotare. Bivolul de Transilvania a fost aclimatizat cu succes in America de Sud, iar carnea porcului negru de Bazna este considerata o delicatesa in Germania.
Crescatorii de bivoli din Transilvania, in special cei din judetele Cluj si Salaj, au gasit o noua modalitate de a face bani. In plina criza economica mondiala, ei au reusit sa perfecteze o afacere care le-ar putea furniza fondurile necesare pentru a relansa fermele de bivoli. Oportunitatea a venit exact in momentul potrivit, cand autoritatile din domeniul agricol isi exprimau ingrijorarea cu privire la posibilitatea disparitiei rasei Bivolul romanesc, omologata cu mari cheltuieli acum 30 de ani.
Rectorul Universitatii de stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj, Doru Pamfil, spune ca zeci de exemplare de bivol sunt exportate in fiecare luna in tarile din America de Sud. "Pretul obtinut de fermieri este unul relativ bun, de 1.650 euro pentru un exemplar", a spus profesorul Doru Pamfil. El a adaugat ca bivolii din Transilvania sunt aclimatizati in America de Sud, unde inlocuiesc pe scara larga vacile de rasa din Europa Occidentala. "Vacile din rase precum Hosten nu s-au adaptat conditiilor de acolo. Ele au inceput sa moara pe capete din cauza unor boli de copita. In schimb, bivolii romanesti s-au adaptat foarte bine si sunt foarte apreciati de fermierii din America de Sud", a spus rectorul clujean.
Banii obtinuti de la proprietarii de ferme din Argentina sau din Brazilia vin tocmai la timp pentru a-i ajuta pe crescatorii de bivoli sa investeasca in salvarea rasei romanesti de bivol. De altfel, pentru salvarea rasei va investi bani inclusiv Banca Mondiala, care va finanta o ferma de bivoli de langa Dej. Ferma cu pricina va fi infiintata de Asociatia Crescatorilor de Bivoli din Transilvania. Potrivit presedintelui asociatiei, Calin Zanc, ferma va avea initial 30 de exemplare. Animalele vor reprezenta unul dintre bazinele genetice ale rasei Bivolul Romanesc, care a fost omologata in anul 1987. Fermierii care cresc bivoli spun ca efectivele de animale din aceasta rasa au scazut de la aproximativ 200.000 de animale in anul 1989 la 22.000 in acest an.
Ei mai afirma ca scaderea este favorizata si de faptul ca autoritatile romane refuza sa acorde subventii pentru laptele de bivolita, asa cum acorda pentru laptele de vaca. Pe de alta parte, reprezentantii Ministerului Agriculturii spun ca nu pot acorda subventii, pentru ca acestea ar fi interzise de legislatia europeana. Normele comunitare permit doar plata de subventii pentru laptele de vaca. Pe de alta parte, reprezentantii ministerului au spus ca fermierii care cresc bivoli pot profita de faptul ca nu exista cote impuse fiecarei tari pentru laptele de bivolita. Ei au adaugat ca unii dintre acesti fermieri au reusit sa creeze afaceri de succes, cu ajutorul faptului ca laptele produs de ei a devenit materie prima pentru fabricile de mozarella din Italia.
Porcul negru de Bazna, o delicatesa apreciata
O alta specie romaneasca putin pretuita in tara, dar apreciata in strainatate, este reprezentata de porcul negru de Bazna. Rasa cu pricina este cea care are cantitatea cea mai mica de colesterol in slanina. Porcul negru de Bazna a reprezentat o rasa larg raspandita in gospodariile tara-nilor din judetul Sibiu. Rasa a fost omologata in anul 1872 si a rezultat in urma unor incrucisari intre rasele de porc Mangalita si Berk, dar a fost utilizata si consangvinitatea. Rasa a aparut in localitatea Bazna, situata in apropiere de Medias. Recunoasterea oficiala internationala a acestei rase de porc a venit in anul 1948, dupa ce a fost ameliorata prin incrucisari cu rasele Yorkshire si Sattelschwein. In ultimii 30 de ani, ameliorarile rasei au fost facute cu ajutorul rasei Wessex. Rasa de porc negru de Bazna are culoarea neagra, cu un brau alb in zona spetelor.
Reproductivitatea rasei este buna, de 9,5 purcei la o fatare, spun expertii. Insa, in ultimii ani, numarul exemplarelor de porc din aceasta rasa a scazut dramatic, pentru ca fermierii romani s-au reorientat spre rase aduse din import, pentru ca ele au beneficiat de un marketing mai bun si de o retea de distributie mult mai bine pusa la punct. Insa rasa romaneasca este pe cale sa devina o rasa germana. In ultimii 15 ani, numeroase exemplare de porc negru de Bazna au ajuns in Germania, unde specialistii de la Universitatea Hoheneim din Stuttgart s-au ocupat de ameliorarea genetica a rasei cu pricina. Au existat si alte rase de porc negru, crescute cu precadere in tarile latine din Europa. Ele au fost, cu toate, in pragul disparitiei, dar cresterea porcilor din aceste rase a fost relansata dupa ce preparatele din carnea lor au devenit delicatese culinare, ca urmare a studiilor care au pus in evidenta cantitatea mica de colesterol pe care o contine carnea acestor rase de porci.
