4 C
București
joi, 7 noiembrie 2024
AcasăLifestyleFoodBrasov, doua decenii de la revolta anticomunista

Brasov, doua decenii de la revolta anticomunista

Maine se implinesc douazeci de ani de la momentul in care mii de muncitori brasoveni au declansat o revolta anticomunista.

Cateva sute de muncitori,
nemultumiti ca nu si-au primit salariile, s-au adunat pe data de 15 noiembrie 1987 in curtea uzinei Steagul Rosu din Brasov, actuala Roman SA. Muncitorii revoltati au plecat spre centrul orasului, pentru a-i cere explicatii prim-secretarului PCR Brasov, Petre Preoteasa. Pe drum, s-au alaturat alti oameni: profesori, studenti, muncitori de la Tractorul, colegi care veneau la munca. Din patru sute de manifestanti, cati au fost la inceput, au ajuns in fata Comitetului peste 10.000 de oameni. Cu toate ca activistii de partid – multi dintre ei, oameni de afaceri prosperi in prezent – au incercat sa-i lamureasca ca gresesc, multimea si-a continuat protestul. Brasovenii, care aveau o ratie de 200 grame de paine pe zi, au gasit in sediul judetean al PCR fructe exotice – o banalitate azi, un lux teribil atunci. Militia a intervenit cu moderatie, iar Securitatea a filmat protestul. A doua zi, cateva zeci de oameni au fost arestati si dusi in beciurile Militiei. O luna mai tarziu, 61 dintre acestia, care au avut ghinionul sa fie in prim-planul camerelor de luat vederi ale Securitatii, au fost deportati, dupa ce "colegii" lor , adusi din alte uzine sau din scolile de partid, le-au cerut moartea. Procesul a avut loc cu public bine selectionat, in Sala Mare de la Steagul Rosu. Victimele nu au avut dreptul la recurs.

Mai multi dintre participantii la revolta anticomunista de la Brasov din 15 noiembrie 1987 au fost invitati, recent, de conducerea Consiliului Judetean Brasov la o intrunire festiva, care a debutat cu dezvelirea unei placi memoriale pentru curajul celor care acum 20 de ani s-au opus dictaturii comuniste. Acestia au primit cate o diploma de onoare, precum si o compensatie financiara simbolica. Liderul Asociatiei 15 Noiembrie 1987, Florin Postolachi, a apreciat ca, in urma cu 20 de ani, "noi am avut curajul sa spunem NU, cand toti spuneau DA!".

Florin Postolachi:
"Initial, am iesit pentru revendicari salariale"

Florin Postolachi, liderul organizatiei 15 Noiembrie 1987, recunoaste ca, de fapt, revolta de la Brasov a aparut pe fondul unor nemultumiri generale, dar aceasta a luat pe parcurs forma unei revolte impotriva unui regim ce parea, la acea data, impenetrabil. ,,S-a intamplat ca la uzina de autocamioane sa nu se plateasca salariile, iar lucrul acesta a pus capac. 400 de oameni din cele cateva mii care protestasera in uzina au iesit in strada. Pe drum s-au alaturat foarte multi oameni, s-a ajuns la un moment dat sa fie peste 10.000. A inceput cu revendicari sociale, fiecare isi striga durerea, iar la un moment dat cineva a strigat "Jos Ceausescu! Jos comunismul!" si toata lumea a realizat, de fapt, ca asta era cauza raului. Un moment emotionant a fost cand, la Spitalul Judetean, bolnavii iesiti la geam aplaudau, lumea s-a asezat in genunchi, s-a spus «Tatal Nostru»".

Marius Boeriu:
"Am fugit acasa de Revelion"

Marius Boeriu era angajat la Sectia 440 din uzina Steagul Rosu, unde a inceput revolta brasovenilor in noiembrie 1987. Desi recunoaste ca principala problema de atunci o reprezentau intarzierile salariale si lipsa produselor de baza, el spune ca discutiile dintre protestatari au ajuns la discutii privind "originea raului", respectiv "regimul comunist". A iesit pe strada, a protestat si a fost mutat disciplinar la Piatra Neamt, ca muncitor necalificat la Intreprinderea Mecanica Ceahlaul. A fost mutat din locuinta sa intr-un camin de nefamilisti. Cu umor, spune: "Aveam de toate. Nu stiam la vremea respectiva, am vazut cand am obtinut dosarul meu de la CNSAS ca aveam nu doar lumina, ci si mijloace de interceptare puse de Securitate in camera.

