O parte a opiniei publice este impotriva aderarii Croatiei la UE, din teama ca asta va aduce valuri de europeni instariti care vor cumpara parti ale litoralului. Mai mult, din pricina agitatiei gruparilor ecologiste, Croatia a renuntat la construirea unor infrastructuri care i-ar fi marit rezervele de energie. Guvernul de la Zagreb a angajat consilieri din Spania care sa-i ajute pe arhitectii croati sa nu repete greselile comise in Spania, unde litoralul a fost turnat in beton. Croatia a inteles inca din timpul comunismului ce mare avantaj e faptul ca litoralul dalmat continua sa arate ca acum un secol, cu case de piatra, biserici elegante si multe strazi inca pietruite, pe scurt, un decor pe care cimentul si asfaltul inca nu l-au schilodit. Regulile urbanismului croat sunt foarte stricte. Este interzis sa se construiasca prea aproape de mare si exista masuratori precise care indica distanta minima de la mare pana la care se poate construi.
Croatii sunt convinsi ca apa marii lor este cea mai curata din lume, aerul lor e cel mai diafan si padurile sunt cele mai verzi. In sondaje, majoritatea declara ca nu sunt de acord cu principiul alimentelor modificate genetic si ca sunt ingrijorati de fenomenul incalzirii planetei. Putini s-ar osteni insa sa afle detalii concrete despre toate acestea. Toata lumea stie insa ca in acest moment chestiunea mediului inconjurator a capatat o dimensiune politica, in special datorita faptului ca Zagrebul isi negociaza acum intrarea in Uniunea Europeana. Asta inseamna ca pentru a se ridica la standardele europene trebuie multa munca, chiar din partea celor care cred ca tara lor e curata ca lacrima. E drept, peisajele sunt magnifice. Croatia are un litoral lung de aproape 2.000 km, poseda peste 1.000 de insule, iar in interior munti abrupti, ceea ce face ca pe unele panouri turistice sa scrie: "Croatia e Raiul pe pamant". In timpul comunismului, pe cand facea parte din Federatia Iugoslava, Croatia avea cel mai mare numar de parcuri naturale si rezervatii protejate. Chiar si comunismul cauta sa protejeze asemenea zone. Zelul de suprafata al comunistilor era insa departe de migala – uneori iritanta, dar indispensabila – de care da dovada Uniunea Europeana. Dovada faptul ca nimic nu a impiedicat unele mari combinate sa se instaleze in zone care erau nominal protejate. Obsesia comunistilor cu industria grea ca vector al progresului infinit s-a soldat cu o mare poluare, a carei amploare a devenit evidenta abia dupa caderea vechiului regim. Chiar si astazi, Croatia are mari probleme cu restructurarea siderurgiei si a santierelor vamale (ca peste tot, si comunistii iugoslavi fusesera convinsi ca o tara moderna trebuie sa fabrice cat mai mult otel).
O adevarata politica a urbanismului
Daca nu a rezistat ofensivei industrializarii, in schimb, Croatia a avut intotdeauna o adevarata politica a urbanismului. Nu se poate construi oricum si oriunde, in special in insulele nelocuite, dar nici in parcurile naturale de pe uscat. Zonele protejate formeaza 6% din suprafata totala a tarii. Aici intra lacurile din Plitvice, Insula Lastovo, cascada Krka sau Muntii Velebit. Lista e foarte lunga si ea s-a imbogatit treptat, pe masura ce Croatia trecea de la obsesia otelului la cea a turismului.
Cu toata politica urbanistica, astazi se construieste totusi din ce in ce mai mult pe Coasta Dalmata. Guvernul cauta sa evite insa un fenomen de transformare a litoralului intr-o lunga insiruire de blocuri si hoteluri din beton, cum s-a intamplat in Spania si Bulgaria, sau, ca sa ne uitam si mai aproape, in Romania. Croatia a inteles inca din timpul comunismului ce mare avantaj e faptul ca litoralul dalmat continua sa arate ca acum un secol, cu case de piatra, biserici elegante si multe strazi inca pietruite, pe scurt, un decor pe care cimentul si asfaltul inca nu l-au schilodit. Regulile urbanismului croat sunt foarte stricte. Este interzis sa se construiasca prea aproape de mare si exista masuratori precise care indica distanta minima de la mare pana unde se poate construi. Guvernul a angajat chiar consilieri din Spania care sa ajute arhitectii si urbanistii croati sa nu repete greselile comise in Spania, unde cea mai mare parte a litoralului a fost turnata in beton. Croatia a semnat majoritatea acordurilor si conventiilor internationale in legatura cu protectia mediului inconjurator. Tot asa, a semnat si ratificat Protocolul de la Kyoto. Legislatia croata in domeniul ecologiei se apropie deja de cea a Uniunii Europene. UE recunoaste, la randul sau, ca tanara tara candidata a facut mari progrese, ameliorand calitatea aerului, precum si tratarea gunoaielor si a deseurilor chimice. Pe langa Ministerul Mediului Inconjurator, in Croatia se mai ocupa de mediu si Ministerul Planificarii, precum si recent-formata Agentie a Mediului. Cu toate astea, UE considera ca s-ar putea face si mai mult, in special in chestiunea structurilor administrative din domeniul apararii mediului. Resursele umane si financiare par a fi inca o problema, iar Croatia va trebui sa investeasca mai mult aici.
