Doua situri arheologice de valoare exceptionala din Hunedoara sunt bine ascunse de indolenta autoritatilor, iar turistii pot ajunge la ele doar pe ghicite, pentru ca nici macar localnicii nu mai pot preciza acum cu exactitate unde se afla. Teoretic, Cetatea dacica de la Banita, unul dintre siturile cu pricina, se afla in patrimoniul UNESCO. De asemenea, Turnul de la Crivadia – comuna Banita – a fost declarat in anul 2000, prin Legea 5 din 6 martie, monument de valoare exceptionala.
Dupa ce titulaturile au fost atribuite oficial, nici un reprezentant al autoritatilor nu s-a mai preocupat de conservarea celor doua situri istorice sau amenajarea lor ca puncte de interes turistic. Cetatea Banitei, spun oficialii locali si judeteni, se afla in administrarea Parcului National Gradistea Muncelului – Cioclovina, dar practic nu se vede ca ar exista un administrator. "Lucrurile sunt mai complicate. In momentul in care vrei sa faci ceva, cei de la Parcul National te blocheaza, dar nici ei nu au facut nimic pentru Cetatea dacica de la Banita. Doar vorbesc si nu fac nimic. Un turist pasionat de istorie, daca nu se poate catara, nu poate ajunge la cetate", a declarat Ionel Burlec, primarul comunei Banita. O tablita situata in zona Bolii aminteste de Rezervatia Naturala Gradistea Muncelului – Cioclovina, dar aceasta nu descrie decat existenta rezervatiei naturale, in timp ce monumentele istorice sunt trecute sub tacere.
Nici la Turnul de la Crivadia lucrurile nu stau altfel, desi doar cinci minute de mers pe jos il despart de DN 66. Timp de sapte-opt luni pe an, fortificatia se pierde in vegetatia crescuta din abundenta si doar in anotimpul friguros poate fi zarita. Zona este extrem de pitoreasca si ar putea atrage pasionatii de istorie, daca s-ar spune macar cateva randuri despre fortificatie pe vreo tablita indicatoare. "Nu avem cum sa intervenim, chiar daca ne-am dori. Nu sunt ale noastre. Asa a fost si in problema cetatilor dacice din Muntii Orastiei, unde nici paza nu putem sa o asiguram. Nu pot investi in ceea ce nu este al meu, pentru ca nu-mi da voie legea", s-a scuzat Mircea Ioan Molot, presedintele Consiliului Judetean Hunedoara, institutie care are in subordine o directie de cultura.
Istoria scrisa in Banita
Cetatea dacica de la Banita, situata pe un pisc izolat, la peste 900 de metri altitudine, a fost descoperita cu ocazia sapaturilor din 1961-1962. Fiind vorba de o stanca izolata, cu pante foarte abrupte, accesul era posibil numai pe latura de nord. Cetatea de la Banita este contemporana cu cele din Muntii Sebesului, avand rolul sa impiedice inaintarea trupelor care ar fi venit prin Defileul Jiului. Is-toricii spun ca sistemul ei de fortificatii era alcatuit dintr-un val format din piatra si pamant, dintr-un zid construit din piatra de calcar fasonata cu turnuri si platforme de lupta. In urma sapaturilor din anii ‘60 s-a descoperit o poarta practicata in zidul de incinta, cu trepte monumentale, lucrate si ele din aceeasi piatra de calcar ca si zidul. Aici s-a gasit o mare cantitate de ceramica, unelte si chiar tipare pentru turnat obiecte de metal, precum si un sanctuar, dar arheologii spun ca rolul cetatii era militar, nicidecum acela al unei asezari civile. Istoria spune ca Cetatea Banitei a fost ultima atacata inainte ca trupele romane sa ajunga la Sarmizegetusa Regia si rostul ei era de a apara accesul din Defileul Jiului la complexul de fortificatii din Muntii Orastiei. Pe baza materialelor descoperite cu ocazia sapaturilor, in special a resturilor de ceramica, se presupune ca viata a putut incepe aici inca din a doua jumatate a secolului 2 i.Cr., cetatea functionand pana la cucerirea romana. De pe drum, cetatea dacica pare o simpla stanca, care nu-si dezvaluie comorile ascunse.
Turnul de secol XVI
Cativa kilometri mai jos de Cetatea Banitei pot fi gasite ruinele Turnului de la Crivadia, care se inalta pe marginea stancoasa a apei Merisorului. Incepand din secolul al XVI-lea, constructia a strajuit vechiul drum care lega Transilvania cu Tara Romaneasca prin pasul Valcan, servind si ca punct de vama. Turnul a fost construit din piatra de calcar extrasa din imprejurimi, circular, cu diametrul de 13 metri, iar la exterior este tencuit. Intrarea era situata in partea de nord, la doi metri inaltime de pamant si, pentru acces, se folosea probabil o scara. In jumatatea de vest are sapte deschideri de tragere, ambrazuri evazate spre interior, situate la o distanta de aproximativ 1,5 metri una de alta, iar in partea de est este protejat natural de terenul accidentat. Fortificatia era prevazuta si cu un drum de straja de lemn, cu parapetul lat de un metru si inalt de 0,80 metri. Istoricii spun ca prospectiunile arheologice efectuate aici au dus la descoperirea a numeroase materiale valoroase, care se pastreaza astazi in Muzeul din Deva, dar "matca" lor a fost abandonata.
Turnul feudal pare fi cunoscut mai mult in strainatate decat la noi, desi, la fel ca si cetatea de la Banita, are o mare incarcatura istorica, neexploatata.
» "Nu ne meritam istoria"
Arheologul Mihai Castaian, directorul Muzeului din Orastie, prezent in mod repetat in zona celor doua situri, este de parere ca "uneori cred ca nu ne meritam bogatia istorica". "La Banita nu numai ca nu s-a ocupat nimeni de intretinerea cetatii, dar s-au facut si niste lucrari la Drumul National 66 care au trecut prin zona de protectie a complexului, fara supraveghere arheologica. Cetatea nu este pusa in valoare si nu sunt cai de acces", a mai spus Castaian. In ceea ce priveste Turnul de la Crivadia, Castaian a afirmat ca "vegetatia a napadit ruinele, desi constructia ar fi putut starni interesul turistilor care trec prin zona. Nu exista nici un element care sa marcheze prezenta lui si nici macar o cale de acces decenta. Asistam la o totala parasire".