Am aflat ca acestia erau foarte bine informati despre activitatea mea. Daca reuseam sa-mi fac un amic in noua zona, acestuia i se faceau adrese pentru a deveni turnator la Securitate. Nici unul dintre acesti «prieteni» de acolo nu mi-a spus, dar am aflat acum ca, de obicei, cei cu care mancam, mergeam la pescuit sau la o bere faceau note informative la adresa mea. Asta dupa ce, initial, nimeni nu statea de vorba cu mine. Cand am ajuns la Piatra Neamt, in caminul unde am stat au venit niste mascati de la USLA si i-au batut bine pe cei mai tari de acolo, spunandu-le apoi ca nimeni nu are voie sa vorbeasca cu noul venit. Din acest motiv, desi toata lumea ma privea cu suspiciune, nimeni, luni de zile, nu mi-a adresat un cuvant. Va spun sincer, cand am fost prima data in oras sa-mi cumpar ceva de la o alimentara, nimeni nu a indraznit sa-mi spuna unde se afla cel mai apropiat magazin. La locul de munca, maistrul a crezut initial ca sunt un om al Securitatii, infiltrat la ei, si ma primea cu «Sa traiti, tovarasu’ Boeriu». «Tovarasul» Boeriu si-a petrecut o luna in beciurile Securitatii. Am fost batut acolo. Dupa momentul deportarii, eu nu aveam voie sa parasesc localitatea. De mine se ocupa un ofiter de Militie, Grecu Emil, si un colonel de la Securitate, Nita si nu mai stiu cum. In fiecare marti si joi, eu trebuia sa merg la Militie si sa semnez o condica de prezenta, iar apoi sa spun unde am fost si ce am vorbit sau facut. Numai ca inainte de Revelionul din ‘88 am fugit la parinti. Doua dube de militieni m-au cautat, numai ca trenul meu intarziase si am luat altul, care ocolea. Nu mi s-a intamplat nimic cand m-am intors. si stiti de ce? Pentru ca celor de la Securitate le-a fost frica sa raporteze la Bucuresti disparitia mea, stiau ca ii vor da afara".

Danut Iacob:
Luna de miere in beciurile Securitatii

Danut Iacob avea la acel moment 19 ani. Era proaspat angajat la uzina Steagul Rosu si se casatorise pe 29 octombrie. Isi aduce aminte de acest fapt cu atat mai mult cu cat, asa cum recunoaste, "am facut luna de miere in puscarie". Mai mult, spune el, ,,sotia a fost presata sa divorteze de mine pentru ca nu sunt un element de baza al societatii, ci un recalcitrant. Cum aceasta a refuzat, a fost detasata pe santierul de la Calimanesti, unde am fost trimis si ca muncitor necalificat dupa aproape un an de zile, timp in care nu am apucat sa o vad". Supararea lui cea mai mare este faptul ca unii dintre cei care l-au acuzat atunci sunt astazi patroni ai unor ramasite din uzina brasoveana unde lucra, in timp ce el a ajuns sa-si faca, dupa ani de zile de munca, o firma de constructii in Spania, unde a fost nevoit sa emigreze. "Acum, am cu varul meu o firma mica de constructii in Spania. De fapt, ajunsesem somer in Romania si am avut noroc cu varul meu, care plecase acolo inaintea mea. Dar imi aduc aminte cu neplacere de faptul ca, la procesul nostru, reprezentantii PCR care stateau in stanga – noi, inculpatii, eram in dreapta completului care ne judeca – cereau condamnarea noastra la moarte. Asa cum era prim-secretarul Preoteasa sau inginerul Anghel Ioan, ajuns apoi director la Roman." Anghel Ioan este in prezent unul dintre patronii firmei PREMS din Brasov. Ca si alti colegi ai sai, Iacob spune ca, dintre cei ce l-au filat apoi, unii au avut comportament uman. "Eram urmarit periodic de locotenentul de militie State si de un capitan de Securitate, numit Mandoc. Trebuia sa le fac rapoarte de activitate zilnic. Dupa un an si jumatate de deportare, acestia au hotarat, de comun acord, sa ma lase sa-mi vad parintii. Mai mult, cel de la Militie mi-a imprumutat niste bani, singura conditie fiind aceea sa vin la timp inapoi. Nici unul nu i-a raportat conducatorului Securitatii de acolo, unul Pasariu, lipsa mea timp de cateva zile."

