Un român își recuperează, după ce iese la pensie, doar două treimi – în varianta optimistă – din banii cu care a contribuit la sistem în anii de muncă.
Un calcul relativ simplu, pornit de la datele Institutului Național de Statisticiă (INS) și ale Casei Naţionale de Pensii scoate la iveală o concluzie năucitoare. Salariul mediu brut în România, în ianuarie 2016, a fost de 2.681 de lei.
Pensia medie lunară în aceeași lună a fost de 930 lei. Un angajat plătește CAS 10,5% din salariul brut, la care se adaugă CAS plătit de angajator, pentru același salariat, de 15,8%. În total, contribuţia unui cetăţean român la fondul de pensii este de 26,3% lunar. Vârsta de pensioare este de 63 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați, adică o medie de 64 de ani. Speranța de viață la naștere, în România, este de 70,5 ani la bărbați și 77,6 ani la femei, de unde rezultă o medie de 75 de ani.
Prin urmare, un om care iese la pensie la 64 de ani mai trăiește în medie 11 ani. Pensia medie înmulţită cu 11 ani înseamnă 122.760 lei. Atâta va “mânca” un bătrân după ce nu mai lucrează activ. Dar această persoană a muncit 39 de ani, respectiv 468 de luni în care s-a depus CAS în numele său de 26,3% din salariu mediu, adică 705,103 lei pe lună. Rezultă un fond total de 329.988,204 lei, într-o viaţă de muncă.
Din acest fond el beneficiază de doar 122.760 lei, pentru că trăiește doar 11 ani după pensionare. Asta înseamnă că pierde din fondul depus două treimi.
Ministerul Muncii spune că trăim mai mult
Am trimis datele problemei la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale și Persoanelor Vârstnice și la un specialist pe domeniul dreptului muncii, respectiv drepturile pensionarilor. Ministerul Muncii (MM) a răspuns, surprinzător de eficient, în aceeași zi. “Față de demersul dumneavoastră, dorim să precizăm, încă de la început, că INS utilizează indicatorul statistic «speranța de viață la naștere» în timp ce din punct de vedere al pensiilor se utilizează «speranța de viață la pensionare». Pentru anul de referință 2015 durata medie de «stat în plata pensiei», la nivel național, a fost de aproximativ 18 ani și 3 luni”, ne-a explicat MM, într-un răspuns.
Refacem calculul după datele Ministerului Muncii: 18,3 ani! Rezultă că din fondul total de 329.988,204 lei depus de un cetăţean la fondul de pensii, el beneficiază de doar 204.228 lei. Adică nu mai primește înapoi de o treime din ce a depus de-a lungul vieții.
Ministerul mai spune că “punctajul mediu anual este direct proporţional cu nivelul salariilor avute în perioada de activitate, în sensul că salariile mai mici decât nivelul salariilor medii brute sau nete pe economie, la care acestea se raportează, pot determina un punctaj mediu anual mai mic”. Adică, pensia este direct proporţională cu nivelul contribuţiei.
Cu toate acestea, “deși datele furnizate de la INS sunt corecte, acestea nu pot fi utilizate în respectivul algoritm de calcul doarece acestea sunt variabile și nu au relevanță în timp, în condițiile în care vorbim de drepturi de pensie care vor fi stabilite într-un viitor îndepărtat. Totodată, nu au valabilitate având în vedere faptul că aceste variabile sunt stabilite prin acte normative și nu pot fi predictibile”. Cum nu pot fi predictibile din moment ce calculul pensiei se face în funcţie de nivelul contribuţiei, conform legii?
Principiul solidarităţii este fals
Am refăcut calculul cu un specialist în domeniul dreptului pensionarilor. Este vorba despre Dorina Barcari, fost referent pe probleme de drepturi sociale la Cartel Alfa, apoi membru fondator al Asociaţiei pentru Drepturile Pensionarilor din România (ADPR). A rezolvat mai mult de 10.000 de dosare de pensionare cu probleme de abuz din partea autorităţilor. “Fiecare contribuabil, în perioada de contribuție, își plătește pensia de 10 ori, cel puțin! A fost băgat în lege principiul solidarităţii, care este fals: fiecare își plătește propria pensie, nu a altcuiva; ba chiar mult peste! Fondul de pensii ar trebui să fie mereu foarte mare, dar nu este pentru că se bagă contribuţiile asiguraţilor la bugetul de stat și de acolo sumele iau altă destinaţie”, ne-a introdus tranșant în problemă Dorina Barcari.
Mai departe, reprezentantul ADPR arată că pensile sunt ilegal de mici! “S-a acceptat că valoarea coșului minim ar fi 1.500 lei. Salariul minim pe economie este 1.050 lei și se încalcă astfel drepturile constituționale, articolul 47 – nivel de trai -, în mod oficial! Pensia medie în România este sub 1.000 de lei, iar cea minimă este de 400 de lei. Ce se mai poate spune aici?”, ne-a explicat Dorina Barcari. Cu alte cuvinte, calculul pensiei se face incorect din start, prin legea care este greșită!
1992
Fondul de pensii a fost naţionalizat
“Fondul de pensii este banul asiguraților. Fondul de pensii a fost un fond sindical, adică privat, și a fost administrat de UGSR până în 1992, când prin decret prezidențial (Ion Iliescu) a trecut în patrimoniul statului. Dacă ar fi să analizăm modul în care s-a procedat, poate fi vorba de o naţionalizare mascată, de care nu a fost responsabilizat nimeni. La acest fond a fost adăugat și fondul de pensii feroviar, tot sindical, la desființarea casei de pensii MTTC, deci sumele erau imense. Odată cu aceste fonduri au intrat în administrarea statului și fondurile de sănătate care erau tot sindicale și tot imense. Statul, când a luat aceste fonduri, s-a angajat să le administreze, dar le-a devastat pentru că, fiind enorme, s-a crezut că nu se va vedea niciodată, și o bună perioadă chiar nu s-a văzut”, a adăugat Dorina Barcari.
