Românul Vasile Ersek, în vârstă de 33 de ani, face parte din cercetătorii din Anglia care încearcă acum să descifreze cauzele şi amplitudinea schimbărilor climatice folosindu-se exclusiv de elemente naturale: stalagmitele din peşteri sau cochiliile de moluşte care au apărut cu mult înainte de descoperirea tehnologiilor moderne. Pentru asta, românul a avut nevoie, la început, de o bursă Erasmus la Universitatea din Lund, Suedia, unde a studiat paleoclimatologia. Ulterior, a aplicat pentru un master în geologie la Mississippi State University şi tot în SUA a obţinut titlul de doctor în geologie si oceanografie la Oregon State University. În urmă cu un an şi jumătate s-a întors în Europa pentru că i s-a oferit un post de cercetător ştiinţific la Oxford.
A descoperit scheletele unor soldaţi japonezi
Deşi se află la începutul carierei ştiinţifice, Vasile Ersek a ajuns deja cu cercetările în unele dintre cele mai îndepărtate cotloane ale pământului. Acum românul studiază variaţiile temperaturii din Oceanul Atlantic şi monitorizează precipitaţiile din Asia. Multe dintre locurile unde şi-a desfăşurat cercetările reprezintă destinaţii exotice în care mulţi dintre noi au visat să ajungă la un moment dat. Iar amintirile au fost, de fiecare dată, de neuitat. Studiul solurilor fosile l-a purtat în Insulele Mariane din Oceanul Pacific. Pe una dintre aceste insule,Tinian, Ersek a găsit aerodromul de unde au decolat bombardierele americane când au lansat bombele atomice la Hiroshima şi Nagasaki. „În Insulele Mariane am fost surprins să găsesc, în mai multe peşteri, scheletele unor soldaţi japonezi morţi din timpul celui de-al doilea război mondial, când s-au dat lupte acerbe între americani şi japonezi. Am stat două zile pe Insula Aguijan, care e nelocuită şi fără vreo sursă de apă. Recunosc că nu mi-a făcut plăcere să mă întâlnesc des cu varanii, lungi de aproape un metru”, povesteşte Ersek.
Ce au în comun ţăranii din Laos cu cei din România?
În Bahamas, cercetătorul român a studiat tot solurile fosile. Cu acest prilej a remarcat şi marele contrast dintre aparenta bunăstare a staţiunilor de lux şi sărăcia în care trăieşte majoritatea populaţiei. „Băştinaşii intră deseori în conflict cu operatorii de turism în încercarea de a opri exploatarea nesăbuită a resurselor, inclusiv a apei potabile, care e foarte preţioasă în zonă. Pe Insula San Salvador a fost emoţionant să stau în locul despre care se spune că a fost prima palmă de pământ văzută de Cristofor Columb în Lumea Nouă”, spune românul.
În Laos, stalagmitele din peşteri i-au permis să certifice existenţa unui record al schimbărilor în cantitatea de precipitatii din sud-estul Asiei. Dar l-au impresionat şi o serie de alte lucruri: „Datorită sărăciei extreme, şobolanii şi liliecii fac parte din dieta multor localnici care nu ezită să te invite la o gustare. În nordul ţării nu poţi merge nicăieri fără un ghid experimentat pentru că există încă foarte multe bombe americane neexplodate din timpul războiului din Vietnam”. Şi tot în Laos românul a găsit lucruri care i-au amintit de ţara în care s-a născut. „Oamenii de la sat aduc mult cu ţăranii noştri: au în comun ospitalitatea, modestia şi faptul că încearcă să vadă partea pozitivă a lucrurilor, chiar dacă traiul lor nu este uşor.”
Studii recunoscute pe două continente, nu şi la Bucureşti
Vorbind cu Ersek, inevitabil ajungem la comparaţia dintre sistemul universitar românesc şi cel occidental. Cercetătorul spune că, oriunde a studiat, în Suedia, SUA şi Anglia, nu a avut nici o problemă în echivalarea studiilor. Din cauza sistemului edu¬caţional autohton însă, studiile sale de master şi doctorat nu sunt recunoscute în România.
„Diferenţele mari dintre Oxford şi universităţile româneşti nu sunt surprinzătoare, având în vedere că se compară o universitate din top 10 mondial cu uni¬versităţi care nu sunt în primele 500. Asta nu înseamnă că în România nu sunt oameni compe¬tenţi, inteligenţi şi dedicaţi muncii lor, dar aceste resurse se pierd din cauza ineficienţei, inerţiei şi lipsei de transparenţă a sistemului educaţional. Atât timp cât finanţarea proiectelor de cercetare nu se face după un proces riguros, care să includă evaluatori independenţi din Uniunea Europeană sau SUA, iar aceste proiecte nu au ca finalitate publicarea rezultatelor în jurnale internaţionale de prestigiu, obţinerea de patente sau transferul de tehnologii, nu putem compara universităţile româ¬neşti cu cele din UE sau cu cele din SUA.”
