Alpinistul David Neacşu face expediţii la cheie pentru milionari şi politicieni. Conducătorul primei expediţii româneşti pe Everest (2003) îi taxează pe doritorii de aventuri cu 1.500-2.500 euro/persoană, ca să-i caţere în siguranţă prin zonele rarefiate şi semivirgine ale Terrei. Întâi a fost scânteia: „Totul a început când m-am dus să-mi reînnoiesc viza de America. Vroiam să plec în Statele Unite să mă plimb. Şi la coadă m-am întâlnit cu unul dintre directorii Orange, care mi-a zis: «Băi, de ce nu faci expediţii cu oameni care au încredere în tine, că ai văzut atâtea? Sunt mulţi români care vor să iasă din jungla asta citadină şi au bani»”. Acum patru ani a fost contactat de un grup de directori şi afacerişti pe care i-a învăţat să se caţere pe crestele Carpaţilor: „Ieşirile în munţii noştri eu nu le fac pe trasee marcate, le fac pe văi alpine, pe chestii mai neortodoxe. Văzând că le place, le-am spus: «N-aţi vrea să ne propunem un target?». «Ba da. Care ar fi?» «Targetul principal în România ar fi să facem Colţii Morarului (n.r. – Munţii Bucegi), dar după aia haideţi să facem un munte înalt al Terrei!»”.
Membrii expediţiei: bancher, milionar, politician, doctor
Până acum David Neacşu a organizat expediţii comerciale în Argentina, Chile, Insula Paştelui, Noua Zeelandă, Tasmania, Australia, Peru, în următoarele două luni va duce grupuri de oameni cu bani în Munţii Caucaz şi Alaska, la toamnă vizează Papua Noua Guinee, iar la anul va organiza escaladarea Vârfului Orizaba din Mexic (5.638 m), al treilea pisc ca înălţime din Anzi. Până acum, Neacşu a dus, contracost, în expediţii peste graniţe în jur de 30 de persoane, exclusiv bărbaţi, împărţiţi în grupuri mici, de 2-8 oameni. Spre exemplu, echipa care o să bată în iulie-august munţii Alaskăi, care o să pescuiască somoni cot la cot cu urşii grizzly şi o să viziteze Insula Kodiak e formată doar din 5 membri: „Un om politic şi fiul lui, un medic din Alba Iulia, un proprietar de fabrică de încălţăminte din judeţul Alba şi un proprietar de firmă de servicii din Bucureşti”. În Caucaz vor merge, printre alţii, un director de vânzări alimente pe Ardeal, un bancher şi un milionar. Alpinistul explică de ce prezenţa sa la cârma unui grup de „montaniarzi amatory” costă atât de mult: „În 33 de ani de expediţii n-am avut nici o problemă, nu doar eu personal, nimeni din oamenii din jurul meu.
Am condus poate cea mai grea expediţie din România a tuturor timpurilor, «expediţia Everest», am organizat-o de la cap la coadă şi am şi participat la ea, iar oamenii ăia n-au murit, când, în mod normal, statisticile spun că unul din şase moare. Îi costă dacă vor să-l aibă pe David Neacşu cu ei să-i vegheze, să-i ajute să-şi atingă targetul şi să se întoarcă cu capul plin de cele văzute şi cu toate oasele la locul lor”. Cei care-şi „cumpără” locul într-o asemenea expediţie primesc ceva de necumpărat: „Realizează că nu asta e civilizaţia, cea pe care o trăim zi de zi. Civilizaţia e să mergi într-un trib din Amazonia şi să vezi că oamenii ăia sunt mai fericiţi ca noi, şi nu au calculator şi maşină, şi nu divorţează, şi au copii fericiţi, şi-s roşii în obraji, şi nu ştiu ce să facă cu învelişul de la ciocolată, pentru că n-au mâncat în viaţa lor o ciocolată”. Câştigul alpinistului David Neacşu din expediţii comerciale poate ajunge şi la 22.000 de euro pe an, bani cu care şi-a acoperit o parte – de obicei 50% – din costul de finanţare a expediţiilor personale efectuate în ultimii doi ani în Antarctica şi Noua Zeelandă. Restul finanţării şi-l asigură din buzunarul propriu, David Neacşu fiind el însuşi un om cu stare (în calitate de patron al lanţului de magazine de outdoor Himalaya, a avut doar în 2009 un profit de o jumătate de milion de euro).