Exista rase de porc negru in Portugalia si in Italia, dar si in Spania, ori in Franta. Cea mai cunoscuta dintre ele este rasa Pata Negra din Spania din care este preparat celebrul jamon espanol, o specialitate de jambon crud uscat. Tocmai pentru a promova calitatile acestor rase de porc au aparut si primele evenimente bazate pe cultura gastronomica. Astfel, Centrul Cultural Francez din Cluj, in cooperare cu Universitatea de stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj, organizeaza reuniunea intitulata "Patrimoniu alimentar", in care sunt promovate alimentele traditionale. La eveniment participa si fermieri care cresc porci negri de Pirinei. Acestia vor relata fermierilor romani povestea de succes a rasei de porci din sudul Frantei, care a ajuns sa ofere materia prima pentru o serie de produse culinare apreciate de clientii restaurantelor de lux.
Directorul Centrului Cultural Francez din Cluj, Bernard Houilat, este de parere ca modelul ar trebui aplicat si de fermierii ardeleni. "Sunt convins ca fermele care mizeaza pe aceasta rasa de porc negru vor deveni profitabile dupa ce oamenii isi vor da seama de avantajele pe care le au produsele culinare preparate din carnea porcilor de Bazna", a spus directorul Centrului Cultural Francez. Exista initiative asemanatoare si din partea organizatiilor care promoveaza produsele alimentare traditionale. De pilda, asociatia Slow Food Turda promoveaza insistent friptura de Turda, preparata din carne de porc de Bazna sau de Mangalita, fragezita in lapte de vaca.
Disputa
O poveste de succes legata de salvarea unor rase romanesti este si cea a cainilor ciobanesti. Rasele romanesti au fost salvate de la disparitie, in conditiile in care crescatorii din Ungaria doreau sa le omologheze ei. Cele trei rase romanesti de caini ciobanesti sunt Ciobanescul mioritic, Ciobanescul carpatin si Ciobanescul de Bucovina. Aceste rase de caini au tot mai multi admiratori, iar in ultimii ani numarul acestor caini a crescut foarte mult, in comparatie cu primii ani de dupa caderea comunismului.
Ridichile de Apahida lasa locul celor din Ungaria
In alte cazuri, branduri agricole romanesti de succes pana in urma cu putini ani au acum probleme serioase. De pilda, localitatea clujeana Apahida era cunoscuta de decenii pentru ridichile uriase produse de gospodarii locali. Cel mai adesea, aceste ridichi erau vandute direct de la portile oamenilor, care si-au injghebat tarabe la marginea drumului european care trece prin comuna. Numai ca, in ultimii ani, ridichile de Apahida, lungi si albe, au inceput sa dispara. Tot mai multi producatori locali au preferat sa cumpere seminte din Ungaria, pentru asa-numitele ridichi de luna. Acestea sunt mai mici, rotunde si rosii. Asa ca mai putin de 20 la suta din ridichile produse in comuna clujeana provin din seminte recoltate pe plan local, de pe tarlalele cultivate cu ridichi de Apahida. In ultimii ani, a aparut si un soi hibrid, care are lungimea ridichilor de Apahida, dar culoarea celor aduse din Ungaria.
Directorul Directiei Agricole Cluj, Ilarie Ivan, este de parere ca fermierii din Apahida ar trebui sa mizeze mai mult pe brandul lor. "Exista multe avantaje. Chiar daca semintele ridichilor din Ungaria sunt ieftine, cele ale ridichilor de Apahida sunt si mai ieftine, pentru ca ele nu costa nimic, in conditiile in care oamenii isi pot produce singuri semintele. Apoi, este o problema de biodiversitate. Exista soiuri de plante adaptate, de pilda, conditiilor secetoase. Chiar daca aceste soiuri nu sunt, momentan, atat de rentabile ca altele, ele trebuie pastrate.
Exista, de exemplu, posibilitatea infuziei de gene de la soiurile adaptate la seceta pentru soiurile de mare productivitate, in asa fel incat ele sa poata fi cultivate inclusiv in conditiile incalzirii globale", a declarat Ilarie Ivan. In favoarea ridichilor de Apahida el a mai gasit si alte argumente suplimentare: gustul deosebit si pretul bun la care pot fi cumparate aceste produse agricole. Insa autoritatile nu au o politica menita sa permita subventionarea mai accentuata a soiurilor traditionale romanesti, aflate in competitie cu cele care provin din Europa Occidentala si care, oricum, beneficiaza de un sprijin mai consistent din fonduri publice.