Un profesor universitar în Marea Britanie are statutul unui om din clasa de mijloc a societăţii, iar salariul se situează între 35.000 şi 45.000 de lire pe an. „Salariile pot să varieze semnificativ în funcţie de universitate şi de domeniul de activitate. Salariul poate să crească substanţial dacă profesorul deţine alte funcţii administrative, cum ar fi şef de departament, dar şi de reputaţia ştiinţifică măsurată prin publicarea în jurnale de impact mare, obţinerea de granturi”, spune tânărul cercetător. Dincolo de preocupările profesionale, Ersek îşi face timp pentru cei doi copii ai săi, nu pierde nici un meci al echipei sale favorite, Arsenal, şi merge zece kilometri la serviciu, zilnic, cu bicicleta.
„La finalul orelor, profesorul este evaluat de elevi”
Primul sfat pe care i l-ar da Ersek unui tânăr foarte bine pregătit, ajuns la 20 de ani şi care are posibilitatea de a pleca în Occident, este învăţarea limbii engleze. „Trebuie să facă o analiză aprofundată a aspiraţiilor şi competenţelor lui şi să se orienteze cât mai devreme, fie spre un mediu academic, fie spre industrie sau business.” Şi drumul înspre patrie, o dată plecat, i se pare la fel de complicat tânărului cercetător: „Cred că România are o problemă majoră în incapacitatea de a atrage românii care studiază în universităţi din Occident. Este normal ca un tânăr care vede că munca sa este apreciată proporţional cu efortul depus să aibă ezitări în a se întoarce într-un sistem în care resursele se risipesc haotic, în care nepotismul sau plagiatul sunt atât de frecvente, mediocritatea este încurajată, iar regulile se schimbă de la un an la altul.”
Un alt aspect pe care l-a întâlnit doar în universităţile occidentale, nu şi în cele din România, este legat de modul interactiv de predare a cursurilor, punerea la dispoziţia studentului a tuturor materialelor predate. „În general, se ţine cont de părerea studenţilor şi, după fiecare curs, studenţii oferă o evaluare anonimă a profesorului şi a materialului predat de care se ţine apoi cont în eventualele promovări a cadrului didactic”, explică Ersek.
STUDIU
„Încălzirea globală a fost politizată de grupuri de interese”
În ultimii ani s-a vorbit şi s-a scris enorm despre încălzirea globală. Vasile Ersek recunoaşte că „subiectul a fost politizat pentru că recunoaşterea acestui fenomen prespune dezvoltarea unor strategii şi tehnologii care să limiteze drastic consumul de combustibili fosili, fapt care vine în contradicţie cu obiectivele unor grupuri de interese, cum ar fi cel din industria petrolieră”. Cu toate acestea, fenomenul este cât se poate de real. „Oamenii ar trebui să ştie că încălzirea globală nu înseamnă neapărat o creştere uniformă a temperaturii şi că fiecare an va fi mai cald decât precedentul. În afară de creşterea temperaturii, se preconizează schimbări importante în cantitatea medie de precipitaţii, în durata şi intensitatea fenomenelor meteorologice, precum şi creşterea nivelului marii.” Poate fi încălzirea globală un fenomen devastator similar cu marea glaciaţiune? Tânărul spune că acum 65,5 milioane de ani, o dată cu dinozaurii au dispărut aproximativ 75% din speciile de animale. „Nu cred că putem vorbi despre o situaţie similară în viitorul foarte apropiat, însă dacă temperatura creşte cu mai mult de 3,5 grade Celsius peste media actuală, se pot produce extincţii majore la nivelul a 40-70% din speciile analizate.”
PREDICŢIE
Terenuri agricole inundate, recolte compromise
România nu este la adăpost de pericolele reprezentate de încălzirea globală. Specialiştii cred în posibilitatea creşterii temperaturii cu 2-4 grade Celsius până în 2100, reducerea precipitaţiilor cu 15-20% şi apariţia unor evenimente extreme tot mai frecvente: de exemplu ,valuri de căldură sau inundaţii. „Având în vedere că o mare parte din terenurile agricole din România nu beneficiază de irigaţii, până şi schimbări relativ minore în cantitatea de precipitaţii sau în perioada în care acestea cad pot avea consecinţe majore pentru recolte. Eroziunea litorală este o problemă pentru multe zone de coastă, inclusiv în zona litoralului nostru. Curenţii marini au modelat întotdeauna zonele litorale, erodând sedimentele dintr-o zonă şi depunându-le în alta. Oamenii pot încerca diverse metode pentru a controla aceste efecte, cum ar fi construirea unor diguri sau mărirea artificială a plajelor prin aducerea nisipului din alte zone, însă problema este acum accentuată de accelerarea creşterii nivelului global al oceanului şi implicit al Mării Negre. Prin urmare, aceste metode sunt eficiente doar pe termen scurt. Eroziunea accentuată a litoralului se adaugă unui set de probleme care afectează sau vor afecta zona Mării Negre, cum ar fi poluarea şi pescuitul excesiv sau contaminarea cu apă sărată”, crede Ersek. În prezent, nivelul global al Mării Negre creşte în medie cu 3 mm/an, deci peste 100 de ani, nivelul mării va fi cu cel puţin 300 mm mai ridicat.
