Centrul din Fordow, de fapt activitatea lui, este o ţintă militară prioritară, dar şi ţintă pentru media occidentală. Un subiect despre care se vorbeşte mult – Fordow de lângă Qom; Fordow şi cele 3.000 de centrifuge Fordow cel săpat în munte, protejat de 80 metri de rocă; Fordow şi kilometrii de tunele acoperite de plafoane de beton; Fordow inexpugnabila. Site-ul atomic de la Fordow ar putea fi unul dintre primele obiective ale aviaţiei israeliene în cazul recurgerii la lovituri aeriene contra Iranului. Iar anul 2013 se anunţă unul destul de riscant pentru această regiune a planetei.
Se ştie că aviaţia va fi arma preponderentă în cazul unui atac contra instalaţiilor nucleare iraniene, susţinută de tiruri de rachete balistice. Generalul Norton Schwartz, şeful US Air Force, a declarat în vară că a prezentat preşedintelui Barack Obama diverse ipoteze de lovituri aeriene contra Iranului potrivit opţiunii vizate – eliminarea programului nuclear, întârzierea acestui program, lovituri asupra altor ţinte militare etc. Mai mult, el a precizat că aceste planuri sunt în deplin acord cu generalul Jim Mattis, comandantul trupelor americane în Orientul Mijlociu şi în Asia de Sud.
Asasinarea „cârtiţei”
Fordow este un episod necunoscut al războiului secret dintre Iran şi Occident, derulat în vara anului 2009 şi relatat de Nouvel Observateur şi alte publicaţii occidentale. În iunie, serviciile secrete britanice, MI6, au dat alarma – „cârtiţa” infiltrată în site-ul nuclear clandestin de la Fordow, la sud de Teheran, fusese asasinată. Informaţia a fost transmisă la nivel înalt la Washington, Paris şi Ierusalim, care spionau împreună de multă vreme construirea instalaţiilor iraniene clandestine. Informatorul serviciilor secrete franceze, DGSE, fusese repatriat, dar cel al Mossadului se afla încă pe loc şi risca să fie identificat şi executat. Exfiltrarea lui a necesitat câteva săptămâni şi, în final, în august a fost retras prin Turcia. Dar timpul presa. Fapt fără precedent, la 25 septembrie 2009, Obama, Sarkozy şi Brown au convocat împreună presa internaţională şi au dezvăluit lumii construcţia de la Fordow, care a devenit epicentrul tensiunilor dintre Iran şi Occident. În prezent, acest site atomic, terminat de câteva luni, ar putea fi declanşatorul unui război deschis.
După ce specialiştii atomişti iranieni au început lucrările noii uzine la Fordow în decembrie 2011, israelienii au declarat că ar fi prea riscant să aştepte ca acea instalaţie atât de bine protejată, care poate produce materia fusibilă necesară fabricării armei atomice, să ajungă să producă în regim deplin. Nu există decât două soluţii, se preciza la Ierusalim – fie cancelariile găsesc rapid un compromis diplomatic definitiv cu Teheranul asupra programului său nuclear, fie aviaţia israeliană va distruge sau va încerca să distrugă Fordow şi alte situri atomice din Iran. Cert este că, de la demararea uzinei subterane, niciodată un conflict nu a părut atât de iminent. De ani de zile, situl de la Fordow este o preocupare majoră a liderilor israelieni şi occidentali şi ţinta prioritară a serviciilor lor de spionaj. DGSE au reperat primii lucrările în muntele Qom, analizând fotografiile trimise de satelitul spion Helios. Serviciile franceze au informat imediat Mossadul, CIA şi MI6. Descoperirea fusese făcută în 2005, când militarii iranieni terminaseră de săpat imensele tunele sub munte. Excavările începuseră cu trei ani înainte, în 2002, când George W. Bush se pregătea să atace Irakul şi ameninţa şi Iranul, acesta din urmă decizând să ia măsuri de protecţie. Pentru a spiona lucrările, DGSE, CIA, Mossad şi MI6 au colaborat, iar sateliţii de observaţie şi ascultare au fost mobilizaţi 24 de ore din 24. Au fost recrutate surse umane şi în 2007 un responsabil occidentala precizat că se află în posesia listei echipamentelor instalate la Fordow.
În vara lui 2009, după asasinarea cârtiţei britanice, occidentalii au decis să dezvăluie totul. Ceea ce s-a petrecut la Pittsburgh, la summitul G20, unde s-a dovedit că iranienii au minţit întreaga lume. Şocaţi de dezvăluiri, ruşii şi chinezii au votat noi sancţiuni internaţionale contra Iranului.
Iar Teheranul a fost obligat să accepte o inspecţie la Fordow a experţilor AIEA. În pofida tensiunilor, lucrările din munţi nu au încetat, dimpotrivă, urmăresc acelaşi plan anunţat de atomiştii iranieni. Centrifugele instalate la Fordow îmbogăţesc uraniu, şi potrivit AIEA, între 14 decembrie 2011 şi 17 februarie 2012, Fordow produsese deja 14 kg uraniu îmbogăţit 20%. Pentru o bombă sunt necesare 250 kg, or, în ritmul actual, Iranul şi-ar fi putut constitui un stoc până la sfârşitul lui 2012.
Arma fatală
Fordow este ascuns sub rocă, iar tunelele sunt protejate de ziduri şi de plafoane duble de beton, de porţi şi grilaje antideflagraţie. Experţii arată că două metode complementare ar putea distruge acest tip de bunker. Prima constă în penetrarea plafoanelor, a doua în intrarea prin deschiderile exterioare, ambele ducând la ridicarea temperaturii în tunele la circa 1.000 grade Celsius, care ar distruge instalaţiile. Doar SUA dispun de arma fatală. În februarie, generalul Schwartz a relevat meritele unei bombe uriaşe, noua GB-57, în lungime de 14 m şi în greutate de 14 tone. Pentagonul a primit primele 20 anul trecut şi, potrivit specificaţiilor, bomba poate penetra 80 m de beton sau granit şi apoi să explodeze.
Spre deosebire de Israel, echipa Obama este pregătită să mai aştepte şi nu va interveni militar decât dacă Iranul este gata să fabrice efectiv o bombă atomică. Rămâne însă un scenariu care poate precipita lucrurile – descoperirea unei noi uzine clandestine de îmbogăţire a uraniului. Un Fordow bis. Serviciile secrete occidentale suspectează câteva situri, dar nu există certitudini.
Teheranul a anunţat pentru vineri debutul exerciţiului naval „Velayat 91″, care se va derula şase zile pe o suprafaţă de un milion de kilometri pătraţi acoperind Strâmtoarea Ormuz, Golful Oman şi părţile nordice ale Oceanului Indian.