Theodor Stolojan şi-a făcut „abonament” la expediţii
În 2009 Theodor Stolojan şi fiul său Vlad „l-au închiriat” pe David Neacşu pentru o expediţie în familie, de trei săptămâni, în Anzi: „Nu am urcat pe arhicunoscutul «inca trail», autostrada incaşilor unde se organizează excursii normale cu americani graşi, ci pe un vechi drum al incaşilor, descoperit în urmă cu numai 5 ani, care urcă până la 4.700 de metri prin şaua care desparte Vârful Salcantay (trad. «invincibil») de Machu Picchu”. După expediţie, politicianul s-a declarat copleşit: „Mi-a spus că a fost cea mai fantastică călătorie a lui, cel mai frumos concediu pe care l-a făcut”. David Neacşu povesteşte de ce: „Am vizitat obiective din Lima şi Cusco pe care nu le găseşti în Lonely Planet, am închiriat catâri şi porteri să ne ajute la cărat bagajele, am mărşăluit 8-12 ore pe zi, am trecut prin sate mici de trei case, uitate de lume, în Altiplano, am mâncat mâncărurile lor, am băut bere tradiţională din banane, am avut şi pălincă de la noi de-acasă.
Am traversat cea mai mare cultură de avocado din lume, în Peru, şi am cules cu mâna noastră fructe din pomi, deşi sunt foarte înalţi, cât stejarii. Cu o zi înainte să ajungem pe Vârful Machu Picchu am poposit într‑un sat, în mijlocul unei plantaţii de cafea, am văzut cum se vântură şi dezghioacă cafeaua şi am băut cafea, doar că a lor nu-i la fel de bună ca acea pe care o bem noi. E o zeamă extrem de neagră, un extract foarte concentrat, care se diluează cu apă”. Punctul culminant al experienţei a fost pe Vârful Machu Picchu: „Cu ani în urmă, un ghid peruan mi-a arătat o piatră foarte mare la fosta şcoală incaşă din incinta cetăţii şi mi-a zis: «Pune-ţi palmele şi fruntea pe această piatră!». Deşi, în prezent, piatra este înconjurată şi nu li se mai dă voie turiştilor să o atingă, am reuşit într-un fel sau altul să-l fac pe domnul Stolojan să simtă lucrul ăsta”. Deşi în urmă cu 6 ani presa vuia că Theodor Stolojan ar fi grav bolnav, David Neacşu a constatat contrariul: „Tipul ăsta e mult mai tânăr decât pare, are un suflet extrem de tânăr, este un adevărat camarad, din punctul meu de vedere. Rar mi-a fost dat să întâlnesc oameni cu atât talent de a merge pe munte. Are un pas elastic, pe care ţi-l faci în mulţi ani de mers. Îl trădează şi felul cum pune mâna pe stâncă. Omul ăsta a mers pe munte toată viaţa şi cred că şi-a dorit toată viaţa să facă munte. Cred că, dacă n-ar fi fost politician, sigur s-ar fi făcut ghid”. După succesul expediţiei private în Peru, Theodor Stolojan şi fiul său Vlad se antrenează pentru o nouă expediţie cu Neacşu, de data asta în Alaska.
Cum să ne curăţăm de politicieni
După experienţa pozitivă cu Theodor Stolojan, alpinistul David Neacşu crede că participarea cât mai multor politicieni la expediţii reprezintă o metodă sigură de curăţire a politicii româneşti: „Ieşirile astea, aventurile astea sunt benefice pentru suflet. Eu consider că multă lume din cei pe care-i considerăm conducătorii noştri, dacă ar face o astfel de călătorie, ar avea mai mult suflet şi ar înţelege într-adevăr că e nevoie şi de altceva decât de bani. Dacă un om politic ar veni în expediţie în Peru, în primul rând l-ai da cu capul de pietrele de la Machu Picchu ca să priceapă că nu e el buricul universului, ci că suntem cu toţii doar firicele de nisip… Şi, poate când o să vadă cum aceşti oameni din Altiplano terasează şi fac agricultură numai cu sapa, pe ceea ce noi numim «munţi abrupţi» în ţara noastră, va învăţa de la oamenii ăia că şi din piatră seacă poţi să produci ceva cu succes”.
Participanţii la expediţii sunt oameni cu bani, 90% din ei patroni, care îşi permit să meargă oriunde în lumea asta şi pentru care costurile participării la o expediţie nu constituie câtuşi de puţin o problemă.” David Neacşu, organizatorul primei expediţii româneşti pe Everest
