Anglia a reuşit să schimbe cursul celui de-al Doilea Război Mondial în favoarea sa printr-un plan ingenios menit să îi ducă în eroare pe nazişti. Un cadavru găsit în oceanul Atlantic i-a făcut pe germani să creadă că au pus mâna pe nişte documente confidenţiale care le vor permite să îşi distrugă adversarii, potrivit BBC News Magazine.
Ceea ce nu ştiau ei era că tocmai căzuseră în capcana pusă la punct de serviciile secrete britanice şi că acel trup nu aparţinea unui ofiţer care transporta documente secrete, ci unui vagabond. Pe scurt, acesta este subiectul cărţii „Operaţiunea Mincemeat” , scrisă de Ben Macintyre şi care a stat la baza unui documentar difuzat recent de BBC.
Cadavrul care a schimbat istoria
Otrava de şobolani nu oferă o moarte uşoară celor care vor să se sinucidă, dar prin această modalitate şi-a pus capăt zilelor Glyndwr Michael. Fără loc de munca şi casă, bărbatul s-a sinucis în iarna anului 1943.
Cadavrul său a fost găsit într-o noapte friguroasă de iarnă într-un depozit părăsit din Londra, iar cauza morţii trecută în cerfificatul său de moarte a fost ” Otrăvire cu fosfor. A luat otravă de şobolani pentru a se sinucide în timp ce nu era în deplinătatea facultăţilor mintale”.
În mod normal, bărbatul trebuia să fie înmormântat în capitala Angliei sau în oraşul natal din sudul Scoţiei. Dar, acest lucru nu a fost posibil pentru că legistul a declarat că trupul neînsufleţit trebuia să fie „scos din Anglia” pentru a fi înmormântat. Nimeni nu bănuia atunci că moartea acestui om va schimba cursul celui de-al Doilea Război Mondial.
Operaţiunea „Mincemeat”
După ce a fost ţinut trei luni într-o morgă, cadavrul bărbatului a fost trimis în sudul Spaniei pentru a face parte dintr-un plan elaborat, menit să îi păcălească pe nazişti
Agenţii secreţi Charles Cholmondeley şi Ewen Montagu au avut misiunea de a transforma cadavrul într-un soldat- fictivul ofiţer William Martin. Luni întregi de pregătire şi cercetare au stat în spatele poveştii credibile a ofiţerului englez, creată de cei doi agenţi.
După pregătiri totul a decurs simplu, autorităţile spaniole au găsit cadavrul plutind lângă portul din Huelva şi au crezut că au dat peste trupul unui curier militar britanic care a murit într-un accident aviatic. Ei au găsit în buzunarele bărbatului o carte de identitate, bilete şi scrisori de la logodnica lui. Iar prinsă cu cătuşe de mâna lui era o servietă pe care scria ” personal şi confidenţial” în care existau informaţii „secrete” despre o acţiune a Aliaţilor prin care vroiau să invadeze Grecia. Planul era însă o momeală care trebuia să asigure reuşita adevăratei invazii din Sicilia
Cadavrul a fost dus într-un loc sigur, după care i s-a făcut o înmormântare cu toate onorurile militare, într-un cimitir din Spania. Dar sub piatra funerară pe scrie William Martin, ofiţer regal se află cu adevărat un vagabond. Un personaj principal dintr-o operaţiune secretă gândită de Ian Fleming, celebrul autor al seriei „James Bond” şi pusă în aplicare de agenţii Cholmondeley şi Montagu, „gânditorii ” din biroul de război al premierului Churchill.
Legistul care s-a ocupat de procurarea cadavrului a pus la dispoziţia serviciilor secrete britanice un trup fără răni vizibile, dar a şi falsificat documente în care arăta că familia decedatului a fost de acord cu acest plan. Familie care însă nu exista pentru că părinţii lui erau morţi.
Arta inducerii în eroare
După o săptămână tensionată, în care germanii au avut mai multe tentative de a sparge servieta pentru a afla ce conţine, fotografiile documentelor false pe care le avea fictivul agent britanic au ajuns pe biroul lui Hitler. Planul britanicilor a avut succes deoarece Hitler fost păcălit şi a mutat o divizie din armata sa, aproximativ 90.000 de soldaţi, în Grecia.
Succesul planului a fost anunţat în Anglia printr-o telegramă trimisă lui Churchill în care Montagu şi echipa sa scria că ” Tocătura a înghiţit momeala”.
Astfel, în iulie aliaţii au atacat Sicilia, iar insula a fost cucerită fără multe victime şi pierderi de partea armatei engleze
„După aceea, forţat să se confrunte cu invazia aliaţilor din sud , Hitler a renunţat la un atac uriaş impotriva Rusiei. Germanii erau acum în dezavantaj, iar armata Roşie nu s-a oprit până nu a ajuns la Berlin”, spune autorul cărţii „Operaţiunea Mincemeat”, Ben Macintyre.
Datorită caracterului neobişnuit şi dramatic, adevărata poveste a fictivului ofiţer britanic a fost transformată şi într-un film- „Bărbatul care nu a fost niciodată” (The Man Who Never Was,). Hollywood a realizat acest lungmetraj în anii ’50 după o carte scrisă de agentul Montagu.
Explicaţiile unei operaţiuni încurcate
În primul rând, de ce planul a fost aplicat în Spania? Explicaţia pentru această întrebare pusă de mulţi oameni este că deşi părea neutră, ţara era plină de spioni nazişti. Iar trupul ofiţerului fictiv a fost o momeală pentru un agent nazist aflat în aceea zonă. Un spion meticulous, bine pregătit şi totuşi lipsit de imaginaţie, Adolf Clauss.
Britanicii sperau ca operţiunea să îl convingă pe Clauss de veridicitatea documentelor pentru ca acesta să le transmită mai departe lui Hitler.
Planul a fost o măsură necesară în acel moment în care Germania deţinea controlul asupra unor arii din Europa şi Rusia. „Era o perioadă în care se făcea mult spionaj de ambele părţi „, spune Amyas Godfrey, de la institutul serviciilor regale de apărare.
El mai povesteşte că în acea perioadă au mai existat şi alte planuri asemănătoare, cum ar fi trimiterea unui magician în Africa de Nord pentru a crea o armată din oglinzi şi rezervoare gonflabile. Dar Godfrey crede că operaţiunea „Mincemeat” a fost cea mai reuşită.
Iar Ben Macintyre, autorul cărţii „Operaţiunea Mincemeat” care a fost transformată într-un documentar BBC, spune că englezii au avut un as în mâneca în această operţiune. „Datorită spărgătorilor de coduri englezi, noi citeam corespondenţa germanilor. Ştiam în fiecare oră la ce se gândea Hitler”, spune el.
Mulţumită decriptării codului folosit de germani, britanicii puteau să citească comunicate confidenţiale transmise între Hitler şi armata sa. Interceptări foarte valoroase pentru Montagu şi echipa sa pentru că le-a oferit indicii din interiorul taberei adverse şi le-a permis să urmărească evoluţia planului lor.
„Ma îndoiesc că un astfel de plan ar putea fi pus în aplicare în prezent. Imaginaţi-vă ce scandal s-ar isca dacă s-ar afla că agenţii britanici au furat un cadavru. Unul dintre motivele pentru care această capcană a funcţionat a fost că organizatorii au fost lăsaţi în pace să pună în aplicare planul, aproape fără nici un fel de supraveghere”.
Dar agenţii secreţi Cholmondeley şi Montagu aveau experienţă în astfel de operaţiuni.
Înainte de punerea în aplicare a acestui plan ingenios ei au creat o reţea de agenţi dubli fictivi pentru a furniza naziştilor informaţii false. Aceşti spioni imaginari aveau locuri de muncă, hobby-uri, o familie, prieteni, chiar şi conturi bancare. O poveste reală care îi făcea pe germani să creadă că aveau o reţea de spioni în Anglia deşi în realitate nu exista aşa ceva.
După cum au arătat şi documentele publicate de Wikileaks, o parte importantă din culegerea de informaţii secrete este descoperirea slăbiciunilor omologilor străini. Aşa cum informaţiile despre diplomaţii americani conţin portrete defavorabile ale acestora, şi documentele din al doilea război mondial, declasificate de serviciile secrete engleze conţin detalii ciudate despre liderii germani din aceea perioadă. Informaţii care s-au dovedit a fi folositoare pentru negocieri sau pentru punerea în aplicare a unor capcane.
„Creatorii operaţiunii s-au bazat foarte mult pe personalităţile spionilor germani. Acest aspect are o rezonanţă modernă în scurgerile de informaţii diplomatice din prezent care au scopul de a afla mai multe detalii despre adeversarul tău”, spune Macintyre.