O populatie sensibila la mediu
Un alt lucru remarcabil este si faptul ca populatia croata este extrem de sensibila si receptiva la chestiunile legate de mediu, in special cei care traiesc pe litoral si ale caror venituri provin in general din turism. O parte a opiniei publice este chiar impotriva aderarii Croatiei la UE, din teama ca aderarea va aduce valuri de europeni instariti care vor cumpara parti ale litoralului, ceea ce va dauna mediului. In ultimii ani, multe asociatii de cetateni si ONG-uri croate au inceput sa se opuna, practic, fiecarui proiect de constructii pe litoral, oamenii blocand santierele, scriind petitii si facand apel la tribunale. Aceste actiuni s-au dovedit extrem de eficace atunci cand s-a cautat sa se instaleze in apropierea litoralului rezervoare de gaz sau petrol. Din pricina agitatiei permanente a gruparilor ecologiste, Croatia a fost nevoita sa renunte la construirea unor infrastructuri care i-ar fi marit capacitatea de a se dota cu suficiente rezerve de energie.
Ultimul plan de acest tip al guvernului consta in construirea pe Insula Krka a unor instalatii de stocare a gazului natural lichefiat. Initial au fost, ca de obicei, mari proteste, insa recenta criza a gazului, cea survenita in plina iarna, i-a facut pe oameni sa se gandeasca mai bine si sa realizeze ca incepe sa devina foarte dificil sa poti avea in acelasi timp o natura de o curatenie impecabila, aer curat si rezerve de energie care sa nu prezinte absolut nici un risc.
Energie produsa in comun
Energia produsa de Croatia provine, in primul rand, de la centrale hidroenergetice si de la centrala nucleara de la Krsko. Aceasta centrala nucleara e situata pe teritoriul Sloveniei vecine, insa suficient de aproape de capitala Croatiei, Zagreb, oras cu un milion de locuitori. Acest aranjament a facut ca ambele tari sa aiba acelasi interes in mentinerea standardelor de securitate ale centralei. Ambele tari poseda 50% din centrala. In vremea in care Slovenia isi negocia intrarea in UE, expertii Uniunii au confirmat ca centrala de la Krsko corespunde tuturor standardelor de securitate. Instalatiile au fost construite in timpul Iugoslaviei comuniste, insa cu tehnologie si expertiza din SUA.
Impartirea Marii Adriatice
Croatia se mandreste cu o fauna si o flora extrem de bogate si de variate. Guvernul este foarte atent la felul in care sunt ingrijite coasta Marii Adriatice si rezervele de peste din mare. Croatia a avut insa – si continua sa aiba – serioase probleme cu Italia, dar mai ales cu Slovenia, in legatura cu delimitarea unor zone din Marea Adriatica. In urma cu patru ani, Croatia a delimitat o zona ecologica in afara apelor sale teritoriale. Aparent, masura corespunde regulilor europene in legatura cu protejarea faunei maritime, insa e serios contestata de Italia si Slovenia, a caror zona de pescuit s-a vazut astfel mult redusa. Prin delimitarea acelei zone, autoritatile croate au inceput sa controleze nave care pescuiesc in afara apelor lor teritoriale. Croatia a anuntat, de asemenea, ca va interzice accesul in zona al unor nave care ar putea prezenta un risc de poluare. In urma presiunilor, Croatia a acceptat sa nu aplice aceste reguli navelor provenite din UE, insa isi rezerva dreptul sa le aplice oricaror alte nave. Protejarea marii nu poate fi insa asigurata decat printr-o cooperare a Croatiei cu celelalte tari care poseda un litoral in jurul acestei mari, si anume Italia, Slovenia, Muntenegru si Albania (si intr-o mai mica masura Grecia).
Regiunea maritima care ii revine Croatiei in Marea Adriatica, mai mare decat cea a Italiei, este extrem de bogata in peste, insa pescuitul intensiv a dus la diminuarea stocurilor. (Fara a mai pomeni metodele braconierilor, care inca mai folosesc dinamita, ceea ce poate fi foarte daunator pentru solul marin.) Tot asa, este interzis pescuitul anumitor scoici, pentru ca desprinderea lor de stancile de care sunt lipite ar putea duce la erodarea solului marin.
Dunarea este, de asemenea, foarte importanta pentru Croatia. Aceasta e singura tara europeana care are acces in acelasi timp la Dunare si la Marea Mediterana. Folosind pentru transportul bunurilor atat marea, cat si Dunarea, Croatia are mai putina nevoie decat alte tari de poluantul transport terestru cu camioane. Tot asa, Croatia este destul de avansata in chestiunea reciclarii, si aici apropiindu-se deja de standardele europene. Croatia are programe eficace de reciclare a biogazului, ba chiar si a uleiului de gatit folosit. Mai raman insa multe de facut inainte de a se putea ajunge la reducerea suficienta a emisiilor de bioxid de carbon in masura dorita de UE. Din acest motiv, Croatia a solicitat Uniunii o perioada de tranzitie dupa momentul aderarii, pentru a putea introduce toate standardele dorite de UE. Pentru asta, guvernul va trebui sa investeasca mai bine de 11 miliarde euro, insa aici poate conta si pe fonduri europene.
In sfarsit, in legatura cu UE si relatiile Croatiei cu vecina sa Slovenia, merita amintit, desi nu este legat in mod direct de ecologie, faptul ca cele doua tari au un alt conflict de frontiera maritima, in legatura cu delimitarea apelor teritoriale in zona Golfului Piran din Peninsula Istriei. Slovenia s-a declarat nedreptatita de traseul frontierei asa cum a ramas ea din momentul destramarii Iugoslaviei si a anuntat ca va bloca primirea Croatiei atat in NATO, cat si in UE daca respectiva disputa nu este reglata in mod amiabil. Slovenia este membra a ambelor structuri internationale, in vreme ce Croatia e doar o tara aderenta. In ciuda presiunilor celorlalte tari din NATO si UE, Slovenia nu vrea sa cedeze, ceea ce a dus deja la o situatie de blocaj.
Maine, cazul Ungariei