Niculescu Marius:
"Am fost indoctrinat"

Niculescu Marius era proaspat inginer la Steagul Rosu. "Am fost soim al patriei, pionier, utecist, tanar membru de partid. Am fost indoctrinat pana cand am luat apararea colegilor mei si am protestat alaturi de ei. Cand am fost arestat, mi s-a spus oficial de catre anchetatori: Tu nu mai faci parte din societatea asta. Era unul, Sorin, sef PCR pe sectie, care a cerut expres condamnarea noastra la moarte. Nu s-a intamplat acest lucru, dar a doua zi el a fost avansat la judet. Ca politruc. Acum, am inteles ca are afaceri cu terenuri prin Banat." Ca oricare dintre cei deportati, el s-a gandit mai ales la familie: "Familia mea a fost distrusa. Am plecat a doua zi dimineata, m-au arestat si apoi m-au vazut dupa trei saptamani. si, la ce bine aratam, m-au recunoscut cu greu. Eram casatorit de o luna, iar sotia nu credea ca sunt eu cel care m-am intors din beciurile Securitatii. Am stat putin acasa si am fost deportat. Securitatea ne-a scos in afara legii, in afara societatii, eram paria pentru ca eram 15 noiembrist. Noi si familiile noastre". La o zi dupa venirea acasa, Marius a fost trimis ca muncitor necalificat la o uzina din Botosani. "Mi s-a interzis parasirea localitatii pe termen nelimitat. Am fost urmarit mereu de doi securisti si de niste militeni. In fiecare joi, mergeam la sediul Securitatii si dadeam rapoarte. Cei doi securisti primeau bonusuri consistente doar ca ma urmareau. Va spun sincer, nu stiu ce s-a ales de ei, desi decent era sa-si traga fiecare un glont in cap. Relatia cu statul era una opresiva. La Electrocontact, muncitorii, inginerii m-au protejat. Ei spuneau: «Baiatul asta a facut ceva, ceva ce as face si eu daca as avea mai mult curaj». Tocmai de aceea, cu acordul colegilor, la doua-trei luni fugeam la Brasov. Colegii, chiar si cei din conducere, minteau Securitatea ca as fi prin fabrica. In acest timp imi faceau norma. Un strungar de acolo ma tinea la el acasa pana mi-am gasit o gazda, sa nu stau la nefamilisti. Apoi, un alt coleg, Cristian Radovici, m-a tinut la el acasa, desi baietii de la Securitate il amenintau ca va avea probleme la serviciu. Fata de alti prieteni deportati in zone mai izolate, eu am avut noroc."

Studentii "huligani" au platit acelasi pret ca si muncitorii

Momentul "15 noiembrie" a lovit si viata universitara brasoveana. La initiativa a trei cursanti ai Facultatii de Silvicultura din cadrul Universitatii Transilvania din Brasov, mai multi studenti au protestat impotriva regimului, luand apararea muncitorilor de la Steagul Rosu care au iesit atunci in strada. Capii revoltei au fost exmatriculati de Senatul universitatii brasovene. In data de 27 noiembrie 1987, in prezenta ministrului Invatamantului, Neculae Florin, Lunguteanu Filofteia, Radulescu Constantin, Dragos Victor, Tatu Filofteia si alti cativa au decis: "S-a pronuntat pe baza referatului facut de Facultatea de Silvicultura Brasov, pe data de 23 noiembrie, exmatricularea studentilor Catalin Cornel, Silaghi Lucian Claudiu si serban Horia, din anul IV, pentru abateri grave la disciplina universitara". Conform ministrului Neculae Florin, "atitudinea studentilor manifestata in data de 22 noiembrie, de solidaritate prost inteleasa cu huliganii care au produs actele de vandalism pe data de 15 noiembrie, este incompatibila cu calitatea de student". La solicitarea ministrului, Senatul Universitatii brasovene a votat in unanimitate pentru exmatricularea studentilor amintiti.

Aniversare decalata?
Organizatorii comemorarii celor 20 de ani de la revolta muncitorilor brasoveni nu aveau, ieri, confirmate participarile presedintelui si premierului. Daca initial se zvonise ca premierul merge astazi la Brasov, iar presedintele joi, cele doua ipoteze, ce ar fi insemnat o aniversare decalata, nu s-au confirmat. Premierul este astazi la Sibiu si participa la reuniunea guvernamentala Romania-Ungaria. Purtatorul sau de cuvant nu a confirmat ieri vizita premierului Tariceanu la Brasov. Traian Basescu este astazi ocupat cu explicarea referendumului pentru uninominal. La amiaza, este la sediul GDS, iar seara isi ofera explicatiile, de la ora 20.00, unui post de televiziune. Nici dinspre Palatul Cotroceni nu s-a confirmat prezenta presedintelui joi, la cea de-a doua zi a comemorarilor. Ni s-a spus doar ca participarea sa va fi posibila in masura in care programul ii va permite.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă